REPORTAJ
Oamenii care sfințesc biserici
Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni. Și că oamenii sfințesc locurile. La Murgeanca, într-una dintre cele mai mici parohii misionare din Episcopia Sloboziei și Călărașilor, oamenii au făcut mai mult de-atât. Ei și-au sfințit biserica! Și i-am văzut și noi, săptămâna trecută, când biserica din Murgeanca a împlinit 175 de ani de la târnosirea cu hramul «Adormirii Maicii Domnului». Să vă dăm seamă ca să știți unde îi găsiți, dacă vă e va fi vreodată voia sau nevoia...
Biserica celor 90 de case Murgeanca e sat arondat comunei Valea Ciorii. Acum are asfalt, dar 30 de ani n-a avut decât pe ulița mare. Biserica e mică, pe prima stradă la dreapta, în capăt... De la ea încolo, dai către lac! E miercuri către seară și lumea așteaptă preotul la Prohodul Maicii Domnului. Înăuntru sunt femeile și copiii. Stau cuminți în strane, ca la școală. Când se plictisesc își dau ghionturi. Când se plictisesc și de ghionturi, se joacă cu degetul în nasuri... Femeile le dau peste mâini! Au ochii de un albastru trist și chipurile brăzdate de chinul muncii fără sfârșit. Slujba e lungă, că părintele e tânăr și vrednic. Are voce de bariton, bineplăcută lui Dumnezeu și oamenilor. Preț de două ceasuri nimeni nu dă semne de oboseală, iar timpul încremenește și-și pierde trupul. La pomelnice, copiii își fac semn și ies afară, la «v-ați ascunselea», în jurul bisericii. Morții și bolnavii pomeniți de părinte nu sunt treaba lor. Afară capătă nume și glas. Andrei pune capul de-a stânga, pe zidul pronaosului și numără încet până la 10, copiii se bulucesc de-a dreapta: «Cine nu e gata, îl iau cu lopata!». David pică primul: «Ptiu, David!», Petru al doilea, Gabi se răzgândește și spune că el nu se mai joacă. Și tot așa, preț de-un sfert de oră, numai bine să se sature de alergat... Apoi se întorc supuși la chemarea preotului și dau roată bisericii cu odăjdiile, după cum cere datina.
Vorbe de om și vorbe de femeie Ion Zamfir și Uța Mareș sunt la biserică de când se știu. L-au primit și pe părintele bătrân («om bun, dar care a plecat după 20 de ani la el în Ardeal, că de-acolo era!»), s-au bucurat și de preotul cel tânăr, că l-au văzut că e vrednic. Dar grija lor e biserica. Vin dimineața și fac treabă ca la ei acasă. Pun flori, deretică curtea, merg în sat «cu cerutul» pentru trebuințele parohiei, îndreaptă zidurile căzute, că biserica n-a fost renovată niciodată pe de-a-ntregul, ci numai așa, după puterile și bunăvoința oamenilor. Și când isprăvesc de făcut treabă, stau și se bucură că i-a învrednicit Dumnezeu de preot. «Noi n-am stat mult fără preot, ca alții... Am avut noroc! Dar numai cine n-a avut necazuri, nu știe ce înseamnă să n-ai preot. Da’ noi am avut necazuri și știm ce-i chinuiala... Că am purtat colivele la oraș, la Țăndărei, când nu era părintele Ciuta, ca să ne cinstim morții!» ne spune tanti Uța, cu glasul subțiat de lacrimi. E plecată pe 73 de ani și încă mai merge «cu ziua» la muncă, în sat. Nea Zamfir e mai tânăr, doar 68. E om bun, dar boala nu ține cont de omenie. Acum a făcut «chimio» și e mai bine. Dar de salvat, l-a salvat munca la biserică. Tați Uța spune că e așa de priceput la treburi că le face și pe-ale omului, și pe-ale femeii la fel de bine. Și nea Zamfir se mândrește că din mâinile lui au ieșit toate câte sunt de-a jurul bisericii. «Acuma vrem să facem gardul la casa parohială, că și aia tot a noastră este. Preotul vine și pleacă, dar noi rămânem aici... Și nu e nevoie numai de bani, cum spune lumea... Uneori e de ajuns o mână de ajutor dată când e nevoie. Sau o vorbă bună pe care s-o spui. Sau numai să intri, să aprinzi o lumânare și să te-închini! Că de restul are Dumnezeu grijă!» ne spune el convins.
Preot tânăr, biserică tânără Pe parohul bisericii din Murgeanca îl cheamă Ionuț Cocoș. A fost hirotonit anul trecut la vremea asta și din iarnă s-a mutat în sat, cu nevastă și copil mic. L-a tras ața la biserică, că înainte a făcut de toate. A muncit cu spinarea, a cântat pe scenele județului, la festivalurile de muzică populară, a predat muzică la școală copiilor. Poate așa va fi învățat să și-i apropie și să-i facă să mișune slujbă de slujbă prin pridvorul bisericii. Îl întrebăm care e secretul de sunt atâția. «Copiii au nevoie de atenție și de îndrumare. O primesc și acasă, dar uneori părinții sunt prea osteniți de muncă și de griji... Cumva, aici reușim să suplinim nevoile astea. Și eu obosesc, nu-i vorbă... Numai că în biserică învață de la fiecare un lucru bun. Fie și numai să dea „bună ziua“ sau să lase telefoanele deoparte. Care au, că aici comunitatea e săracă... În plus, aici îl găsesc mereu pe Dumnezeu. Și Dumnezeu nu obosește niciodată!» ne spune părintele Ionuț Cocoș zâmbind. Și tot zâmbind ne cheamă la Murgeanca. «Peste tot sunt biserici frumoase... Dar pe-asta Bunul Dumnezeu a așezat-o pe malul lacului. Uneori e așa de frumos, că ți se taie respirația. Și oamenii sunt buni și cu credință. Iar eu mă simt norocos că m-au primit și că mă lasă să slujesc în biserica lor...» adaugă preotul Ionuț Cocoș.
24 August 2024, 14:35 (2771 vizualizări - 3 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(6 Septembrie 2024, 16:16)
Felicitări preotului Popa Gabriel de la Vlădeni, că își ajută ucenicul cu astfel de promovări. Felicitări și lui Ionuț, are o carieră mare înainte!
(25 August 2024, 17:06)
Felicitari Ionute, tot respectul reporterului care a descoperit o realitate la Murgeanca, prima in calea crivatului din iernile adevarate, Murgeanca care a dat judetului oameni de renume. Multi s-au tras mai la adapost la Tandarei, dar sa nu uitam ca in al doilea razboi mondial, din toti flacai care au plecat din Murgeanca, nu a mai revenit acasa intreg niciunul. a fost adus un ciung pe peronul gari de la Platonesti, si soldatul erou vazand ca nu recunoaste imprejmuirile, avand onoare si multa constiinta umana, realizand ca va deveni o povara imensa pentru familia lui fara pamant, palmasi cu ziua, la primul tren care pleca spre Fetesti, sa rostogolit de pe targa sub roti. AR MAI FI AZI IN 2024, CINEVA DINTRE NOI APT SA AJUNGA LA O ASEMENEA CONSTIINTA, DISCERNAMANT SI VIZIUNE. ATUNCI, CAND UMBLAU DESCULTI, SARACIE LUCIE, OAMENII AU RAMAS OAMENI LA MURGEANCA. DE ACOLO SE TRAGE NEAMUL MEU: PETRESCU PLECCATI 12 COPII TOTI INGINERI, ROSU 11 COPII NEPOTI TOTI IN AMERICA, UNU GENERAL USA CU 4 STELE, UNU GENERAL FRANCEZ CU 5 STELE. LE E RUSINE SA REVINA ACASA LA PAMANTUL STRABUN, NU AR AVEA CUVINTE DE REGRET PENTRU CA AU TRECUT PRIN VIATA CA UN SUFLU, NU AU LASAT IN URMA LOR DECAT RUTINA.
(24 August 2024, 17:05)
Ce frumos! Omul fără Dumnezeu este un mare nimic! Dumnezeu să-i ajute pe toți acești oameni minunați!