Paznicul de sălcii din mijlocul oraşului
Pentru majoritatea turiştilor, Amara înseamnă staţiunea, ceasornicul de pe strada mare şi, în cel mai bun caz, casele ţigăneşti din centru, mai mari decît sediul Primăriei. Dincolo de aparenţe însă, pe strada Viilor, la numărul 4, o femeie păzeşte de 20 de ani 5 izvoare străjuite de sălcii. Are 69 de ani, 8 operaţii pe cord şi o pasiune pentru pictură pe care are s-o ia dincolo. Unde nu există nici durere, nici întristare... Şi nici vecini care să-ţi taie sălciile din bătătură fără ca autorităţile să ia vreo măsură.
Opt intervenţii pe cord în 20 de ani
Elena Miu locuieşte în Amara dinainte de Revoluţie. A venit aici cu soţul, pentru că el îşi dorea casă cu vedere la lac. Şi culmea, au găsit-o, dar nu lîngă lac, ci în mijlocul oraşului, pe strada Viilor, la nr. 4. Un loc de casă cît pentru doi şi un ochi de lac de 1000 metri pătraţi, alimentat de 5 izvoare, unul de apă amară şi 4 de apă dulce. «Cînd am venit aici, lumea arunca gunoiul de-a valma. Un focar de infecţie. Noi l-am luat, l-am curăţat, am mai înălţat gardurile de prin jur şi am plantat sălcii». De-atunci au trecut 20 de ani, sălciile au crescut mari, soţul s-a dus «unde-i mai bine», iar peste doamna Mia au trecut ani şi necazuri. A avut însă zile... Şi a fost singura din tot Spitalul Militar Bucureşti care a supravieţuit unui număr de 8 intervenţii pe cord: «De-atîtea tăieturi nu s-a mai închis sternul. Am o valvă mecanică... Mama mea, cu aceeaşi boală, a murit la 32 de ani. Eu apropii 70... Sternoză mitrală... M-a operat acum 20 de ani, dar s-a stricat... Acum 7 ani m-am dus din nou... Şi, pe lîngă operaţie, am mai luat şi virusul lor, al spitalului... Că şi generalul Ţinţă, doctorul de la Spitalul Militar mi-au spus cînd m-a văzut la control: Dumneata eşti femeia aia care a supravieţuit la 8 operaţii şi la virus?! N-am mai văzut aşa un pacient care să se agaţe de viaţă... Dar eu zic că mi-a dat Dumnezeu zile şi curaj de am putut să trec peste toate. Pînă acum!»...
Acum Elena Miu e o pensionară care are grijă de curtea ei. Pliveşte buruienile din curte, face dulceaţă de vişine, vinde roşii din solarul propriu cu 2 lei kilogramul... Şi trăieşte de trei luni cu frica-n sîn din cauza vecinului Ion Constantin.
La furat de sălcii
Scandalul cu vecinul Ion, om tînăr şi la casa lui pînă nu demult, a început în dimineaţa cînd Elena Miu s-a dus să dea bună-dimineaţa sălciilor din jurul lacului. Numai că de la a treia salcie încolo «malul era drept ca-n palmă» .Vecinul a aşezat drujba la rădăcinile lor vechi de20 de ani şi le-a culcat la pămînt: «Fostul meu bărbat a fost director la Gospodărirea Apelor. El a plantat salciile, ca să se cureţe lacul, să se purifice. Pe atunci era lacul mai mare, n-avea stuf... Acum nu mai are nici salcie!». Pentru că n-a putut să se înţeleagă omeneşte cu vecinul, Elena Miu a apelat la autorităţile locale. Acestea au venit după o lună, au constatat şi au plecat fără un cuvînt. După încă o lună, Elena Miu a pus din nou mîna pe telefon şi a sunat la Poliţie. Iritaţi de insistenţele ei, autorităţile au sfîrşit prin a-i trimite o adresă prin care o anunţă că acuzaţiile sale sînt nefondate. În urma adresei, Elena Miu s-a crucit, a plîns şi a sunat la presă, singura în care mai crede. «Cum să n-am dreptate? Cum să fie ale lui, cînd sînt ale mele... Eu le-am păzit, eu le-am îngrijit, eu le-am purtat de grijă pînă s-au făcut mari să adumbrească ochiul ăsta de apă... Şi vine un fluieră-vînt din lumea largă şi mi le taie de sub ochi?» se întreabă ea.
Ion Constantin n-a fost de găsit ca să răspundă acestei întrebări. Nici nu mai e cazul. Retorica «organului» de poliţie e mai mult decît convingătoare: «Urmare a adresei dumneavoastră adresată Poliţiei oraş Amara şi înregistrată cu numărul de mai sus vă comunicăm că aspectele sesizate de dumneavoastră cu privire la faptul că Ion Constantin a pătruns şi tăiat de pe terenul dumneavoastră un număr de 5 salcii, sînt nefondate întrucît terenul indicat de dumneavoastră aparţine numitului Stoica Marin aşa cum reiese din verificările în registrul agricol al Primăriei oraş Amara».
Pictura ca mod de viaţă
Ceea ce a salvat-o însă pe Elena Miu de nimicnicia acestei lumi nu se ascunde în sălciile tăiate de vecin şi nici în priceperea doctorilor care «i-au dat zile». De cînd se ştie, Elena Miu pictează. Din mîinile ei au ieşit, pînă acum 20 de ani, mii şi mii de tablouri: «Întîi am făcut pictură clasică. Şi vreo 10 ani am obţinut premii I la mai toate concursurile. Apoi am zis că e de ajuns, să mai las şi pe alţii. Şi-am început să pictez tablouri pentru bani. 1000 de lei tabloul, aşa se lua pe vremea comuniştilor. Şi comuniştii comandau la mine şi cîte 10, că aveau bani şi case unde să le pună. Dar cel mai bine plăteau ţiganii. Voiau roşu mult, c-aşai la ei, nu contează despre ce e vorba, ce anotimp e... atîta vreme cît e suficient de roşu e frumos. Şi cu ei şi ajutorul lui Dumnezeu am ridicat casa asta!».
În cele 4-5 camere în care Elena Miu ne-a invitat, tablourile sînt peste tot. Mai mari, mai mici, frescă în ulei, aşternută direct pe perete... Răpirile din serai toate, naturi moarte în vogă acum 50 de ani, flori de toate felurile şi mărimile ţîşnind parcă din pînză... Iar într-un colţ, aproape în mărime naturală, un autoportret din tinereţe: «Este exact aşa cum am fost. N-am corectat nimic... Doar la unghii, puţin, că de-atîta muncă parcă n-am avut niciodată timp să-mi fac unghiile cu lac!» ne spune în şoaptă doamna Elena.
Îi pare rău că nu mai pictează ca-n tinereţe... Dar şi mai rău îi pare că nu poate preda nimănui ştafeta, ce a învăţat despre pictură în cei aproape 60 de ani de practică neîntrerupă în această branşă. Şi cînd te gîndeşti că şcoala şi grădiniţa oraşului Amara se află la doi paşi, în susul străzii?
18 Iulie 2010, 14:41 (320 vizualizări - 4 comentarii)
(2 August 2010, 21:07)
O cunosc bine pe această doamnă şi cred că merită tot respectul nostru, în special a celor ca voi care nu aveţi habar de cultură.
(23 Iulie 2010, 13:56)
femeia e dusa rau ............... cu toti vecinii s-a certat si pe la politie ia chemat,o nebuna .
(22 Iulie 2010, 13:19)
da...e nebuna rau muierea..ce sa zic,ar trebui'infintate mai multe ospicii ca de cand cu criza a luat-o razna babele.Asteptam stiri noi despre paznicul xena si cumatru'ion.Bafta in continuare!
(19 Iulie 2010, 11:03)
Ce ceasornic mai? unde se afla? Nu l-am pozat inca !
Comentariul tău:
