EVENIMENT
La Slobozia, programul guvernamental nu există
«Prima Casă» nu-i acasă
Luni de zile programul guvernamental «Prima Casă» a ocupat primele pagini ale ziarelor anunțînd revirimentul sectorului de profil. De o lună de zile, băncile se bat în declarații de presă promițînd dobînzi avantajoase și case «la cheie». În Ialomița însă «prima casă» n-a mai ajuns. Iar cei care încă mai visează la ea vor descoperi mai curînd decît ar vrea că, și în cazul în care banca acceptă demararea unor negocieri preliminare pentru împrumut, condițiile impuse sînt atît de restrictive încît elimină din start muritorii de rînd. (A. PANAIT, D. MIHORDEA)
«Prima Casă», doar un vis bancar
Anunțat cu surle și trîmbițe, privit ca una dintre cele mai importante oportunități de «dezghețare» a pieței imobiliare, programul «Prima Casă» s-a dovedit a fi o mare țeapă. Condiții de creditare extrem de dure, dobînzi mari și un grad de îndatorare foarte de mic, fac ca programul să fie inaccesibil tocmai grupului țintă pentru care ar fi fost «fabricat». În fond, programul guvernamental, dorit a fi un real sprijin pentru tinerii fără locuințe, a devenit, la puțin timp de la demararea strîmbă, un program menit să facă gargară printre bancheri. În esență este vorba de o garanție de 60000 euro acordată de stat pentru creditele imobiliare contractate de cei care intenționează să-și cumpere pentru prima dată o locuință. Deși băncile au sărit la rampă cu oferte care mai de care mai atractive, clintirea programului a rămas tot imposibilă. Dezastrul programului se traduce în faptul că tinerii care au visat la locuința perfectă au rămas doar cu o dezamăgire... Pentru a demonstra inutilitatea programului, cel puțin în Ialomița, am «bătut» la ușile cîtorva bănci, tocmai pentru a vă putea oferi exemple concrete asupra eșecului «Prima Casă»... Am solicitat ofițerilor de credite o calculație pentru contractarea unui credit prin programul «Prima Casă». Entuziaști și binevoitori bancherii s-au dovedit să-și fi învățat foarte bine lecțiile referitoare la condițiile de creditare. Ne hotărîm să-i tratăm la fel de entuziasmați și prezentăm drept salariul net o sumă modică de aproximativ 1500 lei. Lunar. Un salariu pe care, cel puțin noi, în considerăm decent și, în plus, pentru județul nostru, este o indemnizație lunară destul de consistentă. Amabilă, doamna din fața nostră se «desumflă» la fel de repede, la aflarea salariului... «Cam mic...» spune domnia sa dezamăgită. «Poate cam mic pentru un credit, nu ca și salariu» ne permitem să adăugăm prompt. După alte cîteva întrebări din spatele biroului luxos, reprezentantul băncii ne comunică sec că poate să ne ofere un credit de 60000 lei noi. Adică 600 milioane lei vechi... Ei bine, cu suma respectivă de bani, cel puțin la acest moment, nu poți acoperi cheltuielile nici măcar pentru achiziționarea unei garsoniere... Ghinion, ne spunem în gînd și pornim către o altă bancă. La fel de primitori, reprezentanții se oferă să ne facă o calculație în euro. La același salariu de 1500 lei. Mai generoși am putea spune, bancherii ne-au oferit pe tavă nici mai mult nici mai puțin de 20000 euro. Adică echivalentul a aproximativ 800 milioane lei vechi. Cu chiu cu vai am putea cumpăra o amărîtă de garsonieră; însă cine este dispus să achite o rată lunară timp de 30 ani??? Pentru o cameră!
6 case din «Prima Casă»
La Slobozia, numărul cartierelor cu case nou construite se apropie de 10. Cum însă statutul acestora este de carter rezidențial, potențialii clienți ai «Primei Case» sînt exilați la marginea orașului, în cartierul popular inventat de primarul Gabi Ionașcu din apropierea gării Slobozia Nouă. Loturile, înghesuite ingrat pe suprafețe de 300 de metri pătrați, au fost concesionate în primăvara acestui an. Terenul e sfărîmicios, nivelul 0 e la un metru deasupra solului, iar despre apă, curent electric sau utilități nici nu se poate vorbi mai devreme de 5 ani. Și, totuși, temerari există. Prima casă «la roșu» deja e gata. Iar alte 5 se ițesc în diferite stadii de execuție. La vremea prînzului, cînd am ajuns noi acolo, muncitorii erau la masă, sub un șopron de scîndură, improvizat. Și nu se grăbeau să se ridice: «E căldură mare. Nici plătit în aur n-ai cum să muncești acu'» ne explică unul dintre ei. Îl cheamă Victor și lucrează la case particulare de vreo 10 ani, le știe chichirezul. Și nu crede c-o să apuce vreodată vremea primei case pentru sărmani. «Păi, asta de-aici, de-o vedeți, credeți că e pentru d-ăștia. Adică e pentru tineri, că n-are oamenii unde sta. Da' nu sînt banii lor, sînt banii lu' tasu'. Alde Strezoiu, poate ați auzit. E director pe la liceul de construcții...».
Sfînta regie proprie
La celălalt capăt al cartierului, sub același soare cumplit, o jumătate de duzină de muncitori întind betoanele unei fundații. Sînt tineri, veseli, arși de soare. «Clacă pentru proprietar. Poate o da și el o bere, cînd o termina». Proprietarul e negru de praf din creștet pînă la călcîie. Se numește Cornel Ene și lucrează casa singur. «În regie proprie, cum se spune. Am făcut împrumutul înainte să apară ăștia cu „Prima Casă“. Da' oricum nu mă încadram. La salariile noastre...» ne explică dezamăgit. Ne povestește despre vecinul lui, împreună cu care a primit terenul de la primărie. «A visat și el că primește bani la „Prima Casă“. Dar nu se încadrează nici la „Prima Casă“, nici la alt fel de împrumut. Stă cu pămîntul pîrloagă. Ce spun ăștia e minciună de la un capăt la altul. Sau, cel puțin, nu ne încadrăm noi ăștia, din clasa medie, sau cum ne-o mai zice» completează bătînd de zori într-un cui, tînărul proprietar. Ne oprim în fața unei a treia construcții, deja ridicată la primul nivel. Aceeași poveste. «Facem și noi după puteri. Ce vedeți aici e tot ce-am putut. Restul peste 4-5 ani, cînd om da de alți bani. Am făcut parterul pe credit, ca să nu pierdem lotul»... Mai facem o încercare. Un teren pe jumătate împrejmuit, cu fundația abia turnată. La umbra unui zid, o siluetă. Dăm să intrăm, dar sîntem opriți, înainte să apucăm să-l întrebăm. «Fiți atenți că ați călcat pe o proprietate privată. Ce dacă nu e gard?! Atîta aveți dreptul. Restul e al meu!» ne gonește un muncitor ars de soare și necazuri. Îl înțelegem și plecăm la rîndu-ne dezamăgiți de țeapa guvernamentală «Prima Casă»...
15 Septembrie 2009, 09:56 (10333 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(15 Septembrie 2009, 21:16)
Mai fratilor...nu mai fiti asa cinici... Cand s-a redactat legea s-au pierdut cateva cuvinte. Programul trebuia sa se numeasca "prima casa ...de veci" astfel incat fiecare roman care renunta la placerile lumesti sa-si achizitioneze din timp, pe credit, un cavou cu unul, doua sau 3 camere supraetajate. Contractat din timp poate fi achitat pana la limita sperantei de viata a romanilor; cam 50 ani daca nu fumeaza si vor sa nu devina si o povara pentru sistemul de asigurari sociale. Ii recomandam domnului primar ca in loc de canalizari, asfaltari sau orice alte eoliene ii mai trec prin cap, sa demareze programul "o locuita sociala de veci" in sistem ANL , pentru fiecare tanar. Poate doar asa l-o vota si domnul Paros.