Colecţionarul de dinozauri
Dumitru Păun este tîmplar de meserie. Şi face asta de cînd se ştie. Atît de bine încît, de la paturile de lemn pentru care e renumit la el în oraş, a sărit la sculptură... Iar azi vernisează şi prima sa expoziţie de pictură la Slobozia. Însă nu pentru calităţile sale de artist, altfel, remarcabile, merită Titi Tîmplarul (cum îl cunoaşte lumea la el în Ţăndărei) toată atenţia. Ci pentru pasiunea sa de colecţionar... Titi Tîmplarul are cea mai impresionantă colecţie particulară de fosile de dinozauri din tot judeţul Ialomiţa. Şi de-ar fi numai atît!
Pe strada Zambilei, la Titi Tîmplarul
Dumitru Păun locuieşte pe strada Zambilei, undeva prin centrul Ţăndăreiului, în spatele şirului de blocuri de peste drum de Primărie. O curte mică, înţesată de stupi de albine care zumzăie a primăvară. Ajungem la el pretextînd un interes subit pentru vernisajul expoziţiei de pictură de astăzi, 28 aprilie, de la centrul Cultural «Ionel Perlea» din Slobozia. Ne primeşte în atelier, unde meştereşte de zor la o replică după chipurile Moai, capetele de piatră uriaşe, din insulele Galapagos. Lucrează cu mişcări econoame, vrînd parcă să-şi conserve energia. Şi e zgîrcit la vorbă: «Cum am ajuns de la tîmplărie la pictură? Nici eu nu ştiu. Mi-a lăsat cineva acum vreo 10 ani nişte pensule, ca plată pentru un pat pe care i l-am lucrat... Şi uite aşa am ajuns să pictez. Am încercat de toate, ca să văd ce mi se potriveşte... maniera impresionistă, abstractul, stilul renascentist, portretul... şi încă nu m-am hotărît! N-aş fi ajuns să expun, dacă nu m-ar fi împins prietenii de la spate!». Şi sculptura? «Cu sculptura la fel... Am găsit o bucată de lemn cu un nod mai bulbucat într-o parte... Şi aşa a ieşit femeia cu papagalul! Asta-i povestea, nu prea aveţi ce scrie despre mine!». Insistăm, convinşi fiind că orgoliul de artist e mai puternic decît timiditatea sa nativă: «Dacă insistaţi, cred că pot să spun că sînt un artist. Acum, că mă prezint într-o expoziţie, n-are niciun rost să mă mai ascund. Dar nu asta e important».
Colecţia de dinozauri
După multe insistenţe, aflăm ce e cu adevărat important în viaţa lui Dumitru Păun. Pasiunea sa de colecţionar de fosile de dinozaur. «De cînd eram mic, am avut o pasiune aşa pentru zoologie, paleontologie... Le-am luat de pe internet, din diverse locuri, de pe diferite situri... Unele le-am dat înapoi! Vreţi să le vedeţi?».
Dintr-o dată chipul i se luminează şi limba i se dezleagă. Ne vorbeşte minute în şir despre trilobiţi şi amoniţi, primele vieţuitoare cu exoschelet. Apoi despre spinozauri, o specie de dinozauri de la care colecţionează dinţii: «spinozaurii au fost mai răspîndiţi în partea noastră, în partea africană... Eu ştiu că toată lumea vrea să vadă Tiranozaurus. Dar n-am!». Din atelier, sîntem invitaţi în casă, acolo unde Dumitru Păun ascunde impresionanta sa colecţie de fosile. Ordonate, catalogate, învelite atent pentru a nu se deteriora, fosilele vechi de milioane de ani capătă viaţă în mîinile lui: «Asta e din Maroc... ar putea fi fals, că prea e perfect... dar l-am cumpărat ieftin. Am însă fosile certificate, din Olanda, din America... Uite, asta e urma unui maxilar de dinozaur... E o specie vegetariană! Ăştia sînt molarii, cu care macină iarba... Au 12 milioane de ani! Majoritatea acestor fosile sînt culese din mare, ca pietre... Apoi sînt sparte şi, daca se descoperă urmele lor, ajung să fie vîndute!». Titi caută febril printre exponatele risipite pe canapea... Ne arată cu mîndrie un dinte de velociraptor... Nu e mai mare decît dinţii unui cîine!
Un muzeu într-o cameră
Colecţia de fosile de dinozauri nu este singura. O altă colecţie e aceea de dinţi de rechin. În special megalodonul, un strămoş dispărut al rechinilor de azi. Dinţii au dimensiunea unei lame de cuţit de mărime medie şi tăişul intact. Urmează colecţia de arme, din toate timpurile şi de pe toate continentele: «Uite o lance africană. Am primit-o de la un prieten, din America. Are nişte clopoţei la coadă, pentru efectul psihologic. Cînd porneau războinicii la luptă zgomotul speria inamicul».
Trecem la colecţia de pietre semipreţioase... Rămînem cu ochii ţintă la un bulgăre de metal, lucitor în lumina difuză a camerei. Nea Titi se amuză. «Aurul nebunilor. Toată lumea rămîne la fel! Dar nu e aur! E un metal care seamănă...». Îi uităm repede numele, fascinaţi de colecţia sa de chihlimbar. Apoi ne oprim ochii asupra unei sfere multicolore, cît o bilă de biliard: «Ochiul Tigrului. Aşa îi spune. O am din India! Legenda spune că cine are o piatră ca asta vede în întuneric, la fel ca tigrul. N-am băgat de seamă, dar de dragul legendei să spunem că aşa e!».
Ieşim afară după un ceas, copleşiţi de varietatea exponatelor. În poartă, aflăm că Titi şi-ar dori să organizeze o expoziţie cu fosilele lui: «Cu o condiţie însă. Să fie expuse sub sticlă. Nu de alta, dar am experienţa unui prieten cunoscut pe Internet, student la geologie. Îmi spunea că din expoziţia de pietre din holul facultăţii, în 4 ani de şcoală, au mai rămas doar ramele. Şi cred că are dreptate, că numai eu am cumpărat de la el vreo zece!».
(389 vizualizări - 0 comentarii)
Comentariul tău: