REPORTAJ
Laboratorul de cernoziomuri (slideshow)
Pentru cei care au lipsit de la lecția asta, cernoziomul este un sol de culoare închisă, neagră sau castanie, avînd un grad ridicat de fertilitate. Fertilitatea cernoziomului se stabilește în funcție de subtipul de cernoziom, orizontul prin care e definit și valorile crome la materialul în stare umedă. Iar aceste valori, pentru că aici voiam să ajungem, se stabilesc în cea mai vetustă, mai săracă și mai neglijată dintre instituțiile descentralizate ale statului din Ialomița, Oficiul Județean pentru Studii Pedologice și Agrochimice Ialomița, de pe strada Lacului, nr. 9-11.
20 de ani de anonimat oficial
Pe strada Lacului, la adresă, e toamnă. Gardul de sîrmă este același din ani '70, cînd a fost înființată instituția. Înăuntru, același miros de județeană de partid. Pînă și scaunele, celebrele scaune din lemn, cu spătar, nelipsite din dotarea oricărui sediu de instituție comunistă... Doar geamurile termopane confirmă că aici trăiesc oameni, alți oameni. Paula Lefter e director aici de trei luni. Trei luni lungi, în care nu a făcut decît să încerce să împingă la apă barca instituției. Barca e trasă pe uscat de 20 de ani, de cînd a venit Revoluția. Asta în condițiile în care instituția e apărată de două legi și un ordin expres. «Noi sîntem copilul cu trei mame. Instituție autofinanțată. În trei luni, din 15, am rămas 12. Și tot de-atunci, nu facem altceva decît să încercăm să convingem autoritățile să respecte legea. În ordin scrie clar, articolul 1, aliniatul 2, punctul d. Să treacă pe la noi pentru efectuarea studiilor pedologice și agrochimice. Pentru scoaterile din circuitul agricol, de exemplu. Dar de venit, nu vine nimeni. Nu sîntem trecuți nici măcar la „alte avize!“. Ba chiar, dacă ajung, se ceartă cu noi. Cică și-așa sînt prea multe avize, al nostru la ce mai trebuie?! Păi ce, noi am făcut legea? Și cum să nu trebuiască? De 20 de ani, fiecare face cu pămîntul ăsta ce vrea, de nu mai știe nimeni de capul lui» începe povestea instituției doamna Lefter. Lefter la propriu pentru că nici ea și nici angajații n-au mai primit salariile de prin iunie. Cercul e vicios! Ca să le primească, trebuie să întocmească studii. Dar studiile sînt obligatorii doar în ordinele emise de ministere, în practică ele sînt facultative. Pentru un hectar scos din circuitul agricol, exemplu clasic, ar trebui să se plătească pentru avizul Oficiului 1100 de lei. Pentru stabilirea clasei de calitate, cam 20 de milioane la o solă de 100 de hectare.
Aparatură din 1975
Laboratorul oficiului se reduce, practic, la o singură sală. Are aspectul unui laborator de chimie, dintr-o școală uitată de la țară. Faianță albă, ciobită pe alocuri, pahare Berzelius, pline cu probele de cernoziom ale clienților rătăciți cînd și cînd, aparate de măsurare cu suport de lemn, aparatură electronică de proveniență rusească, soluții ciudate folosite la determinarea umidității. Gabriela Deliu e laborantă aici de 12 ani și ne face o demonstrație cu unul dintre instrumentele de determinare a fosforului din sol, flamfotometru. Incredibil, aparatul funcționează. «Trebuie să funcționeze, că altfel închidem. Aparatul ăsta e unicul pe care îl avem. De fapt, toate sînt unice» adaugă laboranta. Încercăm să aflăm cît ar costa retehnologizarea laboratorului. Nu atît de mult, cîteva mii de lire sterline. Oficiul primește lunar oferte, personalul le studiază, oftează și așteaptă ziua cînd va putea face achiziții. Atunci cînd sînt bani, cam din patru în patru ani, cumpără cîteva consumabile. Filtre, eprubetre... Aparatul electronic pe care l-am remarcat la intrare e un pehașmetru. Costă și el 1500 de euro și ar trebui schimbat, căci are ecranul spart și de cîte ori e băgat în priză angajații se miră că încă mai funcționează.
Pămîntul Ialomiței e bolnav
«Nimeni nu mai ia în seamă importanța studiilor agrochimice pe care le putem face aici. În urmă cu ani, veneau mai des, se interesau de compoziția solului... Acum agricultura se face după ureche. Dar nu se gîndesc că acum pămîntul e bolnav și că într-o zi n-are să mai suporte tipul ăsta sălbatic de exploatare» revine cu explicațiile Gabriela Deliu. Ne simțim brusc vinovați și căutăm o scuză pentru a pleca. În urma noastră, Oficiul se face mic și devine o cauză pierdută. Încă una din multele care nu ajunge niciodată la urechile decidenților. Iar realitatea e cu mult mai crudă decît am surprins-o noi în jumătatea de oră petrecută în laboratorul de cernoziomuri al Ialomiței. Potrivit rapoartelor oficiale, 80 la sută din solurile din județ sînt degradate. Principalele cauze sînt reprezentate de agricultura neperformantă și condițiile meteorologice extreme din ultimii 20 de ani. Potențialul productiv al terenurilor agricole a fost diminuat în mod galopant începînd cu anii 2000 și a culminat cu seceta din 2007. Suprafața extrem de mare de teren agricol afectată de diferitele forme de degradare se datorează, în principal, neluării măsurilor de prevenire a eroziunilor, utilizarea necorespunzătoare a fertilizanților și pesticidelor, folosirea în exces a mașinilor agricole grele, managementul defectuos al sistemelor de irigații. Însă toate acestea sînt doar vorbe goale, care reverberează cel mult pe coridoarele Oficului. Afară e toamnă și Guvernul e la un pas de remaniere. Pămîntul poate să mai aștepte 20 de ani!
1 Octombrie 2009, 09:35 (15427 vizualizări - 0 comentarii)
