Statul şi-a furat singur căciula
Fără subvenţii irigaţiile costă de 3 ori mai puţin decît anul trecut
Anul 2010 a fost primul an în care statul nu mai acordă subvenţii pentru irigaţii. Cu toate acestea, susţin reprezentanţii organizaţiilor utilizatorilor de apă din judeţ, preţurile pentru mia de metri cubi de apă furnizată de Autoritatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Ialomiţa sînt de trei ori mai mici. Concluzia, apreciem atît noi cît şi toţi cei intervievaţi, este că timp ani buni statul şi-a furat singur căciula. O căciulă la umplerea căreia fiecare dintre noi a contribuit prin taxe şi impozite, în fiecare an...
Irigaţi, irigaţi, irigaţi
La nivelul judeţului Ialomiţa, din totalul de 340 mii de hectare de terenuri arabile, circa 137 de mii erau, în urmă cu 20 de ani, irigabile. Între timp, suprafeţele irigate s-au micşorat, ajungînd, conform datelor oficiale, la 102 mii de hectare, restul nemaifiind considerate de utilitate publică. Dintre acestea, în 2010, cele 18 OUAI-uri din judeţ au contractat circa 48 de mii de hectare. Cele 18 OUAI-uri este un fel de a spune, pentru că, în fapt, cele 48 de mii de hectare contractate se împart la 6-7 OUAI-uri a căror putere financiară permite irigarea terenurilor agricole în regim intensiv. Aici apar de altfel şi problemele. Potrivit declaraţiilor celor care au contractat servicii de irigaţii în acest an, valoarea contractelor s-a diminuat de pînă la 3 ori. «Noi am contractat anul acesta cam 620 mii de metri cubi de apă. Anul trecut, în condiţiile subvenţionării irigaţiilor, statul plătea cam 400 de lei pe mia de metri cubi de apă. Intrau aici energie, apă, cheltuieli de întreţinere, treapta a IV-a de repompare, tot... Acum, în condiţiile în care nu se mai subvenţionează nimic, preţul a coborît la 150 de lei. Aşa se face că am intrat la idei. Adică, pe banii statului, apa costă de trei ori mai mult?!» deşi retorică, întrebarea este legitimă în condiţiile în care, din cauza preţurilor practicate pentru acest tip de servicii în anii trecuţi, multe dintre OUAI-uri nu şi-au putut permite acoperirea cotei de 10 la sută din subvenţia acordată de statul român pentru irigarea terenurilor agricole. În aceste condiţii, am încercat să aflăm cum a fost posibilă scăderea de cost pentru irigaţiile din 2010 şi cine a beneficiat de tarifele fabuloase la irigaţii în anii trecuţi.
«Sistemul de calcul face diferenţa!»
...ne explică Constantin Cîmpeanu, noul director al ANIF Ialomiţa. Potrivit acestuia, explicaţia scăderii de preţ este una absolut banală, care nu ascunde nimic. «Pînă anul acesta s-a calculat la tarif, anul acesta la cheltuiala efectivă. Aşa cum ne-au cerut beneficiarii. Asta-i toată şmecheria, înţelegeţi?! Anul acesta a fost un an ploios, beneficiarii au contractat apa, dar n-au folosit-o! În 2009, s-a făcut calculul la tariful publicat în Monitorul Oficial. Anul ăsta n-au mai vrut oamenii că au spus că e scump. Şi n-au mai vrut la tarif de livrare, ci la cheltuială efectivă. Asta nu înseamnă că preţurile sînt cele despre care vorbesc ei. Vor constata curînd că au contractat apa, n-au irigat pentru că a plouat, dar sînt buni de plată cîte 5-6 sute de milioane. Asta au vrut, asta au primit!» declară cu aplomb directorul ANIF Ialomiţa.
Articolul din contract la care face aluzie directorul Cîmpeanu precizează clar că beneficiarii sînt obligaţi să plătească contravaloarea volumului de apă contractat în cazul în care «din motive imputabile acestuia» nu s-a irigat. În baza acestei precizări, ANIF Ialomiţa susţine că poate dormi liniştită, iar Constantin Cîmpeanu îşi freacă mîinile de bucurie la gîndul că, o dată-n viaţă, chetuielile instituţiei sînt acoperite: «Era mai rău dacă nu ploua şi se iriga. Atunci nu mai ştiam dacă acoperim cheltuielile sau nu. Aşa, sîntem sigur de bani şi respectăm întocmai termenii contractului».
Cît despre tarifele fabuloase din anii trecuţi, Constantin Cîmpeanu admite că am putea avea dreptate: «Poate că statul şi-a furat singur căciula. De unde să ştiu eu?! Şi, chiar dacă ştiu, cum să vă spun eu asta?».
Cum şi-a furat statul singur căciula?
Răspuns: paradoxal, chiar prin intermediul aceloraşi OUAI-uri care se plîng acum că statul şi-a furat singur căciula. Practic, de-a lungul anilor în care s-a irigat, aceste asociaţii ale utilizatorilor de apă au devenit placa turnantă prin intermediul căreia statul a alocat subvenţii pentru tarife de irigaţii umflate artificial. Concret, tarifarea pentru mia de metri cubi de apă ajunsă la plantă provenea din sisteme de tarifare. În cadrul primului sistem, cel de contractare a cantităţilor de apă, OUAI-ul era obligat să asigure 20 la sută din sumă, restul de 80 la sută fiind alocat de la buget. După confirmarea contractării cantităţilor de apă, se stabilea un tarif de livrare. Acelaşi OUAI era nevoit să asigure 10 la sută din valoarea tarifului de livrare, restul de 90 la sută fiind asigurat prin subvenţionare. Împreună, cele două sisteme de tarifare compuneau valoarea finală a miei de metri cubi de apă livrată la plantă, care ajungea, în cele mai fericite cazuri, la 400 de lei. Spunem în cele mai fericite cazuri pentru că, deseori, în alcătuirea acestui tarif final interveneau şi tarifele de repompare care putea ridica şi uneori dubla această valoare.
Inutil să precizăm că OUAI-urile nu vedeau propriu-zis niciun leu din aceste fonduri. Acestea ajungeau, trecînd prin hăţişurile birocratice ale instituţiilor ministeriale, la ANIF; adică, implicit, înapoi la stat. Spre exemplu, la nivelul anului 2009, într-o singură lună, din Ialomiţa s-au jumulit prin această metodă nu mai puţin de 3,2 milioane de lei noi, din care doar 0,4 milioane a fost cheltuiala efectivă a ANIF Ialomiţa.
Marii perdanţi ai acestei inginerii financiare a statului au fost, ca de obicei, agricultorii. Privaţi de posibilitatea de a iriga, aceştia au contractat an de an suprafeţe din ce în ce mai mici. În acest fel, în Ialomiţa, s-au pierdut definitiv sistemele de irigaţii aferente unei suprafeţe de 35 de mii de hectare, iar alte 50 de mii de hectare se află de cîţiva ani în conservare. Restul, cîte vor mai fi rămas pe hîrtie, nu se simt nici ele prea bine...
(451 vizualizări - 0 comentarii)
Taguri: irigaţii, ANIF, Constantin Câmpeanu, Ialomiţa
Comentariul tău: