REPORTAJ

Slobozia: Cetatea din Parcul Tineretului

Autoritățile locale din Slobozia au organizat, în cadrul unei întîlniri desfășurate pe parcursul lunii august, un simpozion de sculptură în piatră unic la nivelul localității. Cei 11 invitați, profesori universitari, masteranzi și studenți în cadrul Facultății de Arte și Design din Timișoara, au creat împreună o lucrare care recompune un posibil zid al cetății Bărăganului. «O construcție din blocuri de piatră masive, care amintesc de drumul unui rîu, secetos, arid, care să prindă lumina... Și acestă intervenție perfectă a celor două planuri care secționează o zonă de nuanță arheologică» a explicat profesorul universitar ialomițean Dumitru Șerban demersul scluptorilor conduși de el.

Nouă meșteri mari, calfe și zidari
Pietrele sînt albe cum trebuie să fi fost cîndva crucile din răscrucile Ialomiței. O piatră comună, prăfoasă, care se lasă modelată greu, după cum aveam să aflăm. Dar tinerilor care forfotesc în jurul lor nu le mai pasă. Le-au găsit menirea. Au lucrat la ele trei săptămîni de dimineață pînă seara, fără mofturi, sub o foaie de cort... Acum trebuie să le alinieze, să le îndrepte în lumină și să ni le lase nouă. Nouă sînt și ei: Dan Vășovan, Andra Ciocoiu, Ștefan Corcoșa, Daniel Dan, Ilie Duță, Sandrin Gherheș, Bute Arnold, Lucian Ionescu și Gabriel Ursu. Sînt masteranzi și studenți, viitori sculptori... Iar lucrarea de aici, cetatea Bărăganului, e prima lucrare comună. Piatra e grea, iar mușchii lor subțiri se zdrelesc sub încordarea ei. Dar lor nu le pasă. Îndreaptă în arșiță zidul cetății așa cum trebuie să fi făcut cîndva meșterii locului, în calea vremurilor. Profităm de o pauză și îl rugăm pe unul dintre ei să ne povestească. E Dan Daniel, are 25 de ani, și știe că truda în piatră e jocul lui pe care are să-l aibă toată viața: «A fost o rocă moale, care face rău plămînilor. E o piatră veche, exploatată prin dinamitare și tocmai de-asta se sparge ușor. Dar astea sînt în urmă, acum am sentimentul că așez acolo un copil de-al meu. E un sentiment frumos, care mă umple. Nu e prima mea lucrare și de-aceea știu. E de fiecare dată același sentiment, dar o altă trăire».
Se scuză și se întoarce la zid, alături de ceilalți. Sînt atenți, serioși, concentrați... Și foarte siguri pe ei. După un ceas termină și se bucură ca niște copii. De-acum orașul are o lucrare nouă. O lucrare de nouă meșteri mari, veniți din toată țara ca să lase semn și simbol că aici, pe pămîntul ăsta, au fost strajă și pavăză cetățile Bărăganului. Poate nu așa înalte, poate nu așa trainice, dar la fel de vrednice de pomenire ca și cele rămase în picioare de-a lungul și de-a latul Europei.

Pietre pentru copii și filosofi
Lăsată în soare, truda sculptorilor pare un șir neînțeles de bolovani, așezați după reguli și norme inaccesibile profanilor. Așa că am rugat-o pe Ana-Maria Șerban, sculptor, lector universitar și invitată a simpozionului de sculptură de la Slobozia să ne explice ce e dincoace de pietre și dincolo de noi: «E o încercare de a realiza un proiect comun. Lucrarea aceasta e rezultatul mai multor dezbateri teoretice și formale care a avut loc între noi. Am numit lucrarea Bărăgan, cetate... E o lucrare abstractă, un ansamblaj, făcută în maniera arhitecturii vechi. Fiecare meșter cioplea cîte o bucată de piatră, după care acestea erau legate într-un zid comun. Ea se apropie, ca manieră, de această arhitectură veche. Am avut ca sursă de inspirație Tîrgul de Floci, unde am văzut zidurile bisericii descoperite acolo, dar și alte situri arheologice din zonă. Am vrut, dacă vreți, să lăsăm urmele zidului unei cetăți ipotetice ridicate aici, în Bărăgan. Planul superior e modelat rotund, în opoziție cu unghiurile foarte reci și tăioase ale blocurilor de piatră. Acelea sînt urmele pe care le lasă timpul... Dacă accelerezi timpul, acțiunea vîntului și a ploii și a crivățului dă aceste suprafețe moi. Se spune că sculpturile sînt înțelese doar de copii și filosofi. Oamenii vor să recunoască o formă în sculpturile pe care le văd. Cînd nu înțeleg, ridică din umeri. Dar după 6 luni, după un an, părerea publicului se schimbă... Și învață să le folosească. Copiii sînt primii care vor descoperi utilitatea acestei lucrări. Așteptăm cu încredere acest lucru!».

Meșterul Manole de la Gura Ialomiței. Profesorul universitar Dumitru Șerban, coordonatorul simpozionului de sculptură în piatră de la Slobozia, s-a născut la Gura Ialomiței. A absolvit Institutul de Arte Plastice «Nicolae Grigorescu» București, specializarea sculptură, în 1977, și de atunci colindă lumea lăsînd în urmă lucrări unanim apreciate. Cu sute de premii cîștigate în cadrul concursurilor de profil și sculpturi comandate în multe orașe din România, dar și în Franța, Germania, Egipt, Libia Dumitru Șerban e fericit că s-a întors și că a trăit ziua în care arta sa să fie recunoscută aici, acasă: «Am muncit în multe părți, pe multe șantiere, iar acum sînt profesor universitar la Trimișoara. Ce pot să vă spun? Cota în artă nu ți-o dă nimeni! Cota în artă se face prin comparație cu ceea ce faci și prin comparație cu ceilalți. Acesta este lucru pe care îl predau elevilor, pe care l-am predat și acestor copii care au muncit aici, la Slobozia, și asta e singura soluție pentru a reuși în acest domeniu. Din păcate, în România e greu să reușești. Dar în urma acestui simpozion trag nădejde că tot am mai cîștigat vreo trei sculptori. Și asta e o victorie!». În prezent, Dumitru Șerban predă sculptura la Timișoara, în cadrul Facultății de Arte și Design și este convins că soluția pentru România o reprezintă investițiile în cultură, educație și sănătate.

11 Septembrie 2011, 10:41 (16790 vizualizări - 3 comentarii)