REPORTAJ
Dame-n tango
Sala e deschisă de trei luni. Noi am aflat de existența ei săptămîna trecută. «E o sală pentru vipuri. Vin multe persoane cunoscute din oraș...» ni se explică. Argumentul ni se pare decisiv. Habar nu avem cine anume calcă pragul sălii, dar ne-a stîrnit curiozitatea. Persoane cunoscute... Așa că la opt punct, într-o zi de joi, ne-am prezentat acolo...
Transpir pentru tine
Sala e la etaj, jos sînt aparatele de forță... Sînt vreo șase, dar de lucrat, lucrează numai doi. Cel mai tînăr chinuie niște gantere mici, cu discuri detașabile. Are maiou și bicepși. Celălalt e la ultima serie de genoflexiuni cu halterele pe umeri. Are ochii atît de injectați de efort încît ne stăpînim cu greu impulsul de a suna la 112. La 15 se oprește și-și joacă demonstrativ deltoizii sub privirile aprobatoare ale asistenței. Miroase a testosteron de la o poștă... Atît de tare încît facem instinctiv stînga-împrejur. Apoi ne amintim de ce am venit. Căutăm din ochi cuplurile pentru dans. Pe băncuța din capătul sălii stau cuminți două cursante. Sala de dans e sus, la etaj. «Acum e cursul de tai-bo. Ora de dans începe la și un sfert» ne explică asistenta de la sală. Timp berechet să aflăm că Tai-Bo-ul e o metodă de slăbit prin luptă, că exercițiile pe care le învață cursantele acolo sînt ideale pentru ridicarea și întărirea sînilor și că femeile sînt înnebunite după instructor, pe care îl cheamă Mihai și care predă și cursul de dans. La și un sfert, cursantele ies în trombă din sala de Tai-Bo. Sînt transpirate, tricourile sînt ude leoarcă și lipite de trup, aerul se umple brusc de feromoni... Cei șase halterofili se opresc toți, privesc lung și oftează... Sala de dans e liberă.
Cursul de dans
Cele două cursante se înmulțesc aproape instantaneu. Acum sînt vreo 12. Instructorul e, într-adevăr, de vis. Cerem permisiunea să facem fotografii. Cursantele sînt amabile, n-au ochi pentru noi. Mihai le învață pași noi. «Capul drept, privire înainte... Un', doi, trei patru, un', doi,trei, patru... Schimbă piciorul!». Cursantele sînt extaziate, dansează în perechi, sînt senine... Deja bărbații nu-și mai au rostul. După 10 minute, apare și primul bărbat. Nu, nu s-a rătăcit, vine la cursul de dans regulat. Profităm de pauza creată și intervievăm în grabă cîteva cursante. Aurelia are 47 de ani, dar nu-i dai 40. Vine la dans «în completare». «Îmi desăvîrșesc prin dans condiția fizică. Orașul nu prea are alternative. E mult mai bine într-un cadru organizat. Eu am venit inițial pentru aerobic. Acolo mi s-a părut jenant. Era sala plină de bărbați. Apoi am descoperit dansul. Și îl recomand tuturor. Nu există nimc mai relaxant, după o zi de muncă» povestește femeia.
Dana abia a împlinit 20 de ani și e prima oară cînd vine la dans. Îi place și se vede asta după cum îi strălucesc ochii. Dar nu știe să ne-o spună: «E antrenant, e plăcut, îmi place să fac asta foarte mult și vreau să mă perfecționez». O lăsăm să o facă și căutăm altă victimă.
«Mă numesc Loredana, am 41 de ani, și dansul a fost dintotdeauna o dorință secretă, neîmplinită. Mi-am dorit dintotdeauna să dansez, am visat să devin balerină. Acum, după 30 de ani, am reușit. Știți cum se întîmplă, cînd îți dorești cu adevărat ceva, se întîmplă» ne spune cursanta căreia am reușit să-i captăm pentru o clipă atenția. Nu ne putem abține să nu întrebăm unde sînt bărbații: «Nu sînt! Dar cine are nevoie de ei? Bărbații, este evident, nu vin pentru că li se pare mult prea feminin. Preferă berea. Dar eu vă spun că e o prejudecată. Am văzut, data trecută, un domn dansînd aici cu fata sau nepoata, un copil de vreo 15 ani. Foarte frumos. Nu există nimic care să se compare cu plăcerea pe care ți-o oferă asta. E un tratament natural pentru orice problemă».
Instructorul Mihai
Pe Mihai în cheamă Mihai Timofte și este instructor de dans sportiv de 4 ani de zile. A descoperit dansul sportiv tîrziu, la 27 de ani și, după 10 ani de dans, visează să participe la competițiile internaționale de profil. «Asta e formidabil. Nu există, practic, limită de vîrstă pentru a practica dansul. Îl poți descoperi la orice vîrstă, îl poți învăța oricînd. Iar, o dată învățat, nu te trădează, nu te minte, nu-ți înșeală așteptările» ne explică.
Ca să-l aducă la Slobozia, patronul clubului l-a furat pe Mihai tocmai de la Constanța. Nu-i pare rău, deși acolo avea mai multe șanse. Și i se pare formidabil că, într-un oraș atît de mic, femeile au o poftă atît de sălbatică de a dansa. «Nu numai femeile...» se corectează repede. «Și bărbații. În special cupluri tinere, înaintea nunții. Vin la noi pentru valsul miresei. Uneori învață în două ședințe, alteori în 5-6. Dar întotdeauna îi descoperi bucurîndu-se ca de o mare realizare atunci cînd reușesc».
Evident, cursurile de dans de joi, sînt doar partea văzută a muncii. Mihai antrenează dansatori profesioniști, dansatori legitimați... Nu ne interesează, dar îl lăsăm să ne explice: «Vorbim de ani de muncă. Începi așa, cum îi vedeți, iar apoi muncești în fiecare zi, 4-5 ore. Iar într-o zi ajungi să concurezi alături de cei mai buni. Am avut ocazia să urmăresc un turneu acum doi ani, care m-a impresionat foarte tare. Un cuplu din Rusia care a dansat cu o grație infinită. Îi priveam și nicio clipă n-am avut senzația că sînt două persoane. Erau un tot unitar, o singură voință. Și, oricît de rar s-ar întîmpla asta, dacă muncești și ai voință, poți ajunge acolo. Pornind de aici, din sala asta...».(A. PANAIT)
8 Septembrie 2009, 19:34 (21299 vizualizări - 0 comentarii)
