Preoţii ialomiţeni, perceptorii Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor
Afaceri cu moartea sub oblăduirea PS Vincenţiu
De 20 de ani, Biserica Ortodoxă Română conduce în topul încrederii populaţiei în toate sondajele de opinie existente. Şi tot de 20 de ani, presa naţională şi locală abundă de dezvăluiri revoltătoare privind tarele unei categorii sociale, am numit aici preoţii, tolerată şi, mai grav, încurajată de forurile tutelare. Exorcizări, homosexualitate, pedofilie, furt, înşelăciune... Totul a fost comis pentru că, nu-i aşa, preoţii sînt şi ei oameni şi nimic din ce e omenesc nu le e străin. Pentru că Ialomiţa nu face excepţie de la regulă, presa locală a consemnat şi ea în repetate rînduri derapaje de la normele morale propovăduite de Sfînta Biserică. Nimeni nu a explicat însă cum s-a ajus aici. Independent vă oferă o posibilă demonstraţie plecînd de la o serie de sesizări venite pe adresa redacţiei în ultimele luni.
Practici preoţeşti revoltătoare în Ialomiţa
Precizăm de la bun început că sesizările pe care le publicăm în acest articol sînt preluate cu rezervele de rigoare, dat fiind caracterul lor anonim. Ulterior, redactorii Independent au verificat o parte din aceste declaraţii, iar unele dintre informaţiile confirmate fac obiectul materialului publicat alăturat. De asemenea, precizăm că ancheta jurnalistică de faţă a fost realizată pentru a reliefa practicile financiare ale preoţilor ialomiţeni, la cererea şi sub directa îndrumare a Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor. Este vorba despre maniera revoltătoare în care rudele decedaţilor, indiferent de condiţie socială sau stare materială, sînt obligate sub ameninţare să plătească serviciile mortuare. Sumele variază între 100 şi 600 de lei, la care se adaugă, anual şi în funcţie de localitate, taxe suplimentare care pot urca pînă la 300 de lei.
Despre morţi, numai de bine, despre preoţi, numai de rău
Prima relatare remisă redacţiei vine din zona Mihail Kogălniceanu, acolo unde preotul a speriat comunitatea cu taxele de înmormîntare impuse enoriaşilor. După limbaj, sesizarea aparţine unui enoriaş naiv care ne cere ajutorul în speranţa că nemulţumirea lui va ajunge la nivelul reprezentanţilor Episcopiei: «Din nefericire pentru „Sfînta Biserică“ sînt mulţi preoţi care înţeleg religia ca pe o afacere. Poate Episcopia se sesizează şi la Mihail Kogălniceanu unde preotul Hangu depăşeste orice limite „jecmănind“ cu nesimţire toţi enoriaşii, avînd cea mai mare contribuţie din judeţ, refuzînd să îngroape dacă nu este plătită aceasta contribuţie şi de către persoane care nu au efectiv de unde să ofere bani. Acum cîteva zile a cerut unui credincios 7 milioane pentru înmormîntare în situaţia în care acelui om îi murise o fată de 20 de ani, iar acesta vînduse tot pentru a o salva. Nu vrem să arucăm cu pietre, dar toţi oamenii din comună sînt revoltaţi, iar preotul profită de credinţa acestora» se plînge enoriaşul.
A doua sesizare vine din Slobozia, acolo unde săptămînile trecute o cititoare a avut neşansa de a-şi îngropa mama la preotul Tudose Nicolae, parohul bisericii de la ANL-uri. Pentru că scrisoarea deschisă adresată nouă a fost mediatzată în presa locală, ne vom rezuma la a vă oferi cîteva citate din ea: «Miercuri, 28 aprilie, am trăit greaua experienţă de a-mi înmormînta mama. Atît eu, cît şi sora mea, deşi străine în ale bisericii, ne-am dat toată silinţa să organizăm o înmormîntare decentă şi de bun simţ, respectînd toate datinile şi canoanele bisericeşti cerute într-o astfel de împrejurare. Ni s-a părut firesc ca slujba să fie ţinută în biserica de care aparţinea, păstorită de preotul Tudose Nicolae, fără să ne treacă o clipă prin minte că o să fim nevoite să suportăm o aşa mare bătaie de joc din partea unei feţe bisericeşti. (...) După ce slujba propriu-zisă s-a încheiat, preotul a început o predică. Am crezut că aşa e normal, dar timp de 15 minute ne-a „ţinut o predică“ nu despre durerea pe care o simţeam în suflet şi despre puterea pe care trebuia s-o avem pentru a o trece pe mama cu demnitate în ţărîna din care toţi ne tragem, ci despre compoziţia chimică a lumînărilor din comerţ, procentul de stearină şi fitilul de bumbac al lumînărilor produse de biserică, despre corzile vocale ale dumnealui şi picturile afectate de fumul lumînărilor aduse „din afară“. A continuat cu îmbogăţirea comercianţilor şi cu necesitatea sprijinirii bisericii prin cumpărarea lumînărilor de acolo. (...) Şi poate aş fi trecut cu vederea totul, aş fi şters cu burete totul, dacă lipsa elementară de bun simţ nu ar fi continuat să se manifeste. După ce toate cuvintele fuseseră rostite, ni s-a permis să trecem să ne luăm rămas bun de la mama. Cînd sora mea, rămasă printre ultimii, se apropia să sărute pentru ultima dată mîinile chinuite şi muncite ale celei care ne-a dat viaţă, ne-a făcut mari şi ne-a educat, preotul a tras-o efectiv de mînecă şi a trimis-o să-l aducă pe tata să-i plătească. Pînă să rezolve ea „problema stringentă“, preotul ordonase deja scoaterea coşciugului din biserică, sora mea rămînînd cu sufletul ars de durere, neîmpăcată. Eu am apucat să sărut mîna mamei, dar am vazut întîi cu stupoare, pe pieptul mamei, o cutie de lemn în care lumea pusese bani. Am crezut ca aşa este obiceiul, ca să aflu apoi că aşezase cutia milei pe pieptul ei, pentru ca participanţii la ceremonie să se simtă şi să pună acolo un ban». Scrisoarea este semnată Axinte Ofelia, fiica repauzatei Cortel Elena.
A treia relatare ne parvine de la Albeşti, acolo unde preotul Neagu Marin a ras de pe faţa pămîntului 30 de morminte pentru a face loc unei alei: «A scos crucile şi a făcut pavaj fără să scoată morţii din morminte. Crucile le-a scos din pămînt şi le-a rezemat de garduri, într-o parte... Unii dintre ei nu mai au rude în viaţă, că cimitirul din Albeşti e vechi de peste 100 de ani. Dar mulţi trăiesc şi caută să meargă acolo, să aprindă o lumînare la morminte. Unde să meargă, că a scos tot... Fără slujbă, fără nimic. Mergi şi calci pe morţi, doar că a vrut el să facă alee pînă în fundul curţii. N-a făcut nici măcar o groapă comună, să ştie oamenii unde să jelească. A vrută să scoată şi crucea bunicului meu, dar l-am ameninţat că dacă îndrăzneşte, ajung departe... Şi n-a făcut-o, că a mai avut probleme... Iar la lume i-e frică să vorbească. De oful lui, oamenii îl cheamă pe preotul din Andrăşeşti ca să slujească... O vecină de-a mea a avut bunica acolo şi el a făcut drum peste ea. Dar dacă vorbeşte, n-o mai primeşte în biserică. Ca să nu mai spun că ceartă lumea că nu cumpără de la magazinul lui» se plînge o a treia enoriaşă.
Crucile răstignite de la Albeşti
Albeşti este o comună mică, cu 250 de familii, în care oamenii sînt bătrîni şi împuţinaţi de griji. De la biserica mică, învelită cu bîrne de lemn şi pînă la cimitirul străjuit de cruci modeste, totul denotă sărăcia lucie a locuitorilor. Dar, pentru că aşa i-a fost rînduit, preotul Neagu Marin a rămas şi, mîine-poimîine, împlineşte 25 de ani de cînd slujeşte. Evident, pentru cine plăteşte, căci nevoie bisericii sînt mari şi poftele arhitecturale ale preotului pe măsură.
Din poarta cimitirului, crucile smulse din pămînt de preotul Marin nu se văd. Doar aleea, lungă, largă de 4 metri, impunătoare. Din jumatea ei însă, de la cavoul preotului Roşeanu,«preotul ăl bătrîn», crucile se văd. Zeci, sute de cruci smulse cu sălbăticie din pămînt, sparte cu barosul, aruncate de-a lungul gardului, lăsate de izbelişte printre mormintele noi, aşezate una lîngă alta la marginea din spate a cimitirului. O privelişte dezolantă, veche de 20 de ani. Cu greu smulgem din gura unei enoriaşe care îngrijeşte un mormînt cîteva vorbe: «Aşa e maică, cum se vede. Dar nu mă puneţi să-l vorbesc de rău pe preotul Marin că se supără şi nu mă mai primeşte la biserică. Şi eu mă duc şi n-are copiii unde mă îngropa».
Situaţia constatată de noi este veche de 20 de ani. Preotul Marin Neagu o recunoaşte senin şi consideră că a făcut un lucru bun pentru comunitate. «A mai venit cineva mai demult ca să mă tragă la răspundere. De la televiziune. Le-am explicat oamenilor şi au înţeles. Pentru că vecinul meu, preotul de la Bueşti, a făcut o sistematizare a cimitirului, am zis să fac şi eu la fel. Prin ’89-’90, am adus nişte buldozere şi am luat crucile părăsite şi le-am depozitat în marginea cimitirului. Apoi n-am mai avut posibilitatea şi m-au sesizat la ziar, am lăsat-o baltă. Acum, am zis să fac aleea asta. Nu e vorba de nici un mort. Nu e decît o alee de un metru jumate. Dar ăilalţi, cu crucile căzute, care nu mai vin să le ridice? Dacă n-aş fi eu să iau taxă şi să pun oamenii să dea crucile la o parte, ar fi toate căzute. Şi uitaţi-vă la cruci, dacă e vreuna aruncată. Tot ce am aruncat e doar spărtură. Ba chiar am trimis nişte femei care au citit literele chirilice de pe cruci, să aflăm ai cui sînt morţii» ne-a declarat acesta.
În ciuda insistenţelor noastre, preotul Neagu nu a recunoscut cu niciun chip că sub alee sînt abandonate osemintele unor oameni. Cît despre crucile despre care susţine că are atît de multă grijă, imaginea alăturată vorbeşte
de la sine.
De la noi mai mult, de la Dumnezeu mai puţin, de la biserică deloc: Mercurialul birurilor impuse de Episcopie
Şi pentru ca tabloul costurilor pentru serviciile mortuare să fie complet, vă oferim în final un expozeu al birurilor pe care Episcopia Sloboziei şi Călăraşilor le impune preoţilor, iar aceştia, la rîndul lor, enoriaşilor. Deşi, inevitabil, acesta este incomplet, acesta oferă pentru prima dată o explicaţie cu privire la tratamentul umilitor pe care sîntem obligaţi să-l suportăm. Declaraţia de mai jos, absolut veridică, aparţine unui preot care a acceptat, sub protecţia anonimatului, să ne explice cum ajunge să se dezumanizeze un slujitor al lui Dumnezeu, sub presiunea birurilor impuse de către Episcopie. Iată, în exclusivitate pentru cititorii publicaţiei Independent, un mercurial al birurilor impuse de PS Vincenţiu în Ialomiţa.
«La vechimea şi gradele mele am salariu de 25 de milioane. Indemnizaţia de la stat e de 12 milioane, restul trebuie să le dau din parohie. Faceţi socoteala. 13 ori 12 trebuie să le dau din parohie, vreo 170 de milioane. După aia, am reparaţii la biserică. Abonamente la revistele pe care sînt obligat să le cumpăr. Ziarul Lumina pe care trebuie să-l cumpăr. Fondul Filantropia, fondul social, fondul central misionar. Am cinci fonduri care trebuie să le strîng, în valoare de 2,5 milioane fiecare. În total, vreo 250 de milioane. Bun, de unde pot eu să scot 250 de milioane. Întîi din vînzarea de lumînari. Lumînarile sînt obligat să le cumpăr, deşi nu avem noi monopolul pe lumînări. Cîte lumînări vînd eu? Să zicem 300 de kilograme, la 500 de familii cîte am eu în parohie. Cît îmi rămîne din kilogramul de lumînari? 50 de mii! Adică vreo 40 de milioane de la lumînări. Vînd 500 de calendare, rămîn 5 mii de lei de la fiecare. Bun, am ajuns la o sumă de 100 de milioane. Ce mai vînd ca să ajung la 250!?! Nimic! Şi-atunci trec la taxe. Morţii! Cîţi morţi am într-un an? Să spunem 30. Un milion mortul, am mai făcut 30 de milioane. Apoi botezurile. 10 botezuri, la 1,5 milioane bucata, am mai strîns 20! Apoi cununiile. Am avut prima cununie în comuna după 2 ani. Mai iau 2 milioane! Ce rămîne împart pe numărul de credincioşi şi stabilesc contribuţia. Dar am experienţă şi ştiu că, din 500 de familii, plătesc 300. Şi-atunci măresc taxa. Mai e taxa de cimitir, cheltuielile cu biserica... Iar noul episcop a mai impus două fonduri. Unul e fondul pentru distincţii bisericeşti şi altul al solidarităţii preoţeşti... Singura problemă care ne-a făcut de ne-am încîinit e că a cerut banii pînă la sfîrşitul lui aprilie, nu ca în anii trecuţi, de-a lungul anului...».
Adăugaţi la enumerarea de mai sus taxa pentru locul de veci, care ajunge pînă la 700 de lei, în funcţie de localitate, taxa pentru cei care n-au plătit niciodată, care poate ajunge pînă la 600 de lei, taxele în produse, taxele pentru construcţia bisericii, acolo unde este cazul şi aveţi o imagine globală a modului în care este exploatată credinţa oamenilor în numele bisericii şi al lui Dumnezeu!».
Bani cu nemiluita pentru bisericile ialomiţene
În vreme de criză, cînd bugetarii înjură actuala guvernare pe toate drumurile, iar pensionarii promit proteste unice în istorie, Guvernul Boc, în lipsa unor soluţii reale, se roagă la Dumnezeu. Şi pentru că minunea progresului economic este tot mai departe, iar deficitul în vistieria statului este din ce în ce mai accentuat, Boc apelează la forţele divine pentru scoaterea ţării din criză. Cum toate lucrurile costă, premierul Boc a făcut şi un pomelnic naţional cu obiective de cult-biserici pe care le-a miluit cu cîteva miliarde de lei. Fiindcă ţara nu are bani, iar cutia bugetară este aproape goală, Boc şi-a îndreptat atenţia către Fondul de Rezervă al Guvernului, portofelul acela de unde premierul poate împărţi bani după buna credinţă bisericească. Imediat ce sursa bugetară a fost identificată, iar reprezentanţii obiectivelor de cult s-au angajat că vor face rugăciuni pentru exorcizarea ţării şi alungarea demonului crizei economice, guvernanţii s-au apucat de făurit o hotărîre prin care distribuie după bunul plac bani cu nemiluita pentru diverse investiţii în cele sfinte.
Ialomiţa se înscrie în pomelnicul premierului Boc cu nu mai puţin de 21 de biserici, ce vor primi fix 710 mii de lei. Potrivit cadrului legislativ, banii vor fi înghiţiţi de reabilitări ale bisericilor. Cea mai consistentă sumă, 300 mii de lei, va lua calea reşedinţei episcopale din Slobozia, pentru lucrări de reamenajare...
Iată pomelnicul premierului Boc pentru Ialomiţa:
Biserica «Sfîntu Gheorghe-Moviliţa Nouă»-lucrări de reabilitare a Bisericii-10000 lei
Parohia Grecii de Jos-lucrări de reabilitare a parohiei-25000 lei
Parohia Fierbinţii de Sus-lucrări de reabilitare a Bisericii Stroieşti-20000 lei
Parohia Dridu-lucrări de reabilitare a Bisericii Dridu-Movila
Protoeria Urziceni-lucrări de reabilitare a Bisericii Adormirea Maicii Domnului, Bărcăneşti-20000 lei
Protoieria Urziceni-lucrări de reabilitare a Bisericii Dridu Salindaru, Dridu-10000 lei
Protoieria Urziceni-lucrări de reabilitare a Bisericii Sfînta Treime, Urziceni-20000 lei
Protoieria Urziceni-lucrări de reabilitare a Bisericii Cătruneşti, Sineşti-20000 lei
Parohia Platoneşti-lucrări de reabilitare a Bisericii Constantin şi Elena, Platoneşti-15000 lei
Protoieria Slobozia-lucrări de reabilitare a Bisericii Sfîntu Nicolae, Reviga-15000 lei
Parohia Ciulniţa-lucrări de reabilitare a Bisericii Ciulniţa-15000 lei
Parohia Griviţa-lucrări de reabilitare a Bisericii Sfîntul Ierarh Nicolae, Griviţa-15000 lei
Parohia Malu Roşu-lucrări de reabilitare a Bisericii Sfîntul Ierarh Nicolae, Malu Roşu-20000 lei
Parohia Coşereni-lucrări de reabilitare a Bisericii Sfîntu Dumitru şi Gheorghe, Coşereni-20000 lei
Protoieria Slobozia-lucrări de reabilitare a Mînăstirii Crăsani, Balaciu-10000 lei
Protoieria Urziceni-lucrări de reabilitare a Bisericii Maia-20000 lei
Parohia Munteni Buzău-lucrări de reabilitare a Bisericii Sfîntul Ilie, Munteni Buzău-10000 lei
Biserica Ortodoxă Ghica, Ciulniţa-continuare lucrări de finalizare Biserică-80000 lei
Episcopia din Slobozia-lucrări de reamenajare la reşedinţa episcopală-300000 lei
Biserica Adormirea Maicii Domnului, cartier Bora, Slobozia-30000 lei
Biserica Fierbinţi de Jos, Fierbinţi-15000 lei
Toate acestea se petrec în vreme ce Ialomiţa are peste 35 de şantiere şcolare nefinalizate, localităţi unde canalizarea şi apa aşteaptă finanţare de ani întregi, unde şomajul creşte de la o zi la alta şi unde... primarul Ionaşcu se plînge-n comunicate de presă că actuala guvernare i-a refuzat finanţarea schimbării conductelor de distribuţie a apei potabile în municipiul Slobozia din Fondul de Rezervă al Guvernului. Amin!
(2493 vizualizări - 5 comentarii)
(8 Mai 2011, 11:17)
emil 2 bravo
(14 Martie 2011, 16:43)
chestia cu vladeniu si cu Popa Gabriel e adevarata stiu asta din propria-mi experienta vai doamne si preoti din ziua de azi .Nu ei sunt de vina ci mai mari lor care le cer taxe lunare (1000-2000 RON/luna) deci nici ei nu ai de unde sa dea.Pai au si ei o familie au vesminte,cruci,tamaie... si alete multe chestii de cumparat.
Da si acea afirmatie cu inmormantarea e adevarata,Preotul de la Progresu a inmormantat acel om
(22 Ianuarie 2011, 15:25)
....am citit cu stupoare si nu prea..acest articol!
la Vladeni este o situatie asemanatoare..Preotul Popa Gabiel,are o rel.incordata cu enoriasii...o atitudine critica la adresa comunitatii in general...ba mai mult...incrimineaza..oamenii in timpul sfintei liturghii....
in cdtiile in care mergi la biserik sa te regasesti...pleci mai degrasba ravasit...descumpanit..
Refuza sa tina slujbe de inmormantare,raposatilor care nu au cotizat atat cat considera dansul..o situatie ridicola,urata,urata-pacat de Dumnezeu!oare se mai intreaba de ce are biserica aproape goala?
(19 Mai 2010, 09:19)
VA INDEMN LA ACELASI LUCRU, VERIFICATI, ANCHETATI SI VETI VEDEA DE CE PREOTII PUN ASEMENEA TAXE. SUNT JECMANITI DE PS VINCENTIU...
(17 Mai 2010, 15:00)
va felicit din tot sufletul! VA ROG SA VENITI INCOGNITO La Kogalniceanu sa faceti o ancheta amanuntita ca nu veti regreta.Ce o sa aflati depaseste granitele imaginatiei.
Taguri: ialomiţa, Episcopia sloboziei şi Călăraşilor, PS Vincenţiu, preoţi
Comentariul tău: