Anonimii care fac diferenţa între viaţă şi moarte
Serviciul de Ambulanţă al Spitalului Judeţean Slobozia împlineşte anul acesta 15 ani. Funcţionează în formula actuală din 1995 şi are 174 de angajaţi. A fost complet reutilat cu tehnică de intervenţie medicală în urmă cu cîţiva ani şi deţine, în acest moment, 35 de ambulanţe în funcţiune care asigură o medie de 2000 de solicitări lunar.
Dincolo de date şi cifre însă, Serviciul de Ambulaţă din Slobozia ascunde oameni şi poveşti incredibile. Pe o parte dintre ele le-am descoperit împreună cu cei care lucrează aici. Altele, cele mai multe, rămîn anonime. Un anonimat de care medicii, asistenţii şi şoferii care lucrează aici sînt mîndri. Pentru că salvarea vieţilor noastre reprezintă cea mai mare recompensă dintre toate posibile.
2 milioane de kilometri pe an
Vineri la orele 9,00 dimineaţa! Pentru Serviciul de Ambulaţă din Slobozia e doar o nouă zi de muncă. Una lejeră, fiindcă din cele 20 de ambulanţe solicitate, niciuna nu a fost considerată urgenţă de gradul 0. Pe uşa dispeceratului un anunţ avertizează că accesul persoanelor străine e interzis. Obţinem aprobarea de a intra pentru o fotografie. Mihaela Cimpoaie preia apelurile. Lucrează aici de 6 ani, de la înfiinţarea dispeceratului. A văzut multe şi crede că ai nevoie de multă stăpînire de sine pentru a nu intra în panică: «La început a fost greu. Dar, atîta timp cît ştii ce ai de făcut, nu poţi să greşeşti. Avem medicul coordonator care decide urgenţele, avem colegii care ştiu ce au de făcut. Trebuie nervi de fier, e drept. Dar acum, după atîţia ani, n-avem voie să greşim».
Deşi fac lucrurile să pară uşor de făcut, angajaţii Serviciului de Ambulanţă Slobozia se confruntă cu o severă criză de personal. Protocoalele medicale în baza cărora funcţionează serviciul impun angajarea a 26 de medici pentru susţinerea volumului de activităţi desfăşurate anual. Serviciul nu are decît 6! «Aceasta este singura noastră problemă. Ambulanţă există şi în Feteşti, Ţăndărei şi Urziceni. Nu uitaţi că vorbim de 2000 de solicitări pe lună. În afara acestor 2000 de solicitări, mai există ambulanţele de transport, ambulanţele de intervenţie la domiciliu. Facem circa 2 milioane de kilometri anual. Asta e o cifră care spune multe» ne explică directorul Serviciului, dr Olimpia Popescu. Iar aceasta este numai partea cuantificabilă a muncii: «Uitaţi-vă puţin la oamenii care lucreză în Ambulanţă. Sînt oameni uzaţi. Probabil de asta nici nu se vine să se lucreze aici. Este foarte greu. Indiferent de cît timp lucrezi aici, suferinţa umană te marchează. Şi a celui care este bolnav şi a familiei acestuia. Te uiţi în ochii lor şi uneori ştii că nu vei putea să le rezolvi problema».
«Am văzut cum moare o inimă!»
În dimineaţa zilei de vineri, medicul coordonator al serviciului de Ambulanţă Slobozia a fost dr Flori Spireanu. Este aici de 4 ani şi nu a regretat niciodată. «Este frumos pentru că oamenii cu care lucrez sînt deosebiţi. Şi este greu, pentru că vezi lucruri pe care n-ai vrea să le vezi niciodată. Am văzut cum moare o inimă. O pacientă cu un bloc de ramură... Din start inima îi bătea mai încet. În ciuda eforturilor noastre, am văzut-o cum se stinge. I-am văzut pe EKG semnalele, tot mai slabe, pînă cînd nu s-au mai auzit... Am dus la spital un copil căzut de la mare înălţime. Înainte, vedeam oamenii care lucrează aici epuizaţi, după o zi de muncă... Şi nu înţelegeam. Acum ştiu! Sînt lucruri care rămîn scrise undeva, le duci cu tine toată viaţa».
Există şi reversul medaliei. Oameni salvaţi, oameni care au reuşit să sfideze moartea, oameni care s-au întors recunoscători, pentru a mulţumi. Iuliana Marinete lucrează în sistem de 16 ani ca asistent medical şi este unul dintre zecile de anonimi pentru care salvarea unui om a însemnat cea mai frumoasă dintre recompensele vieţii : «Îl cheamă Manea şi cred că încă mai am numărul lui de telefon. A fost victima unui accident rutier stupid, a ieşit din maşină şi a fost izbit pe carosabil. S-a întors după 4 ani... Să mă revadă şi să-mi mulţumească. Ce să vă spun?! A fost emoţionant. E mai mult decît cea mai mare dintre recompense. Nu-ţi mai trebuie bani cînd ţi se întîmplă asta. E o bucurie pe care nu pot să v-o explic în cuvinte» ne spune Iuliana vădit marcată de rememorarea momentului.
Ora de aur
Bucuriile însă sînt puţine şi rare. De cele mai multe ori, Serviciul de Ambulanţă din Slobozia nu are parte de nici un fel de recunoştinţă. Potrivit protocolului, ambulanţa trebuie să ajungă la locul solicitării în maximum 15 minute în mediul urban şi maximum 20 în mediul rural. De cele mai multe ori o face. Dar, cu un judeţ mai mult lung decît lat şi cu drumurile veşnic ciuruite de gropi, uneori timpul devine o problemă, iar oamenii se transformă din victime în duşmani: «Uneori oamenii înţeleg de ce n-ai putut răspunde solicitării într-un timp mai scurt. Alteori însă, nu o pot face, au problemele lor. Şi nici noi nu sîntem perfecţi. Ambulanţele se strică uşor şi se repară greu, protocolul e strict şi cere medici însoţitori, şoferii refuză să elibereze carosabilul în trafic... Încă mai există apeluri false, ambulanţe solicitate pentru cazuri care nu reprezintă urgenţe! Tot ce pot să vă spun însă este că, de fiecare dată, am reuşit să ducem bolnavul la spital în ora de aur» se mîndreşte, cu discreţie, directorul Ambulanţei.
Ora de aur este ora care face diferenţa dintre viaţa şi moartea unui pacient. Este ora în care ai ajuns la locul accidentului, acorzi primul ajutor şi ajungi cu el într-o clinică de specialitate. «Uneori diferenţa dintre viaţă şi moarte se măsoară în secunde. Nu e doar o vorbă spusă în vînt. E un adevăr pe care îl trăieşti şi de care eşti conştient tot timpul. De aceea, de fiecare dată cînd ne urcăm într-o ambulanţă, ne tremură genunchii. Aşa e normal şi aşa sper să rămînă. Cei care nu trăiesc aceasta senzaţie nu mai au motive să stea în sistem» apreciază, după 20 de ani de serviciu în cadrul Ambulanţei Slobozia, dr Olimpia Popescu...
(729 vizualizări - 14 comentarii)
(2 Septembrie 2010, 18:13)
eu ii felicit!..e o munca foarte stresanta.trebuie sa fii tot timpul cu mintea limpede. in fata mortii nu mai conteaza daca esti director, inginer, presedinte sau maturator...chiar ar trebui sa facem o plecaciune in fata dumnealor, ei sunt primii care salveaza un om de la moarte si dupa aceea doctorii din spitale! moartea nu are carte de vizita, asa ca niciodata nu o poti intreba ,inainte ,cand ti-e sorocu'. nu-s cadru medical, lucrez in alt domeniu, a nu se intelege de ce le iau apararea.
(31 Mai 2010, 12:26)
Halal serviciu de urgenta!!!!!!!!!!!!!! Cunosc persoane din UPU care nici macar nu stiu sa acorde bine un prim ajutor, ce sa mai zic de intubare, sau aparatele de pe medicalizata? Oricum asistentele sunt varza, si ipocrite! Se dau mai importante decat medicii, dra nu stiu nimic, toate.
(1 Aprilie 2010, 13:37)
ZAT!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
(24 Martie 2010, 23:40)
Pana in gat suntem satui, ne ajunge, au mai fost si altii dar parca s-a intrecut masura, e timpul sa facem loc tinerilot competenti chiar si din afara sistemului. E ceva putred acolo, cred ca pute chiar!!!!!! O sa revin in zilele urmatoare cu mai multe explicatii si promit ca nu sunt tocmai confortabile dar corecte!
(24 Martie 2010, 19:29)
Auzi? Tu de colo, aia cu ofticatu! Nu cumva estu una care iei si tu comision la repararea masinilor? Si ai si salariu de merit? A? Ia zi tu! Mai bine taci! Ca-ti vine randul! Unde vezi tu ca o vorbeste de bine? Sistemul e vorbit de bine. Asa ca ciocu mic sa nu-ti iei nana! Esti in cadere libera, sau mai bine zis sunteti in cadere!
(24 Martie 2010, 19:20)
Eu am învăţat că munca se face în echipă, aşa am învăţat acasă, la şcoală şi în viaţă. La noi nu este aşa, trebuie să "îi bagi limba în ureche" Doamnei manager, se poartă de parcă ar fi moşier. Toţi ceilalţi în viziunea Doamnei Moşier sunt nişte incompetenţi, de ce asa? Oamenii ăştia duc greul, fără ei nu ar exista sistemul! Cu ce se poate lăuda Doamna manager? Că a dat salariile, bonuri, prima de stabilitate, sporuri, până aici totul este normal, nimic iesit din comun, nişte drepturi pentru care muncim cu toţii şi sunt câştigate prin lege. Nu se ştie nimic de repararea ambulanţelor la firmele din Slobozia pentru comisioane grase, ba mai mult reparate întrun mod jalnic pentru ca nu ies bine pe poarta serviceului şi trebuiesc din nou reparate. De ce? Sunt multe în interiorul sistemului, toţi ştiu şi tac, nu de frică sau poate şi de frică dar cel mai mult de scârbă. La noi se merge pe deviza "DEZBINĂ ŞI CONDUCE". M-aş simţi umilit să ştiu că angajaţii nu mă vor, mă ştiu de frică, aş renunţa în secunda 2 şi totuşi îmi pun o întrebare, de ce se milogeşte pe la toate uşile să nu o schimbe, de ce nu renunţă?! Cred că este o muncă grea pe moşia asta!!!!!! Merită să te zbaţi. "Bunul simt nu este nici intelepciune, nici ratiune; are cate ceva si din una si din cealalta."
(23 Martie 2010, 20:15)
nota 10 pentru cel care a scris articolul. pacat ca unele persoane umbresc cu diferite chestii un reportaj despre o munca atat de grea dar si plina de satisfactii.zau ce este mai frumos decat sa-ti multumeasca un om ca i-ai salvat viata. ca este director X? credeti ca mai conteaza cine este atunci manager.oamenii isi fac datoria cu prisosinta. ascultati sirenele de afara, muncesc pe rupte cand altii dorm pe perna lor. si credeti ca este mai important cine e manager si cine nu? va spun eu NU.
(23 Martie 2010, 20:09)
de ce nu vedem partea buna a lucrurilor si ce fac oamenii astia din sistemul de urgenta si vedem numai orgoliile si lucrurile de nimc. sunt oameni care salveaza vieti si isi fac datoria. directorii vin si pleaca, oamenii in schimb raman si isi fac treaba chiar daca e x director sau y.
(23 Martie 2010, 20:07)
se scrie manager, du-te la scoala ca sa inveti sa scrii.inainte de a purta grija altuia.... vezi de necazurile si bucuriile personale. lasa supararile altora in grija lor.
(23 Martie 2010, 18:30)
Am si eu o curiozitate: de inginerul auto de la ambulanta, de ce nu zice nimeni nimic, ca a ajuns deabia se mai tine pe picioare, pentru ca de 2 ani de zile menegerul se straduieste sa-i lege ceva de coada sa-l dea afara. A ajuns sa tremure in fata ei si sai fie frica sa mai dea o piesa la ambulanta, asta e unitate de urgenta? Ar trebui, cand faceti un articol la ziar sa mergeti si pe la alti salariati, care sa nu fie numiti de director, sa-i mai intrebati de una de alta..si atunci a-ti vedea cum stau cu adevarat lucrurile aici.
(23 Martie 2010, 18:26)
te oftici ca o vorbeste de bine?
(23 Martie 2010, 18:08)
Esti cumva acela care vrea sa ii ia locul?
Sa iti fie rusine.
(23 Martie 2010, 08:53)
concluzia este urmatoarea. iti este teama de cineva cand ai ceva de ascuns sau nu stii ce ai de facut. realitatea este ca nu iti reproseaza nimeni nimic daca stii ce ai de facut si iti faci temeinic treaba. nimeni nu este de neinlocuit, asta este o chestie foarte clara, dar atunci cad iti faci treaba bine de ce sa se impuna o schimbare, asa de dragul ei sau pentru ca asa vor cateva persoane?
(22 Martie 2010, 21:28)
Mare adevăr grăieşte managerul Serviciului de Ambulanţă; oamenii care lucrează la această instituţie sunt UZAŢI, STRESAŢI ŞI INDOBITOCIŢI de cine credeţi, chiar de manager. Uitaţi-vă la figurile salariaţilor în ce hal arată; uitaţi-vă la directoarea economică în ce hal a fost adusă că nu te mai poţi înţelege cu ea de atâtea ameninţăti cu puşcăria, din partea managerului, dacă nu respectă, chipurile, legea; uitaţi-vă la directorul medical că nu are curaj să ia o decizie, de teamă ca nu cumva managerul să nu ii reproşeze că nu a luat decizia corectă şi lista poate continua, aşa cum o face aproape întotdeauna. Domnilor ziarişti, de ce nu arătaţi adevarata realitate. Toată lumea ştie că aici se impune schimbarea managerului, pentru că toţi salariaţii îşi doresc acest lucru, dar nu îl spun, pentru că le este frică de această persoană pe care dumneavoastră ziariştii vreţi să o caracterizaţi ca fiind "zâna cea bună" realitatea fiind cu totul alta. Ce se vrea cu acest articol, că această persoană este de neînlocuit, că altcineva nu poate să coordoneze activitatea la Ambulanţă? De ce credeţi că medicii fug de această instituţie ?
Comentariul tău: