«La Popescu», omul cu port la poartă
Se anunţă ploi, vin inundaţiile, barajul de la Dridu e în reparaţii capitale, primul dig de apărare al Ialomiţei scîrţîie şi autorităţile s-au retras în munţi... Pardon, în declaraţii ambigue, menite să liniştească populaţia. E timpul pentru un reportaj în ton cu agenda publică a săptămînii. De aceea am ales să-l cunoaştem împreună pe Marin Popescu, singurul om din Ialomiţa care are port la poartă.
Portul din poarta casei
Ca să ajungi înspre «La Popescu» îţi trebuie, înainte de toate, curaj... Pentru că de la şosea, cum treci podul către Buliga, e obligatoriu să laşi în urmă bruma de civilizaţie pe care ţi-o oferă infrastructura rutieră şi să te căruţezi prin hîrtoape adînci de-un stat de roată, către Dunăre. Dacă eşti atent, din loc în loc, zăreşti atîrnată de stîlpi cîte o reclamă cît palma care-ţi promite piscină şi pescuit sportiv... Apoi, cale de vreo doi kilometri, nimic... Cei îndrăzneţi şi răbdători însă, ajung să fie răsplătiţi... «La Popescu» e o pensiune cochetă, cu 26 de camere, ascunsă în malul Dunării, la o aruncătură de ochi de podul feroviar. Are etaj de lemn, foişor, piscină şi teren de fotbal sintetic... În spate, proprietarul creşte struţi, are seră de legume şi... bucătar de restaurant, angajat special. La vremea prînzului, cînd am ajuns noi acolo, ploaia se oprise şi angajaţii se zbiceau la soare... Cît despre port, acesta abia se iţea din apă... Un morman de fiare contorsionate, din care curge către mal un ponton de fier decojit, nevopsit de zeci de ani. Acesta este singurul pod «amenajat» din zonă, emblema ospitalităţii româneşti dunărene, unicul punct de acostare pentru navele de pasageri străine care fac turism de-a lungul Dunării, către mare... Portul lui Popescu!
Căpitan de apă dulce
Popescu are puţin peste 50 de ani, un pic de burtă, ochi albaştri şi un aer de superioritate pe care nu şi-o poate ascunde... Genul de individ caruia capitalismul sălbatic al tranziţiei i-a oferit la malul Dunării oportunităţi la care nici măcar autorităţile nu visează. A fost coleg de meserie cu Băsescu, 20 de ani. Căpitan de apă dulce! Regretă! Dacă ştia că se vînd flotele, cumpăra şi el nişte vapoare, acum era armator... Nu mai apucăm să întrebăm cum a reuşit să ridice o pensiune cît un hotel în zonă inundabilă, pentru că ne explică singur: «Încet-încet, cum m-am priceput şi eu... Întîi un etaj, apoi altul. În 2006, la inundaţii, apa era pîna la etaj. Intram cu barca direct în balcon. Am luat-o de la capăt, am întărit digul, am facut alţi bani, am reparat... Acum vreau să investesc în port!» ne spune Marin Popescu, trăgînd cu urechea la prognoza de la radio. În ciuda siguranţei pe care o afişează, pare destul de îngrijorat! Are şi de ce! Apa mătură poalele pensiunii din ce în ce mai ameninţător. «Despre port ce să vă spun?... E singurul port particular din zonă. Aici acostează toate navele de croazieră din România care urcă pe Dunăre, nave de 4 stele, acostează aici... Şi nu de anul ăsta, de 4-5 ani! Sînt cunoscut în zonă, toată lumea mă ştie. Vin turişti străini, stau aici la grătar, merg o zi la vînătoare, la pescuit... Noi organizăm excursiile, noi oferim antrenul... A fost ambiţia mea să demonstrez că pot să fac pe malul Dunării ce n-a mai făcut nimeni. Am început dintr-o greşeală, ca o cabană vînătoarească. Eram atunci sub cota cu un metru jumate... Portul l-am făcut în colaborare cu firma Carpaten, pentru nave turistice. Ştiam că navele de croazieră, cînd scad apele la Cernavodă, trebuie să vină pe aici... Anii trecuţi, veneau în fiecare zi... 100 de nave cu 150, 200 de persoane, europeni, americani... Le place, domnule, le place... Că ce văd şi primesc aici nu e nicăieri... Dar n-are cine să le ofere, nu e infrastructură...».
Inflaţie de porturi la Feteşti
Portul lui Popescu are concurenţă oficială. La începutul lunii martie, autorităţile locale şi Prefectura Ialomiţa au organizat o dezbatere publică în care au discutat oportunitatea de a investi fonduri publice într-un port pentru vasele de croazieră din zonă. Marin Popescu a sesizat oportunitatea, dar la 4 luni distanţă crede că autorităţile nu fac altceva decît să piardă timpul cu întîlniri inutile: «Vorbe, domnule, vorbe. Vreţi să vă spun eu ce le trebuie ca să facă un port? Bani! Eu am investit aici cam 100 de mii de euro! Ei însă vor de-a gata. Şi e păcat că aici e punctul terminus pentru drumul caviarului care vine de la Sfîntu Gheorghe şi se termină aici. Aur curat, vă spun eu, dar cine să-l exploateze?!». Autorităţile locale sînt conştiente de oportunitatea pe care o prezintă locaţia, dar sînt reticente la parteneriate: «În cotul ăla, spun pescarii, se strîng sturionii. E o oportunitate bună pe care intenţionăm să o exploatăm... Dar domnul Popescu vrea de-a gata! De aceea, soluţia noastră este să construim alături un port... Dacă vor fi două, cu atît mai bine!».
Varianta unor porturi de-a lungul Dunării, de la Feteşti la Giurgeni şi de-acolo mai departe către Brăila şi Galaţi se numără şi printre preocupările oficialilor judeţeni. Unul dintre vicepreşedinţii Consiliului Judeţean Ialomiţa susţine că instituţia este interesată de identificarea unor soluţii tehnice care să permită construirea, de-a lungul Dunării, a unor porturi de mici dimensiuni care să permită exploatarea turistică a zonei: «deocamdată, sîntem la stadiul de proiect, căutăm să identificăm oportunităţi de finanţare. Dar ştim deja că e un proiect realizabil, care poate fi făcut cu cheltuieli mici şi care poate genera efecte în zonă. E prea devreme pentru amănunte, dar imediat ce vom avea certitudini, le vom prezenta».
De la vizita noastră în portul lui Popescu au trecut multe zile. Între timp, cotele apelor Dunării au depăşit cota de inundaţie, curţile din cartierul Buliga băltesc de apă, iar ploile refuză să se oprească. Popescu e însă optimist: «Vreau să mai crească aşa cu un metru, un metru jumate, să mă verific dacă rezistă digul la inundaţii. Că de port nu mi-e frică, se ridică o dată cu apa!».
(551 vizualizări - 1 comentariu)
(14 Septembrie 2010, 10:56)
Am vizitat pensiunea "La Popescu" in septembrie 2010 si am fost placut impresionat atat de ceea ce ofera natura cat si de serviciile prestate de catre un colectiv tanar, in formare, care promite. Si eu imi promit sa revin acolo.
Succes in continuare!
A. Lungu
Taguri: feteşti, port, La Popescu
Comentariul tău: