Căldură mare, monşer!
La nea Sandu, frizeru’
Abia scăpat de inundaţii, judeţul se usucă de căldură. Slobozia se lichefiază, asfaltul fierbe, iar bugetarii de rang înalt se topesc în concedii prelungite. În ciuda aparenţelor însă, oraşul nu e pustiu. Independent a căutat şi a găsit pentru dumneavoastră o palmă de răcoare, e drept, ajutată de aerul condiţionat, la nea Sandu, frizeru’.
42 de ani de frizerie
La unsprezence trecute fix, pe mozaicul din faţa frizeriei (peste drum de supermarketul «Ialomiţa») poţi prăji lejer ouă ochiuri. Chiar şi costiţă, daca rezişti în soare mai mult de un minut. Înăuntru însă e răcoare, pentru că frizeria îşi respectă clienţii. Are aer condiţionat, aparatură de ultimă generaţie, pămătufuri din păr de veveriţă... şi pe nea Sandu! Nea Sandu e cel mai în vîrstă frizer din branşă. Şi singurul din generaţia lui care mai practică meseria asta, după Cărbuneanu, acum retras la pensie: «O meserie frumoasă, domnu’ meu. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, tot p-asta aş face-o!» ne spune în timp ce ridică de pe scaun un client. «Următorul!?».
Următorul e nea Tudorel, care ţine să ne spună că Sandu Frizeru’ e ultimul frizer meticulos din oraş. «Mai rar ca el! Dacă vii la el, trebuie să nu mai ai treabă în ziua aia. O oră, o oră jumate, nu te mai ridici. Du-te mata în altă parte şi o să vezi. În zece minute eşti ridicat şi cu banii luaţi. Nu mai sînt frizerii de altădată, domnule! Meticuloşi, care să ştie meserie, să te ţină de vorbă, să te facă să vii mereu...».
Nea Sandu îl aprobă. Între două tăieturi de foarfecă îşi aduce aminte unde şi-a început ucenicia, în 1960. «La Grecu, la gară, acum nu mai e, s-au făcut blocuri peste el! Am început ucenicia la 14 ani. Ne sculam la 5 dimineaţa, veneam şi aranjam sculele pentru lucrători şi la 7, cînd veneau ei la mucă, noi stăteam la mătură. Patru ani n-am pus mîna pe capul clientului. Doar am furat meserie!». De-atunci au trecut 50 de ani. Din ei, 42 de ani nea Sandu i-a petrecut cu foarfeca în mînă... Restul, ale tinereţii valuri!
Scînteia, Steagu Roşu şi... bancurile cu Ceauşescu
«Pînă în ’89 îi cunoşteam pe toţi din oraş, după nume... Veneau la noi şi tineri, şi bătrîni, şi oameni mari, şi activişti, şi de-ăia cu grade. La frizerie se întîlneau toţi! Şi avea ziua tipicul ei. Dimineaţa venea Scînteia şi Steagu Roşu. Ziarele! Citeam în ele minciunile, între două bărbierituri. Pe-atunci erau briciurile, alea de le ascuţeai pe curea. Tăia altfel, creştea barba mai greu... Apoi, pe la 10, veneau activiştii, că ei nu aveau timpul măsurat. Veneau şi spuneau bancuri. Cele mai bune bancuri cu Ceauşescu de la activişti le ştiu...». Îl îndemnăm să ne spună unul... Nu mai ştie, dar erau bune... Încet, încet, îşi aminteşte. «Dumezeu mai ştie... Era ăla cu securitatea... Ce e securitatea?-Inima partidului, care bate, bate, bate... Erau multe, dom’le, cîte unu’ pe fiecare zi! Şi de Sărbători, cînd stătea lumea la cozi, parcă erau şi mai multe. Stai să vă mai spun unul! Cică la Radio Erevan întreabă un ascultător: de ce magazinele din România sînt la 5 kilometri distanţă unele de altele? Stau ăia şi se gîndesc, se gîndesc... Şi, după o săptămînă, vin cu răspunsul: Ca să nu se amestece cozile! Acum nu mai sînt bancuri cu Ceauşescu. Sînt cu Băsescu! Dar nu se mai spun la frizerie! Ce vă spuneam? A, de tipic! Şi după activişti; de la prînz pînă seara, veneau oamenii normali... Din toate păturile sociale. Aşa aflai ce s-a furat, de unde puteai să cumperi o pîine, o carne... Dacă aveai nevoie de un meşter, veneai la frizerie... Dacă voiai nişte bani împrumut, veneai aici, dacă voiai să scapi de-acasă, de nevastă, ziceai că vrei să te tunzi...».
Căldură mare, monşer!
Un singur lucru nu s-a schimbat la frizerie! Oamenii vin la frizerie mai mult vara, să scape de căldură! Acum 30 de ani era tunsoarea «plastic» pentru şefii de la partid, tunsoarea «sfeclă» pentru militari, tunsoarea «castron» pentru fetele de la pension... Acuma vin şi cer ca în reviste, cu poza în mînă. «Sau cu părinţii, c-am avut şi cazuri de-astea. Vor găuri, decolorat, vopsit, să le scrii în păr... Dar de ce n-am avut parte... De-aia l-am şi adus aici pe nepot, că e mai tînăr. Să facă el de-astea... Mai avem un flăcău, uite colo, care e de-o seamă cu ei... Nu ne lăsăm la nimeni... Dar să ştiţi că mîndria noastră nu e asta! Sîntem singura frizerie din oraş care mai bărbiereşte...» nu ratează nea Sandu ocazia de a-şi lăuda firma.
Ce nu vrea să povestească nea Sandu nici în ruptul capului e că a fost tînăr. Şi că i-a plăcut viaţa. Ne povesteşte în dreptul lui colega de scaun, doamna Ancuţa, alături de el de 30 de ani şi mai bine : «Scrieţi acolo la ziar c-a avut o amantă c-un picior de lemn... Amanta mai trăieşte, dar piciorul s-a uscat, de bătrîneţe... Acum îi face de 20 de ani, săracu’... Scrieţi asta, ca să ştie lumea... Că tare i-au mai plăcut blondele... Veneau aici de făceau coadă la uşa lui... Pe unele le ţinea, pe altele le alunga, c-avea şi el toane... Şi mai scrieţi una... La matrimoniale tot pentru el...». Îl întrebăm pe nea Sandu cum să sune anunţul: «Dom’le, vă rog eu, nu scrieţi de-astea! Lăsaţi-o pe Ancuţa, că ea vorbeşte aşa de la căldură... Lumea mă ştie de om serios, mai citesc copiii la ziar... Nu zic că n-o fi fost, că nu e om să nu greşească. Dar la etatea mea, mi-e şi ruşine! Uite, dacă uitaţi de matrimonial, aveţi de la mine un serviciu gratis, cînd vreţi dumneavoastră!».
(658 vizualizări - 4 comentarii)
(16 Octombrie 2010, 09:34)
scrii bine, amice.. as vrea sa fi zis mai multe despre slobozia de alta data. Poate te apuci si faci o monografie a orasului spusa de oameni ca astia.sa ii cauti si sa-i inregistrezi. eu iti fac pozele.
(15 Octombrie 2010, 01:12)
SA NE TRAIESTI NEA SANDULEEEEEEE....
(17 August 2010, 17:48)
NU MAI FITI INVIDIOSI FRIZERILOR ARE DREPTATE NEA SANDU A LUI NICA
(14 August 2010, 16:57)
Da, un articol bine scris. Mi-a placut!
Taguri: slobozia, frizerie, nea Sandu
Comentariul tău: