ANCHETĂ
Autoritățile județene sînt incapabile să respecte termenele impuse de UE
Ialomița, rîul de gunoi al județului
Scandalul «apei grele» din sursa subterană de apă a orașului Slobozia este doar partea văzută a unui dezastru de proporții județene, pe care autoritățile îl cunosc și pentru care, practic, în acest moment nu există soluții concrete. Potrivit informațiilor publice furnizate de instituțiile statului, în Ialomița nu există niciun oraș sau comunitate în care resursele de apă potabilă să nu fie afectate de poluare. Iar dacă în cazul nitraților (care afectează potrivit unor aprecieri neoficiale circa 70 la sută dintre sursele de apă potabilă ale județului) autoritățile sînt rezervate, iar informațiile publice selective, în cazul apelor de suprafață concluziile sînt clare și dincolo de orice dubii: județul își poluează metodic singura sursă de apă din județ, rîul Ialomița. Mai grav decît poluarea în sine este însă faptul că, la numai 4 ani distanță de termenul limită impus de Uniunea Europeană pentru reducerea poluării apelor de suprafață, autoritățile nu au făcut încă nimic pentru a pune capăt acestui flagel. Iar proiectele de viitor sînt, deocamdată, lipsite de orice consistență!
UE a dat, autoritățile județene se fac ca iau
Termenul limită impus de Uniunea Europeană pentru reducerea poluării apelor de suprafață este anul 2015. Însă primul termen scadent al programului va fi în 2013. Pînă atunci, autoritățile locale sînt obligate să impună poluatorilor apelor de suprafață un standard de calitate nemaiîntîlnit pînă în prezent. Practic, UE a cerut monitorizarea a 41 de tipuri de pesticide, metale grele și alte substanțe chimice cu risc ridicat pentru sănătatea plantelor și animalelor. Din păcate, situația constatată în teren la acest moment confirmă faptul că termenul impus de UE -și asumat și de către Ialomița, prin măsurile adoptate teoretic de către instituțiile județene- este imposibil de respectat.
În Ialomița existau peste 30 de agenți economici catalogați de Garda de Mediu Ialomița drept mari poluatori, iar la aceștia se adaugă, practic, toate orașele situate pe firul rîului, respectiv, Fierbinți, Urziceni, Slobozia, Țăndărei și Fetești. Dintre toți, singurul care are o stație de tratare a apelor uzate conformă cu reglementările impuse de UE este punctul de lucru de la Slobozia al SC Expur SA.
Pentru restul, depășirile înregistrate în procesul de de versare a apelor uzate sînt de-a dreptul alarmante, iar programele de etapizare și conformare impuse de instituțiile abilitate sînt depășite constant. Evident, totul se face cu sprijinul discret al autorităților județene care închid ochii sub pretextul că poluarea apelor de suprafață înseamnă locuri de muncă și bani la bugetul statului.
Prefectura știe, dar tace
Interesant este că problema poluării apelor de suprafață se află de ceva vreme în atenția Prefecturii Ialomița. Potrivit unui raport solicitat de această instituție Direcției Apelor Buzău-Ialomița, sursele principale de poluare au fost identificate, iar concluziile au confirmat gradul ridicat de poluare a zonei. «În anul 2008, în bazinul hidrografic Ialomița au fost analizate probe din 38 de foraje. Aprecierea asupra calității s-a făcut pe baza indicatorilor fizico-chimici. Astfel, din totalul de foraje monitorizate, 67,5 la sută înregistrază minimum trei depășiri ale limitelor admise conform Legii Apei Potabile nr. 458 din 2002 la indicatorii fier, cloruri și sulfați. În anul 2008 s-au constatat depășiri masive ale limitelor admisibile în tot bazinul hidrografic Ialomița pentru indicatorii azotați și substanțe orga nice. De asemenea, pe tot tronsonul inferior al rîului Ialomița se constată o influență a rîului asupra freaticului ceea ce conduce la o înrăutățire a calității apelor freatice din zonă. În zona Prahova-Teleajen se constată valori crescute ale indicatorului substanțe organice datorat influențelor nefaste ale industriei petrolului de-a lungul timpului în freaticul din zonă. Față de anul anterior s-au menținut depășiri ale aceleași grupe de indicatori și anume: gradul de mineralizare și încărcarea organică». Inutil să mai precizăm că, deși raportul datează de la începutul anului, Prefectura Ialomița nu are încă nicio reacție publică pe acest subiect.
Direcția Apelor Buzău-Ialomița confirmă dezastrul
Pentru o mai clară informare asupra gravității situației ne-am adresat cu o solicitare scrisă Direcției Apelor Buzău-Ialomița. Răspunsul, detaliat pe două pagini, confirmă nu doar dezastrul «moderat» produs de poluarea apelor de suprafață, ci și lipsa de voință a autorităților locale și județene pentru impunerea programelor de retehnologizare a stațiilor de epurare de pe teritoriul județului. Astfel, din cei 10 mari poluatori identificați de către DABI, singurul care a reușit pînă la acest moment să se conformeze stadiului de implementare a măsurilor privind modernizarea acestor stații este Expur SA. Restul au proiecte în derulare și continuă să deverseze mii de tone de reziduuri industriale în apele rîului Ialomița. Cel mai grav dintre cazuri este cel al SC Agrisol Internațional SRL din Căzănești, care, deși are program de etapizare pentru mo dernizarea stației cu termen scadent la 30 septembrie 2009, adică în mai puțin de o lună, pînă în prezent nu a întreprins nicio măsură concretă în această privință.
Nici SC Agrana Țăndărei nu «șade» mai bine. Deși este dotată cu stație de epurare mecanică și biologică, firma a deversat în Ialomița 500 de mii de metri cubi de apă infestată cu amoniu și suspensii prove nite din procesul de producție. În mod paradoxal însă, cea mai gravă sursă de poluare nu provine de pe teritoriul județului Ialomița, ci din Prahova, acolo unde deversările de reziduuri petroliere în apa Teleajenului schimbă clasa de încadrare a calității apei de la IV la III. O trecere în revistă a principalelor substanțe deversate în apă de acești poluatori confirmă depășiri de sute de ori mai mari ale azotaților, azotiților, fosforului, amoniului, fierului etc.
Orașele, poluatori fruntași în întrecerea pe ramură
În mod firesc, harta agenților economici care poluează este completată de orașe. De la Fierbinți și pînă la Fetești nu există, practic, loca litate aflată pe malul Ialomiței care să nu polueze grav pînza freatică și apele de suprafață. SC Ecoaqua SA din Urziceni, de exemplu, a evacuat în anul 2008 un volum de 1,44 milioane de metri cubi de ape uzate insuficient epurate. Sora ei, SC Urban SA Slobozia, funcționează de ani buni numai cu o stație de epurare mecanică și a deversat în Ialomița 2,3 milioane de metri cubi de apă insuficient epurată. Mai mult decît atît, stația de epurare biologică a SC Urban Slobozia, o investiție de mili oane de euro, a fost proiectată greșit și nu poate fi pusă în funcțiune. În aceste condiții, deșii ambele stații au programe de conformare scadente în 2010-2011, este extrem de puțin probabil ca aceste termene să fie respectate.
La Țăndărei aceeași situație. Primarul Vasile Sava susține că, în acest moment, soluția o reprezintă finanțările europene. «Vom avea investiție în sistemul de canalizare și o stație modernă de epurare. Programul îl derulăm de aproape un an de zile cu Consiliul Județean Ialomița. Dar noi n-am stat cu mîinile în sîn și mai avem un studiu de fezabilitate, încă de acum doi ani. O extindere a rețelei de canalizare și stație de epurare cu opt trepte de pompare la nivelul orașului... Un proiect frumos, de peste 7 milioane de euro. Și cei care vin mai repede cu banii vor avea întîietate» a declarat edilui din Țăndărei. Interesant, nu-i așa?! Mai ales că proiectul despre care vorbește este rezultatul singurului proiect concret derulat de autoritățile județene în vederea conformării la reglementările impuse de UE, respectiv AquaIalomița.
Dar mai interesant decît situația orașului Țăndărei se dovedește a fi cea de la Fetești, care merită o atenție specială. Pînă atunci însă, să ne oprim o clipă asupra AquaIalomița, proiectul de 70 de milioane de euro al Consiliului Județean Ialomița...
AquaIalomița, un eșec pe care autoritățile refuză să și-l asume
Potrivit declarațiilor oficiale, AquaIalomița reprezintă o «creație județeană» menită să dreneze fonduri europene de 70 de milioane de euro în rețelele de canalizare și stațiile de epurare necesare conformării celor 5 orașe care o compun, respectiv orașele Fierbinți Tîrg, Amara, Țăndărei, Căzănești și Fetești. Potrivit proiectului inițial, operatorul va primi spre întreținere și exploatare prin contract de delegare a gestiunii sistemele de apă si canalizare din cele 5 orașe. Și se va obliga să construiască, acolo unde se impune, stații de epurare conforme cu reglementările impuse de UE, că doar de acolo vin fondurile. Însă chiar dinainte de înființarea societății, probleme pe care acest avorton județean le-a întîmpinat se dovedesc insurmontabile. Urziceni, aflat pe axa de derulare a proiectului, a spus pas, fiind inplicat într-un proiect similar cu orașul Călărași. Slobozia, orașul a cărui societate furnizează o treime din apa consumată în județ, nu a fost inclusă în proiect din cauza datoriilor uriașe pe care le înregistrază SC Urban. Amara este și ea în situație de insolvență din cauza debitelor restante la apa furnizată de SC Urban Slobozia, iar prezența ei în AquaIalomița este mai degrabă jenantă decît folositoare. Iar Țăndărei, așa cum ați văzut mai devreme, este gata să părăsească barca Consiliului Județean în cazul în care cele 7 milioane de euro promise de Ministerul Mediului vor fi alocate proiectului propriu. În aceste condiții, singurul oraș care mai poate beneficia practic de o parte a celor 70 de mili oane de euro fluturați mediatic, rămîne Fetești. Ori poate că nu?
Fetești deversează totul în Borcea
Deși orașul Fetești se află în situația inacceptabilă de a deversa integral apele prove nite din exploatare în Borcea, informațiile legate de acest proces sînt puține. Autoritățile locale pretextează că monito rizarea situației nu intră în atribuțiile lor, pentru că Borcea nu curge pe teritoriul județului. Teoretic! Pentru că practic, AquaTermo, societatea prin care apele colectate din întreg orașul Fetești se scurg în Borcea, este amendată anual cu sute de milioane de lei pentru o vină care aparține mai degrabă celor care dau amenzile. Directorul societății, Ilie Mircea, a acceptat să ne explice care este situația și cît de departe se află orașul Fetești de standardele pe care UE le va impune începînd cu 2013: «În acest moment deversăm totul în Ialomița. Avem cel mai lung sistem de canalizare din tot județul, cam 150 de kilometri conducte. Din acești 150, sînt reabilitați, deocamdată, 25. Pentru restul, sperăm să intervină Consiliul Județean prin AquaIalomița. Dar tare mi-e teamă că n-o să vedem banii ăștia. Noi sperăm, dar prioritatea este o stație de epurare. Vorbim, potrivit studiului, de 30 de milioane de euro care ar trebui să revină orașului Fetești. Eu aș fi mulțumit cu orice sumă, pentru că la posibilitățile regiei și ale Consi liului Local nici în 25 de ani nu vom reuși».
Din cele 30 de milioane de euro la care visează Ilie Mircea, 11 milioane ar trebui să coste numai stația de epurare. În acest moment, apa industrială și menajeră colectată de rețeaua de canalizare a orașului este deversată, fără nici un fel de tratament, în Borcea. Deversarea se face la marginea cartierului Vlașca din Fetești, iar zona de deversare este un focar de infecție greu de imaginat. Însă cum situația se află în acest stadiu de peste 20 de ani, nimeni nu se mai miră de nimic. Ceea ce e de mirare e faptul că viitorul amplasament al stației de epurare, stabilit de către AquaIalomița în cadrul proiectului realizat de firma Tahal, este un teren... proprietate privată!
(A.Panait)
1 Septembrie 2009, 19:05 (23119 vizualizări - 0 comentarii)
