REPORTAJ
Mister LI, chinez de Slobozia
După ce am așteptat zadarnic luni de zile să vedem cum umple primarul Gabi Ionașcu Slobozia de chinezi, după cum ne-a promis imediat după înfrățirea istorică cu orașul Jinan din provincia Shandong, ne-am hotărît să punem noi capăt suspansului oferind opiniei publice locale o întîlnire de gradul III cu un chinez autentic. Evident, mediată de ziar, pentru că domnul LI, singurul om de afaceri chinez din Slobozia, e prea timid ca să se întîlnească cu noi toți. Și nici nu-și dorește să candideze la fotoliul de primar!
Slobozean de 11 ani
Mister LI este slobozean de 11 ani și stă în România de 13. Are 37 de ani și s-a stabilit în oraș în '98, după ce statul chinez a găsit de cuviință să renunțe la serviciile sale. Are mîini mici cu unghii manichiurate la coaforul din centru, ochii alungiți, e ușor supraponderal. Dar vorbește surprinzător de bine românește și susține că a învățat limba în mai puțin de 6 luni, de nevoie. «În 1996, cînt China trimis aici trebuia să învăț. Am învățat cu dictionarul, româna limbă grea... gramatica! Dar după aia vorbit mult cu oameni și învățat. Acum știu! Tot nu! Dar 90 la sută din ce se spune știu. La început a fost mai greu. Crezut că toată lumea aici țipă, țipă, țipă... și speriat! Dar acum e bine. Înțeleg tot. Și fac diferență între oameni. La început nu știam cine ești, tu, cine e el... Toți la fel...Pentru mine seamănă. Acum pot, știu mai bine». Suficient de bine pentru ca să ne explice că nu regretă anii în care a lucrat pentru statul chinez și cîștiga 1000 de euro pe lună, avea 24 de ani și toată lumea la picioare, iar România era veselă și prietenoasă, ca în pliantele pe care le-a văzut el, ca funcționar chinez, gradul I, înainte să fie trimis aici, la capătul lumii. Acum însă...
Afaceri cu românii
«Acum nu mai e bine. Multe țepe la mine... Bilete la ordin, cecuri care e hîrtii și atît. Le păstrezi și după o lună, două... fără valoare. Nu mai e nimic. E rău! Era mai bine cu salariu, știam ce facem. Acum o afacere e bună, două rău. Nu știi niciodată ce e mîine. Afacerile merg greu, e criză...». Și pentru că e criză și afacerile merg greu, mister LI s-a reprofilat. Și de la magazinul de articole generale, deschis în colț, la Central, a trecut la o firmă de import-export. De importat, importă tablă galvanizată și mobilier. De exportat însă, exportă ceea ce natura Chinei nu a putut să ofere chinezilor. «Marmură de exemplu. Ultima oară am exportat marmură. Pentru că la noi, natura nu ne-a făcut asta... China produce orice, știe toată lumea... Dar dacă nu ai materie primă, nu poți să faci nimic!». Ne explică încîntat despre diviziunea muncii în parcurile industriale chineze, despre supraspecializarea fabricilor și despre secretul prețurilor atît de mici pe care le practică: «La noi, într-un parc industrial, totul e în același loc și fiecare face un lucru și atît. O fabrică matrițe, una produsele, una distribuția... Aici toată lumea face tot. E scump să faci tot, costă bani mai mult...».
Nu ratăm ocazia de a-l întreba despre investitorii viitorului parc industrial chinez de la Slobozia. Cunoaște subiectul, e un om informat. «China vrea parc industrial, dar nu cunoaște mult obiceiul aici. Nu știe lege, facilități, taxe... La noi, în parcul industrial, investitorii scutire de taxe mult... Poate trei ani, poate cinci...». «Dar apa, apa cum vi se pare?» nu ratăm întrebarea. «Apa rea! E nasoală! Nu bei, că nu e bună, cumpărăm de la market...» spune slobozeanul LI.
Familia lui mister LI
La market, mister LI merge cu familia. Nevasta, chinezoaică și ea, și doi copii, unul de 5 ani și jumătate și unul de doi. Amîndoi copii sînt născuți aici, dar de trăit, au trăit pînă de curînd în China. Nu știu românește... «Trebuie învață, pentru că noi rămîne aici. Eu acum sînt slobozean și vreau să stau aici». Îl întrebăm de ce? «Calul... Cum e calul pe drum, așa eu. Nu pot întoarce, drum subțire. Nu e loc! Schimbat mult țară, aici, acolo... Acum e tîrziu ca să întorc acasă. Aici sîntem ca a doua patrie, a doua casă...» . Ca să rămînă «aici», mister LI își înnoiește o dată pe an permisul de ședere în România. După 11 ani, încă mai așteaptă pentru obținerea cetățeniei. «E greu, trebuie răbdare... Răbdare pentru copii, ei devine cetățean român automat» adaugă LI.
Îl întrebăm dacă se simte discriminat într-o Românie în criză, speriată pînă nu demult de bau-baul exodului forței de muncă chinezești... «Nu! E ca la noi, la China. Poate 95 la sută e bine, primește frumos, vorbește politicos. Dar unul, doi e nebun, face rău... Așa și aici. Mult prieteni. Și puțin nebun. Dar nu di-di... nu cuvîntul ăla!».
Îl rugăm să ne învețe să scriem în limba lui, o ideogramă. Se gîndește îndelung, în fața foii albe de hîrtie. «Greu! La China, nu toată lumea știe scrie. Înveți 4-5 ani, ca să scrii normal... Apoi alt patru, poate mai mult, scris vechi, ca înainte... Dacă nu înveți scrie că pui, cocoș, în vîrf grămadă... doar gheare, semne... nu scris frumos... Eu scris o poezie pentru ziar... Poezie greu tradus...».
Mister LI scrie concentrat, preț de un minut, indeograme mărunte, pierdute în albul hîrtiei... De dragul poeziei, o traducem împreună: «De ce am întotdeauna în colțul ochiului o lacrimă/Pentru că iubesc pămîntul de sub picioarele mele...».
21 Noiembrie 2009, 05:12 (11751 vizualizări - 4 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(20 Decembrie 2009, 11:12)
Interesant om, ideii scurte dar concise, nu e nevoie sa fie primar ca-l mananca mai marii. Sa nu mai asteptam de la altii tot punandu-i in functii, e de ajuns sa ne suflecam manecile si sa ne straduim a imbratisa oarece idei scurte si clare despre civilizatie si bun simt, despre munca si folosul ei, despre educatie si lucrurile se vor schimba. Noi suntem un popor ce se victimizeaza permanent, ar trebui sa ne schimbam noi, caci se poate nu sa ne mai dorim minuni de la alesi.
(23 Noiembrie 2009, 16:25)
sa-l pune-ti primar ca voi ialomitenii nu aveti oameni pt.asa functie.
(23 Noiembrie 2009, 14:53)
Un chinez naturalizat în România care dă clasă multor români prin seriozitate și de ce nu patriotism față de țara care l-a adoptat și pe care el o considera a doua patrie. Păcat însă că nu întotdeauna a știut să-și aleagă prieteni din rîndul românilor și de prea multe ori a avut de patimit din această cauza. Îi dorim să aibă ședere lunga pe meleagurile noastre și să reușească să insufle apropiaților români din seriozitatea, onestitatea și disciplina care caracterizează poporul chinez.
(23 Noiembrie 2009, 14:05)
uite un articol pe care il asteptam cumva demult. L-am vazut pe chinez de atatea ori pe strada si ma intrebam care e povestea lui. bravo. salutari domnule Li !