Ubi Honor, ibi Victoria
Slobozia, zonă de conflict armat pentru «militarii» AIRSOFT
Duminică, cu puţin înainte de prînz, una dintre fermele zootehnice dezafectate din apropierea oraşului Slobozia s-a transformat, pentru o zi, în teatru de operaţiuni militare. Timp de 8 ore, două plutoane rivale de «militari» AIRSOFT şi-au disputat supremaţia unei staţii radar de cartografiere militară a zonei. Ordinul plutonului care a asigurat staţia: acela de a apăra timp de 15 minute obiectivul încredinţat de guvern. Obiectivul teroriştilor: distrugerea staţiei şi anihilarea plutonului militar. Un război fără milă şi fără prizonieri! Totul însă sub deviza «Ubi honor, ibi victoria!». Într-o traducere aproximativă, fără onoare, nu există victorie!
Primăvara se numără războaiele
Ferma dezafectată de la marginea Sloboziei este de mai mulţi ani scena unor operaţiuni militare de anvergură. De obicei, aici vin localnicii pasionaţi de paintball. Un sport uşor, de week-end, fără pretenţii. Duminică însă, cei 20 de veterani ai genului au depus armele în faţa paradei de forţă oferite de cele 2 plutoane de militari AIRSOFT, mobilizaţi din Constanţa şi Bucureşti special pentru acest eveniment. Paraşutaţi din jeep-uri 4X4 sau rable numai bune de asigurat norma programului naţional Rabla, cei aproximativ 40 de pasionaţi ai AIRSOFT-ului au reuşit, în mai puţin de 20 de minute, să se echipeze, să organizeze un scenariu de război şi să îşi ocupe poziţiile de luptă pe teritoriul fermei. Însă, dincolo de operativitatea şi eficienţa cu care s-au organizat ostilităţile, ceea ce a impresionat cu adevărat firava asistenţă din jur a fost etalarea colecţiei impresionante de arme din dotarea participanţilor. De la pistoale-mitralieră de ultimă generaţie la puşti automate şi de la pistoale de colecţie la bazuka, totul a fost etalat, lustruit, ataşat pe corp, cărat în spinare şi instalat în teren.
Şi chiar dacă armele deţinute de către împătimiţii acestui sport nu sînt decît copii ale celor reale, asemănarea este atît de izbitoare încît ajungi să te gîndeşti de două ori înainte de a da bună ziua. Dar dacă o faci...
Teatru de război în mijlocul Bărăganului
«Toată lumea ochii la mine! Bucureştiul pe Nord, Constanţa pe Sud. Aţi primit hărţile, scenariul e clar, regulile le ştiţi. Dacă nu le ştiţi, aveţi 5 minute să le învăţaţi. Terenul de luptă se întinde în stînga drumului, clădirile le aveţi numerotate pe hartă. Aveţi grijă la hala 20, e plină de cîini. Nu uitaţi, aţi venit aici ca să jucaţi AIRSOFT, nu să ne batem joc unii de alţii. Cănd spui AIRSOFT, spui onoare şi fair-play! Sînt oameni care au jucat, sînt oameni care nu au jucat împreună. Ne-am strîns de la 100 de kilometri ca să jucăm AIRSOFT de calitate. Fiecare jucător face parte dintr-o echipă şi are un lider. Liderii comunică între ei şi iau măsurile care se impun. Nu vreau niciun fel de discuţii, nu admitem nici un fel de insubordonare. Misiunea va fi cartografierea unei zone. Noi trebuie să fixăm zona şi să asigurăm menţinerea ei pînă la cartografierea aeriană. Clar!».
Îi cheamă Jonathan, Alecu, Gibonu, Naşu... Pentru unii sînt nume, pentru alţii doar nick-name-uri de indentificare. Pasiunea este însă aceeaşi, indiferent de vîrstă. Şi-au cumpărat echipamentele de pe internet, cu sume cuprinse între 1000 şi 10000 de lei, au echipamente sofisticate de radiolocaţie, folosesc un limbaj păsăresc, căpătat în practica militară de week-end, iar unii dintre ei se mîndresc ca fiind veteranii acestei... experienţe care a fost declarată sport pe 23 februarie anul acesta. Jocul, pentru că la bază AIRSOFT-ul este un joc, foloseşte replici ale armelor reale, cu gaz sau cu propulsie electrică şi este o copie fidelă a jocurilor de shooter care populează calculatoarele.
72 de ore de AIRSOFT
Mai impresionante decît demonstraţiile de tactică şi strategie militară de pe teren rămîn însă poveştile din spatele puştilor. Pe Alecu, de exemplu, îl cheamă Alex Ispas. Joacă AIRSOFT de 2 ani şi jumătate şi se declară liderul mai multor echipe din Bucureşti: «Am vrut să mă apuc de joc de acum 5 ani, cînd l-am descoperit. Dar într-o zi m-a luat un prieten la peşte şi doi ani n-am făcut decît să lenevesc pe baltă. Acum 2 ani şi jumătate, m-am hotărît să-l practic serios. Nu mă întreba cîţi bani am băgat în arme că n-am să răspund niciodată. Dar pot să-şi spun că am o armă semiautomată, un M4A1, customizată, o copie după un Colt 1911, staţie radio, echipamente, muniţie... M-a sedus pentru că nu e ca la paintball, să te baţi în viteză după nişte ziduri. Presupune tactici militare elaborate... O partidă poate să dureze trei zile şi trei nopţi. Am participat şi eu la una, în Suedia... Dar peste tot e la fel. Ştii cînd începi, nu ştii niciodată cînd termini. Şi să nu credeţi că e un sport practicat doar de tineri. Ştiu oameni la 58-60 de ani mai energici şi mai activi decît mulţi dintre noi!».
Alături de Alecu, înarmat pînă în dinţi, Florian Mihai pare decis să cîştige titlul de posesor al celei mai voluminoase arme de pe pămînt. E un M16, înaltă de 1,5 metri, atîrnată fioros de gît drept unic trofeu. Florin însă e paşnic, prea paşnic pentru proiecţiile noastre războinice: «Eu fac asta de prin 2005. Cănd m-am apucat, dacă erau vreo 70 de inşi în toată ţara. Acum am înţeles că trec de 500. Cel mai mare este evenimentul din Suedia, despre care v-a povestit Alecu, unde vin 1000 de inşi din toată lumea. Dar asta nu înseamnă că ei sînt mai buni sau că ştiu mai multe. Mai bun e cel care se distrează mai bine».
Duminică, la Slobozia, toată lumea s-a distrat. Iar Naşu (alias Radu Gorunescu), amfitrionul evenimentului, ne-a declarat imediat după încheierea ostilităţilor că aceasta e doar prima bătălie a unui lung război. «Se pare că, la jumătatea drumului dintre Constanţa şi Bucureşti, sîntem în locaţia ideală pentru AIRSOFT. Asta nu poate decît să mă bucure. În sfîrşit, ruinele noastre şi-au căpătat şi ele o utilitate!».
(845 vizualizări - 5 comentarii)
(7 Aprilie 2010, 12:15)
Chiar asa s-a intamplat !
Iar pt userul Alin nimeni nu minte... Daca chiar joci airsoft atunci trebuie sa fi intrat macar odata pe acest forum :
http://www.airsoftromania.com/forum
Aici este aproape toata istoria airsoftului in Romania.
Numai bine !
(1 Aprilie 2010, 20:21)
Pt Alin! Poti sa-ti faci singur articolul si sa-l publici pe peterele care vrei tu. Si nici nu te costa nimic. Asta fiindca tocmai ai spus ca ziaristul minte! Si daca minte inseamna ca nu ai nevoie de el. Si daca nu ai nevoie de el nu ai nevoue nici de ziar. Asa ca faza cu peretele este cea mai aproape de realizare. Pentru tine!
(1 Aprilie 2010, 10:51)
Eu joc airsoft de 7 ani..dar de baietii astia eu n-am auzit....cat costa sa fac un articol despere mine..real...nici macar nu-l pun pe ziarsit sa minta.
(31 Martie 2010, 18:50)
tara arde si baba se chiaptana,mai bine donau banii sa salveze viata vreunui copil aflat in pericol de moarte
(29 Martie 2010, 13:45)
Suntem incercuiti! Perfect, acum putem sa tragem in orice directie!
Comentariul tău: