Prin Piaţă, cu Criza de mînă
E Criză! O spune obsesiv Boc, o repetă profetic Băsescu, o amintesc prin conferinţe de presă autorităţile judeţene, o garantează primarul Ionaşcu, o simt pe pielea lor pînă şi bugetarii. Noi am mers însă mai departe. Am luat Criza de mînă şi am dus-o la piaţă, convinşi fiind că acolo ea nu poate exista. Oricît ar fi de panicat, omul trebuie să mănînce. Da’ de unde! În Piaţa Cuza-Vodă, acolo unde am fost noi, Criza a muşcat pînă la os.
Tarabagii Crizei
În Piaţa Cuza-Vodă din Slobozia e cald ca-ntr-un solar. Acoperişul de tablă face aerul dinăuntru irespirabil, legumele miros a putred, pepenii fierb în coajă... iar clienţii sînt din ce în ce mai puţini şi speriaţi de criză. «Vînzarea a scăzut cu 40 la sută. Cel puţin. Avem clienţi vechi care de-abia mai vin. Sau vin şi cumpără te miri ce. I-a speriat Criza!» ne spune Ion Vişan. Vinde în piaţa asta din 2001, dar Criză ca asta n-a mai văzut. «Şi la Criză se adaugă pierderile. De la căldură, pierdem 30 la sută în fiecare zi. Nu ştiu unde o să ajungem. Întîi ne-au omorît cu amenzile ăia de la Gardă, apoi Poliţia Economică, apoi impozitele, taxele... Prin 2007, am zis că ne revenim, a fost ceva mai bine... Dar de-atunci, ne-am dus în jos, numai în jos. Acum ne uităm că nu scoatem nici banii pe marfă» explică comerciantul. Şi asta nu e tot! Lovitura de graţie vine la plata taxelor, ne explică o vecină de tarabă: «Uite, eu mă înregistrez cu 100 de kile de roşii, dar 30 se strică. Da’ de plătit, plătesc impozit pentru toate... Am aruncat zeci de kile de vişine, zmeură din aia bună... Nu mai ia lumea, că-i Criză, dar eu trebuie să plătesc. Am luat varza cu 13, am pus-o la vînzare cu 18 şi acum am ajus s-o vînd cu 12, doar-doar oi vinde ceva, fir-ar ai dreacului cu Criza lor cu tot!».
Deşi Criza e peste tot, preţul metrului de tarabă n-a scăzut... 120 de lei pe lună, şi de vinzi şi de nu vinzi. Iar dacă nu plăteşti, n-ai unde sta; n-ai unde sta, nu te vede clientul tău; nu te vede clientul, nu vinzi; nu vinzi, vine Criza peste tine!
Reprofilaţii
Ca să reziste Crizei, o parte dintre comercianţii din Piaţa Cuza-Vodă s-au reprofilat. Au început să producă. Solarii, grădină, pepeni, curte la ţară... Ce produc, aduc la oraş. «Cît e sezon, aduc din curte. Zarzavat, fructe, roşii. Refuzăm să mai luăm marfă din angro-uri şi o vindem pe-a noastră. Dar nici aşa nu rezistăm, cu producţia noastră. Se strică marfa de la căldură. Te uiţi la ea cum se topeşte, de ţi se face şi milă. Uite, am dat la o parte un bidon de caise... Zic că o să fac ţuică, că e din curtea mea şi e sănătoase... Dar şi tuica, ce să fac cu ea?! Oi bea o kilă, că-i Criză, dar după aia nu trebuie să cîştig bani din ceva!?» se plînge retoric un comerciant convertit recent la statutul de producător.
Lîngă el, Mihaela Furdui vinde pepeni din producţia proprie. S-a apucat de ei cu bărbatul, anul trecut, cînd a văzut că nu mai dovedeşte cu cheltuielile. Nevoi multe, doi copii acasă, cum să trăieşti doi inşi dintr-o tarabă? Au pus pepeni galbeni, pepenii s-au făcut înainte de ăia de la angro, i-au scos pe piaţă şi de-atunci... «E Criză, lumea nu cumpără. Vin, se uită, mai întreabă de preţ, ia unul mai mic de poftă şi pleacă. Dar ăştia sînt pepeni galbeni, sînt pretenţioşi. Nu-i vinzi, se strică numaidecît» ne spune apăsînd demonstrativ cu unghia în coaja unui pepene, la întîmplare... Pepenele curge, emanînd un miros iute, uşor de recunoscut... E Criza!
Borş de Criză
Aurelia Vasile vinde borş şi verdeaţă. E aici, la Piaţa Cuza-Vodă de 20 de ani, în fiecare zi. Pînă la criză. Acum, închiriază taraba doar două zile pe săptămînă. E scumpă ziua de tarabă, 3,5 lei pe zi... Şi de-ar fi doar atît. Dar Criza a muşcat şi din pofta clienţilor: «Mă uit la zarzavat. Am preţurile de acum 3 ani, neschimbate. Şi tot nu se cumpără. Puneţi la socoteală taraba, certificatul de producător, analiza de borş, ştampila, medicul de familie 10 lei... Vă spun, domnul meu, e de groază. Nu ştiu cît o să mai rezistăm la Criza asta!».
Cît despre borş, aici lucrurile sînt şi mai dramatice. «Părcă nici borş nu se mai cumpără cum se cumpăra odată. De la Criza asta s-a acrit lumea aşa de tare, că nici de borş nu mai are nevoie» conchide doamna Aurelia.
Criza din Piaţa Cuza-Vodă nu se opreşte la uşă. Ieşind din piaţă, trecem razant pe lîngă unul dintre chioşcurile de ziare care împînzesc zona. Una dintre angajate plînge cu lacrimi cît pumnul, confesîndu-se unei cunoştinţe. «De dimineaţa mi-a spus c-o să-mi scadă salariul. Că e Criză şi au scăzut vînzările cu 25 la sută. Auzi, ca la bugetari...». Mai la vale, un alt comerciant de ziare, stăpîn peste el şi taraba lui, comentează pizmaş: «Numai 25 la sută. Să zică mersi. La mine a scăzut cu 40 la sută şi nu se mai opreşte!».
24 Iulie 2010, 13:33 (254 vizualizări - 0 comentarii)
Taguri: Slobozia, piaţă, criză
Comentariul tău:
