Legea Talionului

«Toți oamenii au comis infracțiuni. Numai că unii dintre ei au avut șansa să nu fie încarcerați, alții n-au avut șansa asta» spune Dan Sava, deținut în Penitenciarul Slobozia. Are 52 de ani, dintre care 25 petrecuți în pușcărie. Și nu este singurul, susțin psihologii instituției. Dacă s-ar face un sondaj de opinie, acesta ar fi, invariabil, răspunsul. Explicația pare simplă. Ca să supraviețuiască aici, dar mai ales ca să poată suporta libertatea, deținuții aruncă anatema pușcăriei asupra tuturor. Așa e mai simplu. Și tot așa, se pot întoarce liniștiți, înapoi... Ca Dan Sava!

Libertatea în oglindă
Povestea lui Dan Sava este de-a dreptul banală. A intrat în pușcărie la 18 ani, pentru seducere de minori, a ieșit după trei ani. Și a luat-o de la capăt, cu regularitate, pînă a reușit, la 52 de ani, să strîngă 8 condamnări și 25 de ani de pușcărie. Un recidivist în toată puterea cuvîntului pe care niciun program de reabilitare și nicio societate de pe lumea asta nu-l mai poate întoarce din drum. Ceea ce ni s-a părut însă senzațional și ne-a determinat să ne oprim asupra cazului său e faptul că, deși eliberat dintr-o eroare a instanței cu un an înainte de executarea pedepsei, a cerut revizuirea dosarului și a refuzat să părăsească pușcăria. «M-ar fi prins oricum după un timp, cineva ar fi băgat de seamă. Nu poți scăpa așa ușor de-aici» încearcă deținutul să-și explice gestul. Oficialii Penitenciarului infirmă însă această versiune. Cel puțin parțial. Dan Sava este speriat de gîndul că, după ce-și va inspăși pedeapsa (adică în mai puțin de două luni), va fi obligat «să facă ceva» pentru a se întoarce în pușcărie. Căci singura opțiune pe care o au în acest moment deținuții care au petrecut atît de mulți ani privați de libertate este aceea de a se întoarce acolo de unde au plecat...

«Vreau să nu mă mai întorc aici»
Dan Sava nu spune însă nimic despre toate acestea. Vorbește încet și pătruns de importanța care i se acordă despre ultima faptă, despre neșansa pe care a avut-o, despre viața petrecută în zeci de penitenciare din țară, despre timpul care pentru el n-are să se mai întoarcă niciodată... Și din nou despre vinovatul din fiecare din noi. «Vă dau un exemplu din regulile Codului Penal. Unul dintre articole se cheamă â€žadulterâ€œ. Credeți dumneavoastră că eu vă cred că dumneavoastră nu v-ați făcut vinovat?! Inclusiv șeful statului, cînd a fost prins de reporteri beat la volan, s-ar fi putut numi infractor. Toți oamenii au comis infracțiuni. Numai că unii dintre ei au avut șansa să nu fie încarcerați, alții n-au avut șansa asta. Eu nu mai vreau să mă întorc aici. Vreau să privesc înainte!» spune Dan Sava făcîndu-și singur curaj. În ciuda aparentei sale înțelepciuni, Dan Sava nu a cîștigat nimic în pușcărie. Doar ani pierduți. Ultima oară a intrat aici pentru distrugere și violare de domiciliu. Ar vrea să primească o șansă. Visează la programul de reabilitare oferit de UE, constînd în bani pentru deschiderea unei afaceri cu caracter artizanal. Dar în pușcărie nu a muncit nicio zi și știe, așa cum știm toți, că mîine soarele răsare din nou, că peste două luni singurul lucru pe care-l va primi de la societate vor fi doar cîțiva lei, banii de drum pînă la Manasia, locul unde a declarat că-și are domiciliul...

Avocatu'
Acelasi cadru, același discurs despre vinovăție, un alt deținut. Daniel Anghel are 22 de ani și și-a cîștigat în 10 luni de pușcărie porecla de Avocatu' Ne explică cît sînt de vinovați părinții pentru că fac sex în aceeași casă în care-și cresc și copiii. «Codul Penal condamnă lucrul ăsta. E un articol care spune lucrul ăsta. Act sexual în prezența unui minor. E o infracțiune săvîrșită de către toți. Și asta nu se mai vede de către magistrați...» încearcă să se acopere deținutul.
Despre Daniel se știe că a învățat Codul Penal pe de rost și, cînd va ieși din pușcărie, are să se facă avocat. Îi cerem să ne convingă și pronunțăm o cifră, la întîmplare. «6!». «Articolul 6, Cod Procedură Penală, spune că ai dreptul la apărare!» răspunde Daniel fără să clipească. «E un articol bun, poate cel mai bun. Cînd am să ies de aici, îmi reiau studiile și intru în barou. Fapta mea nu e gravă, am participat involuntar la o tîlhărie. Aștept 3 ani să se prescrie cazierul și intru ca stagiar. Nu mi-e teamă, pentru că unchiul meu e președinte pe probleme de rromi, la noi la Oltenița. A spus că o să mă ajute!» pevestește tînărul.
n. red.: Daniel a trecut de Comisie și s-a eliberat ieri, înainte de termen. A luat cu el din pușcărie gustul amar al timpului irosit și convingerea că toți sîntem la fel de vinovați... Înăuntru însă, mai sînt 842 de deținuți.

6 Noiembrie 2009, 17:13 (11394 vizualizări - 3 comentarii)

Comentariile cititorilor:

coco:
(30 Iunie 2011, 22:34)
asta e om sa faceti reportaj despre el...despre cate "minuni" si bine a facut...hai ca ati comis-o...

poisson d'avril:
(20 Decembrie 2009, 19:29)
Rectific: "Degradant" dau si eu vina pe o cafea bauta prea tarziu:)

poisson d'avril:
(20 Decembrie 2009, 11:17)
Trist si degradand. Sufleteste si ca om. Tarziu vom ajunge si la reforma in acest sistem, deja e atata haos afara. Doar ca aici niciodata nu va fi bine, in sensul organizarii, a integrarii si a sistemului, deoarece fiecare percepe viata lui dupa gratii in mod atat de diferit dar totusi cu un numitor comun. Nu se vad vinovati.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Legea Talionului

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: