«Esența vieții este mișcarea!»

Schimbul de mingi decurge sacadat dar armonios și, din cînd în cînd, se atacă înverșunat fileul deși este doar o partidă demonstrativă. Cei doi adversari lovesc mingea și se deplasează mai mult din instinct, detonînd exclamații de admirație din partea noastră, a reporterilor de pe margine. La serviciu, Dan Ștefan, fiul cel mare al lui Conașu, în vîrstă de 36 ani. La primire, doctorul Valeriu Teodoru, născut cu jumătate de secol mai devreme. Are 86 de ani! Fără doar și poate, dezinvoltura loviturilor ne face să privim spre viitor cu mult mai mult optimism. Viața e frumoasă și poate rămîne așa pînă hăt, departe!

Prima întîlnire cu racheta, la Moreni
«Mens sana in corpore sano» este dictonul latin ce te întîmpină la intrarea pe TenisCon. Este cu siguranță și zicerea care i-a ghidat de multe ori pașii medicului Valeriu Teodoru. Domnia sa este genul acela rar de om pe care nu te-ai sătura niciodată să-l asculți pentru că, din fiecare frază, ai ceva de învățat. Pentru pagina de sport am abordat pasiunea pentru tenis pe care o manifestă de peste 3 sferturi de veac. «În 1935 am avut prima întîlnire cu racheta. Se întîmpla la Moreni (n. red.: actual, în Dîmbovița, pe atunci în Prahova, pentru că regionalizarea e boală veche la români). Tatăl meu, lucrător în industria petrolului, pregătea terenurile de tenis pentru ingineri. Eu îl ajutam, dar nu îmi dădea voie să pun mîna pe rachete. Ulterior, pe terasa centrului de agrement al inginerilor, am descoperit tenisul de masă, accesibil tuturor și de acolo a pornit totul» își amintește medicul Teodoru. Sportul l-a însoțit în permanență. Pe lîngă tenis, s-au adăugat diverse discipline atletice dar și înotul practicat asiduu în vacanțele de la Amara. Deși născut în Moreni, este ialomițean sută la sută, tatăl fiind originar din Ivănești, iar mama din Cosîmbești. «Tata nu putea plăti cotele care se impuneau în acea vreme și a plecat la Moreni, pentru că în petrol se cîștiga mai bine» explică Teodoru.

Instructor de volei cu acte în regulă
A urmat Facultatea de Medicină, pe care a început-o la Cluj și a terminat-o la București. Și aici evocările se învîrt în jurul sportului: «Colegii mei, care vroiau să urmeze o carieră militară, mă îmbiau să merg la trageri. Eu însă am ales să fac volei pentru că era o disciplină complexă care, pe lîngă lupta la fileu, impunea la antrenamente mult atletism. De altfel, am obținut și o diplomă de insructor în volei pe care nu am folosit-o niciodată». După Facultate s-a întors acasă, la Slobozia, unde, pe lîngă profesie, a pus bazele «fenomenului tenis» de la noi. «La Amara erau pe atunci terenuri de tenis amenajate și i-am întărîtat pe cei tineri printre care se afla și Mihai Geantă, cel mai bun tenismen pe care îl avem în Slobozia» își amintește cunoscutul psihiatru. Acum este invitatul permanent al Clubului TenisCon, unde vine mereu cînd timpul îi permite.

I-a contaminat și pe cei din familie
«Nu sînt neapărat adeptul teoriei conform căreia funcția întărește organu’, dar am convingerea că esența vieții este mișcarea. Chiar și într-un simplu pahar cu apă în care aparent nu se întîmplă nimic are loc mișcarea browniană» explică Valeriu Teodoru. Această convingere a reușit să le-o insufle atît soției cît și celor doi copii: Oana, în prezent psiholog și Dragoș, subofițer la Penitenciarul Slobozia. «Între 1978 și 1986 am lucrat la Slatina, unde periodic desfășuram cu ai mei meciuri tari de tenis, la dublu. Soția făcea echipă cu Dragoș, iar eu cu Oana. Victoria alterna de la un meci la altul pentru că fiul meu îmi punea mari probleme». Acum, la rînd au venit nepoții, Mihnea și Elena. «Am încercat să le insuflu și lor dragostea pentru sport, iar Mihnea, care are 1,86 m, face baschet la Școala nr. 3. Ne întîlnim des pe terenul de tenis unde a început să mă bată, dar îl mai ciupesc și eu să nu se plictisească» se amuză interlocutorul nostru. Atît cît vremea este frumoasă îl puteți provoca pe doctorul Teodoru la o partidă de tenis. Nu va ezita să accepte și nici să vă bată. Iarna este mai greu cu sportul sau cu mișcarea în general: «Îmi plăcea pe vremuri să patinez la Floreasca. Din păcate, la Slobozia nu am avut unde. La sky sînt încă începător. Abia am reușit să-mi iau trîntele debutantului!».

Tripleta ideală: Năstase-Federer-Djokovic. Așa cum am făcut și în cazul lui Cristian Tudor Popescu, l-am chestionat și pe Valeriu Teodoru cu privire la cel mai mare tenismen din toate timpurile. Am primit un răspuns care îl surclasează lejer pe cel dat de Crucișător: «Ca artist, cel mai mare a fost Ilie Năstase. Ca tehnică, cel mai bun a fost și este Federer, iar ca eficiență se detașează Novak Djokovic!».

Pledoarie pentru sport. Întrebare banală din partea reporterului: «Ce sfat ați da tinerilor care de regulă evită orele de sport?» Răspunsul doctorului Teodoru nu mai are nevoie de comentariile noastre: «Vin părinți și îmi spun despre copiii lor că au anumite vicii. Eu îi sfătuiesc să îi dea la o disciplină sportivă pentru că au de cîștigat și pe plan intelectual, dar și pe plan fizic. Pe plan fizic se dezvoltă armonios, iar problemele care apar la pubertate se anulează prin disciplina sportivă practicată. În același timp, dacă reușesc să facă și o performanță, crește stima de sine și apar rezultate bune și pe plan intelectual!».

13 Iulie 2011, 10:01 (11377 vizualizări - 5 comentarii)