RETROSPECTIVĂ
Anonimii care fac diferența între viață și moarte
Serviciul de Ambulanță al Spitalului Județean Slobozia împlinește anul acesta 15 ani. Funcționează în formula actuală din 1995 și are 174 de angajați. A fost complet reutilat cu tehnică de intervenție medicală în urmă cu cîțiva ani și deține, în acest moment, 35 de ambulanțe în funcțiune care asigură o medie de 2000 de solicitări lunar.
Dincolo de date și cifre însă, Serviciul de Ambulață din Slobozia ascunde oameni și povești incredibile. Pe o parte dintre ele le-am descoperit împreună cu cei care lucrează aici. Altele, cele mai multe, rămîn anonime. Un anonimat de care medicii, asistenții și șoferii care lucrează aici sînt mîndri. Pentru că salvarea vieților noastre reprezintă cea mai mare recompensă dintre toate posibile.
2 milioane de kilometri pe an
Vineri la orele 9,00 dimineața! Pentru Serviciul de Ambulață din Slobozia e doar o nouă zi de muncă. Una lejeră, fiindcă din cele 20 de ambulanțe solicitate, niciuna nu a fost considerată urgență de gradul 0. Pe ușa dispeceratului un anunț avertizează că accesul persoanelor străine e interzis. Obținem aprobarea de a intra pentru o fotografie. Mihaela Cimpoaie preia apelurile. Lucrează aici de 6 ani, de la înființarea dispeceratului. A văzut multe și crede că ai nevoie de multă stăpînire de sine pentru a nu intra în panică: «La început a fost greu. Dar, atîta timp cît știi ce ai de făcut, nu poți să greșești. Avem medicul coordonator care decide urgențele, avem colegii care știu ce au de făcut. Trebuie nervi de fier, e drept. Dar acum, după atîția ani, n-avem voie să greșim».
Deși fac lucrurile să pară ușor de făcut, angajații Serviciului de Ambulanță Slobozia se confruntă cu o severă criză de personal. Protocoalele medicale în baza cărora funcționează serviciul impun angajarea a 26 de medici pentru susținerea volumului de activități desfășurate anual. Serviciul nu are decît 6! «Aceasta este singura noastră problemă. Ambulanță există și în Fetești, Țăndărei și Urziceni. Nu uitați că vorbim de 2000 de solicitări pe lună. În afara acestor 2000 de solicitări, mai există ambulanțele de transport, ambulanțele de intervenție la domiciliu. Facem circa 2 milioane de kilometri anual. Asta e o cifră care spune multe» ne explică directorul Serviciului, dr Olimpia Popescu. Iar aceasta este numai partea cuantificabilă a muncii: «Uitați-vă puțin la oamenii care lucreză în Ambulanță. Sînt oameni uzați. Probabil de asta nici nu se vine să se lucreze aici. Este foarte greu. Indiferent de cît timp lucrezi aici, suferința umană te marchează. Și a celui care este bolnav și a familiei acestuia. Te uiți în ochii lor și uneori știi că nu vei putea să le rezolvi problema».
«Am văzut cum moare o inimă!»
În dimineața zilei de vineri, medicul coordonator al serviciului de Ambulanță Slobozia a fost dr Flori Spireanu. Este aici de 4 ani și nu a regretat niciodată. «Este frumos pentru că oamenii cu care lucrez sînt deosebiți. Și este greu, pentru că vezi lucruri pe care n-ai vrea să le vezi niciodată. Am văzut cum moare o inimă. O pacientă cu un bloc de ramură... Din start inima îi bătea mai încet. În ciuda eforturilor noastre, am văzut-o cum se stinge. I-am văzut pe EKG semnalele, tot mai slabe, pînă cînd nu s-au mai auzit... Am dus la spital un copil căzut de la mare înălțime. Înainte, vedeam oamenii care lucrează aici epuizați, după o zi de muncă... Și nu înțelegeam. Acum știu! Sînt lucruri care rămîn scrise undeva, le duci cu tine toată viața».
Există și reversul medaliei. Oameni salvați, oameni care au reușit să sfideze moartea, oameni care s-au întors recunoscători, pentru a mulțumi. Iuliana Marinete lucrează în sistem de 16 ani ca asistent medical și este unul dintre zecile de anonimi pentru care salvarea unui om a însemnat cea mai frumoasă dintre recompensele vieții : «Îl cheamă Manea și cred că încă mai am numărul lui de telefon. A fost victima unui accident rutier stupid, a ieșit din mașină și a fost izbit pe carosabil. S-a întors după 4 ani... Să mă revadă și să-mi mulțumească. Ce să vă spun?! A fost emoționant. E mai mult decît cea mai mare dintre recompense. Nu-ți mai trebuie bani cînd ți se întîmplă asta. E o bucurie pe care nu pot să v-o explic în cuvinte» ne spune Iuliana vădit marcată de rememorarea momentului.
Ora de aur
Bucuriile însă sînt puține și rare. De cele mai multe ori, Serviciul de Ambulanță din Slobozia nu are parte de nici un fel de recunoștință. Potrivit protocolului, ambulanța trebuie să ajungă la locul solicitării în maximum 15 minute în mediul urban și maximum 20 în mediul rural. De cele mai multe ori o face. Dar, cu un județ mai mult lung decît lat și cu drumurile veșnic ciuruite de gropi, uneori timpul devine o problemă, iar oamenii se transformă din victime în dușmani: «Uneori oamenii înțeleg de ce n-ai putut răspunde solicitării într-un timp mai scurt. Alteori însă, nu o pot face, au problemele lor. Și nici noi nu sîntem perfecți. Ambulanțele se strică ușor și se repară greu, protocolul e strict și cere medici însoțitori, șoferii refuză să elibereze carosabilul în trafic... Încă mai există apeluri false, ambulanțe solicitate pentru cazuri care nu reprezintă urgențe! Tot ce pot să vă spun însă este că, de fiecare dată, am reușit să ducem bolnavul la spital în ora de aur» se mîndrește, cu discreție, directorul Ambulanței.
Ora de aur este ora care face diferența dintre viața și moartea unui pacient. Este ora în care ai ajuns la locul accidentului, acorzi primul ajutor și ajungi cu el într-o clinică de specialitate. «Uneori diferența dintre viață și moarte se măsoară în secunde. Nu e doar o vorbă spusă în vînt. E un adevăr pe care îl trăiești și de care ești conștient tot timpul. De aceea, de fiecare dată cînd ne urcăm într-o ambulanță, ne tremură genunchii. Așa e normal și așa sper să rămînă. Cei care nu trăiesc aceasta senzație nu mai au motive să stea în sistem» apreciază, după 20 de ani de serviciu în cadrul Ambulanței Slobozia, dr Olimpia Popescu...
(articol apărut în Independent nr. 492/17.03.2010)
28 Decembrie 2010, 14:52 (807 vizualizări - 11 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(31 Decembrie 2010, 08:40)
Aici cred ca aveti dreptate nu are nici o legatura una cu alta iar din punct de vedere al managementului sau politicii nu vreau sa ma pricep si nici sa ma bag.
(30 Decembrie 2010, 14:30)
Dacă se-ntâmpla să aibă cumpăna asta in România, îl tratau...cu ce....cine și cu câtă șpagă??!!Să dea D-ZEU să scape că e tânăr talentat și vertical!!În Austria sunt mari speranțe să se facă bine, că sunt doctori adevărați și aparatură și medicamente...!
(30 Decembrie 2010, 12:06)
Ce-are sula cu prefectura, ce-are Paros Radu cu medicina!? Ca vrednic administrator, dezinteresat de orice alte avantaje, nu trebuie să ai ceva studii in domeniul pe care, cu cinste, îl conduci?? Oameni buni la orice, sunt pdl-iștii ăștia, indiferent de studii! Portocalii să fie...!
(30 Decembrie 2010, 08:04)
Acelora ce fac sau nu fac parte din sistem (Nu psd;Nici un psd)le spun sa priveasca sistemul in ansamblu daca mai exista . Pe deoparte sunt pacientii care asteapta pe buna dreptate servicii medicale decente iar pe de alta parte medicii si asistentele care spagari sau nu (care au mai ramas )ofera aceste servicii in conditiile oferite de stat . Nu! vina o purtam toti prin atitudinea si conceptia noastra despre viata .De ce nu mai exista respect si demnitate din partea pacientilor pe de o parte dar nici acelasi respect si dragoste de profesie si de juramantul depus pe de alta parte ? Oare va intrebati vreodata ? Cred ca vina e a sitemului social in ansamblu .
(29 Decembrie 2010, 20:53)
dragii mei, directorul serviciului de ambulanta Ialomita este domnul Paros, doamna Popescu a "picat" de mult
(29 Decembrie 2010, 18:00)
felicitari asistentilor si soferilor .ei duc greul,apoi medicii de la upu
(29 Decembrie 2010, 11:19)
Ce doctori,domnule, care doctori!? Unii, foarte puțini in Slobozia,mai arată că au invățat pe banii statului.Cei mai mulți, insă,sunt doar șpăgari...! Mai ales, așa-zișii,medici de familie,sunt plătiți degeaba cu banii noștri.Când ai nevoie de ei,nu-i găsești! Sau, dacă-i găsești, te tratează cu...hai sictir!!Regret, asta-i realitatea, și nu e doar părerea mea!!!
(29 Decembrie 2010, 09:35)
Am citit cu tristete cele 2 postari care descriau doua situatii crunte ! Cine n-ar face totul pentru propria familie, pentru propriul copil ? Insa, in cunostinta de cauza, vreau sa va spun un lucru : NU MAI ACUZATI MEDICII ! Nu-i corect, este un lucru care nu reflecta realitatea ! Sa stiti ca vina pentru "atitudinea" spitalului o poarta doar asistentele medicale si nimeni altcineva ! Acestea se cred atotstiutoare, acestea cred ca o experienta de cativa ani pot inlocui scoala de peste 14 ani a medicilor ! Incercati sa reduceti importanta asistentelor si discutati direct cu medicii ! Veti vedea o alta atitudine !
(28 Decembrie 2010, 23:00)
@Zaharia Adriana: Va rugam sa ne contactati la adresa de mail redactia.independent@gmail.com pentru a ne oferi mai multe amanunte asupra cazului prezentat. De asemenea, va rugam sa ne lasati si un numar de telefon unde va putem apela.
(28 Decembrie 2010, 22:15)
EU SUNT DIN SLOBOZIA IALOMITA SI ACUZ SAPITALUL JUDETEAN IALOMITA DE MALPRAXIS, PE DATA DE 25- IULIE 2010 MAMA MEA IN VARSTA DE 44 DE ANI A MURIT IN ACEST SPITAL SUB OCHII ASISTENTELOR SI A MEDICILOR IAR ACESTIA NU AU FACUT NIMIC PT EA ,STITI CE IA-U FACUT ASISTENTELE,IA-M DAT SA BEA NISTE COMPOT MAMEI PT CA AVEA ARSURI DE LA STOMAC SI L-A BAUT IN GRABA SI EA VENIT SA VOMITE IAR ASISTENTELE AU TIPAT LA EA SI O TINEAU CU CAPUL IN SUS SI O STRANGEAU SI TIPAU LA EA SA NU LE VOMITE CEARSAFURILE SA LE FACA MIZERIE,IN TIMPUL ACELA EA A MURIT,EU AM CREZUT CA A MURIT INECATA,SPITALUL SA OFERIT SA-I FACA O AUTOPSIE LA CAP SI NE-A ZIS CA A MURIT DE MENINGITA,EU ACUZ SPITAL DE MALPRAXTIS PT CA NU AM FACUT NIMIC PT EA,A FOST INTERNATA DE FOARTE MULTE ORI AVEAU TIMP SA-I GASEASCA ACEST DIAGNOSTIC,VREAU SA VA SPUN CA ACEST CAZ ESTE ANCHETAT SI ACUM DE CATRE PROCURATURA,SI VOI MERGE MAI DEPARTE SI INCA CEVA MAMA A FOST INTERNATA PE 24 IULIE NU A AVUT DESTUL TIMP PANA PE 25 SA FACA CEVA PT VIATA EI DE A O SALVA,ASA CA M-AM DUS LA DIRECTORUL SPITALULUI SI AM CERUT SA-MI ELIBEREZE ANALIZELE SI TRATAMENTUL CARE I-A FOST ADMINISTRAT PE TIMPUL INTERNARII,SI NU NE-AU DAT NIMIC NE-AU GONIT.
(28 Decembrie 2010, 16:04)
Din păcate, am avut nevoie de intervenția medicală de urgență din Slobozia. Am stat cu copilul intr-o noapte, pe holul spitalului, până ce, după mai mult de o oră, s-a sculat, enervată, doctora de gardă și l-a consultat,vorba vine... N-au nici omenie, nici pregătire...Și nu e doar salariul, că șpaga e-n floare! Spitalul din Slobozia e renumit in țară pentru incompetență! Oricum,apreciez incercarea acestui ziar de a drege busuiocul...dar,neconvingător!