REPORTAJ
Religia orezului Riso Scotti cucerește Europa
Bere, ulei, oțet, lapte, condimente, paste, tăiței, spaghete, grisine, snacks-uri, ciocolată, musli, biscuiți, orez lung, orez colosal, orez rotund... Precum rețetele de mîncare cu creveți din «Forrest Gump», despre ce poți face din orez se poate vorbi ore în șir. Noi am făcut-o la foc automat, alături de singurul specialist județean pe care am avut ocazia să-l cunoaștem, Mihai Nedelcu, director de producție la fabrica Riso Scotti de la Vlădeni. O întrevedere incredibilă, care ne-a reconvertit instantaneu la o nouă religie, mai ecologică, mai sănătoasă și, de ce nu, mai ieftină decît cea bazată pe grîu.
Orez cît vezi cu ochii
«Nu știu nicio boală care să interzică consumul de orez» își începe pledoaria Mihai Nedelcu, directorul de producție al fabricii Riso Scotti, un specialist cu 30 de ani de experiență. Lucrează la fabrică de trei ani și jumătate, de la intrarea acesteia în exploatare. Și, după cum declară, i-au trecut prin ochi patru mii de tone de orez lunar. Un volum care confirmă că aici, în Ialomița, unde orezul nu este o cultură tradițională, o firmă italiană a reușit într-un cincinal ce n-au reușit comuniștii în 5 decenii: să creeze o religie a orezului.
Povestea, după cum ni se explică, începe din cîmp, acolo unde pentru a se cultiva orez, pămîntul trebuie îndreptat cu laserul, ca să nu băltească apa. «Nu vă închipuiți că există lasere care pulverizează bolovani. Nu! Doar că există un laser care sesizează denivelările și arată unde trebuie îndreptat. Și-atunci, ridici pămîntul acolo unde se impune. Nu pentru că orezul trebuie să stea neapărat în apă, așa cum auzi toată ziua. Dar el are nevoie de o temperatură constantă pe aproape toată perioada de vegetație. Iar apa conservă această temperatură» ne explică Mihai Nedelcu primul dintre secretele religiei proaspăt înființate. Ne aducem aminte că orezul îngrașă, ca și pîinea. Și-atunci, la ce bun?! «Dacă manînci la o lingură de orez două kile de carne, firește că te îngrași. Dar dacă îl mănînci cu măsură, e altceva. Noi nu știm decît pilaf, sarmale, musaca... Păi cum, Doamne, iartă-mă, să nu te îngrași de la atîta carne? Dar puțini știu că din orez se fac zeci...» adaugă specialistul.
«Bunica» orezului, mîndria fabricii
Lăsăm controversele culinare și cerem un tur al fabricii. E simplu. O hală uriașă, optimizată pentru a primi și prelucra 150 de tone de orez zilnic, 38 de angajați, plătiți cu salariul mediu pe economie în România și... o instalație computerizată de selectat orezul, care poate alege pînă la 10 tone de orez pe oră, mîndria fabricii de la Vlădeni. «Folosește un sistem optic pentru a detecta impuritățile și orezul spart. Așa cum făcea odată bunica, cînd punea orezul pe masă, ca să-l aleagă. Numai că bunica noastră e mai performantă. De fapt, e cea mai performantă aparatură din Europa la ora actuală...» povestește Nedelcu.
În mod paradoxal însă, cea mai performantă aparatură din Europa, cea a fabricii Riso Scotti de la Vlădeni, înjumătățește cantitatea de orez ambalată aici. Conform estimărilor oficiale, dintr-un kilogram de orez intrat pe poarta fabricii, iese pentru consum puțin peste jumătate de kilogram. «Restul reprezintă pierderi tehnologice. Pleavă, impurități, orez spart... și trebuie să țineți cont că orezul care intră aici e orez controlat încă de la însămînțare. Nu facem rabat de la nimic pentru a obține cea mai bună calitate» ne explică Marian Nedelcu, plimbîndu-ne printre utilaje. Așa aflăm, de altfel, că orezul, înainte de prelucrare, are o culoare galbenă, că albirea se face prin polizare, la fel ca în cazul plăcilor de marmură, că spărturile din orez se datorează, înainte de toate, modului în care se face uscarea «orezului brut», că pungile de orez Riso Scotti au maximum 5 la sută boabe sparte și că în viitorul apropiat fabrica va produce pentru vînzare un nou produs, orezul prefiert. «Cine o să vrea să mănînce pilaf ca la mama acasă, îl va cumpăra de la noi, galben auriu, căci noua linie va păstra culoarea naturală a produsului, printr-un procedeu special de tratare cu aburi. Ca să numai năclăiască gospodina orezul de grăsime fierbînd o gîscă întreagă pentru a-l face galben și gustos. Unde mai pui că nici nu omori ficatul cu grăsime» revine, inevitabil, la rețetele culinare Marian Nedelcu.
10 mii de hectare de orez în Ialomița
Însă cea mai spectaculoasă informație legată de orezul de Vlădeni nu e înăuntru fabricii Riso Scotti, ci afară, în cîmp. Potrivit informațiilor oferite de reprezentanții firmei, orezul produs la Vlădeni are toate șansele să devină orez ecologic. Există și tehnologia necesară și firme interesate să cultive soiuri ecologice și, ce e mai important, există și o piață de desfacere, căci cererea de orez ecologic e uriașă. Suprafețele cultivate cu orez în zona Vlădeni se apropie de 4000 de hectare, iar în următorii 5 ani, reprezentanții firmei speră să dubleze această suprafață. Asta ca să nu mai vorbim de suprafețele cultivate de producătorii locali, tot mai interesați de această afacere. Iar garanția că acest lucru este posibil o reprezintă faptul că Riso Scotti a decis să investească masiv în România. În noiembrie 2007, producătorul de orez și de produse din orez a anunțat ca este interesat să achiziționeze noi suprafețe de teren agricol în România, unde deținea la acea dată 7000 de hectare, în județele Ialomița și Olt. Pe lîngă cele 3 milioane de euro investite în fabrica de la Vlădeni, în 2008 compania italiană Riso Scotti a anunțat că va investi circa 50 de milioane de euro pentru achiziția de terenuri și pentru construcția unei fabrici de prelucrare și de ambalare a orezului în comuna Gighera, din județul Dolj. «O să vedeți dumneavoastră, în următorii ani, orezul din Ialomița va deveni cel mai bun orez din Europa și vom concura țări cu tradiție, ca Spania și Italia. Poate nu la capitolul cantitate, dar calitativ vom deveni cei mai tari de pe continent» profețește Mihai Nedelcu la despărțire. Dacă nu ne credeți, n-aveți decît să-l întrebați singuri la sfîrșitul acestei săptămîni, când va fi amfitrionul local al Zilei Orezului, sărbătoare desfășurată an de an la Slobozia.
Riso Scotti, 120 de ani de tradiție
Grupul Riso Scotti a produs pentru prima dată orez în anul 1890, atunci cînd familia Scotti a înființat o cultură pe un teren de 1200 de metri pătrați. Descendenții familiei au dus mai departe tradiția și au dezvoltat producția care ajunsese la mijlocul secolului trecut la circa un milion de tone. În prezent, Riso Scotti distribuie orez în 50 de țări, fiind cel mai cunoscut producător european din domeniu. În anul 2004, grupul a cultivat experimental 60 hectare de teren pentru a verifica tipul de orez adecvat condițiilor din România, iar in 2007 și-a propus să atingă 10000 de hectare cultivate. Din anul 2005, grupul Riso Scotti, prin societățile românești din componență, face parte din consiliul pentru orez înființat de Guvernul României.
18 Septembrie 2009, 10:33 (20704 vizualizări - 2 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(20 Februarie 2010, 21:34)
Dupa parerea mea cei mai buni specialisti si cei mai indreptati-ti sa discute despre cultura orezului ar fi Fam. Dragusin, Vladeni, care au lucrat si si-au dedicat acestei culturi toata tineretea lor. Bravo lor!Respectatii si cereti-le parerea!
(20 Februarie 2010, 20:29)
De ce nu intrebati specialistii din zona(Dragusin) care 20 ani au facut orez in zona? Cred ca ar fi cei mai in masura sa va lamuraeasca!