REPORTAJ
Munca cu cartea
Bibliotecarul Sandrei Brown
Într-o lume în care totul e pe internet, cititul a devenit o activitate desuetă. N-o mai fac nici măcar copiii din ciclul primar, d-apoi adulții. Și totuși... Independent a căutat și a găsit o bibliotecă cu 2200 de volume unde timpul s-a oprit în loc și aceiași 800 de oameni citesc zilnici aceleași cărți. Iar în topul acestora din urmă conduc detașat romanele Sandrei Brown, probabil prima autoare de best-selleruri pentru adulți din România anilor '90.
Biblioteca unde timpul s-a oprit
Biblioteca e cazată într-o sală mică, de trei pe patru, la care ajungem după o lungă rătăcire pe coridoare înguste și pustii. Pe unul dintre pereți, cel din stînga ușii, cărțile sînt așezate pe un suport de metal lung cît întreg peretele. Ce te frapează imediat e modul în care sînt așezate. În teancuri orizontale, ca să se cîștige mai mult spațiu. Aici, în această bibliotecă, spațiul este elementul vital... În mijloc, aproape cît jumătate din cameră, o masă masivă, de pal laminat, cu picioare de fier, moștenită probabil de la vreo cazarmă dezafectată. Imensitatea ei pare un un lux nepermis și este, probabil, singurul. Pe pereți, vopsiți ultima oară în urmă cu 30 de ani, s-au rătăcit două afișe...Unul al unei campanii pentru promovarea educației prin lectură, iar celălalt, o foaie A4, scoasă la imprimantă, al cărei mesaj are, probabil, menirea să te îndemne la reflecție: «Măh, tu ce ai citit azi?». În ciuda sărăciei lucii care răzbate din toate colțurile, cărțile sînt noi, unele neatinse... «Cititorii de-aici sînt ca toți cititorii. Citesc în funcție de condiția lor socială. Dacă au studii, citesc cărți mai grele... Dar majoritatea citesc romane de dragoste. Și de-astea multe cărți par neatinse» ne explică bibliotecarul. Poartă pantaloni de stofă și o haină cadrilată, tocită la coate. Are 56 de ani, dar pare mai bătrîn, mult mai bătrîn. N-a fost mereu bibliotecar, dar de 4 ani e aici și încă nu s-a plictisit. Mai ales că aici a înțeles că biblioteca lui are un scop, un scop pe care ni-l explică didactic, cu reflexe de profesor pensionar. «Inițiativa de educare a celor care vin aici e salutară, iar activitatea din bibliotecă reflectă acest efort. Înțelegeți? Avem peste 300 de cititori săptămînal, iar eu am fost repartizat să mă ocup de munca asta cu cartea. Scrieți asta, vă rog» ne spune bibliotecarul.
Sandra Brown, cel mai citit autor al tuturor timpurilor
În bibliotecă, timpul trece ușor. Acum e opt, acum e 4... Iar cititorii vin mereu și cer aproape aceleași cărți. «E greu de făcut un profil al cititorului standard. Majoritatea lor au 7-8 clase. Cine are și liceul, încearcă și citește mai mult, altceva... Citesc cărți despre închisoare, cărți de drept, cărțile noi, proaspăt achiziționate... Cîteodată le recomand și eu, mai ales dacă sînt cititori noi. Cărțile istorice le mai trezesc interesul, cărțile de spionaj, aventură... Există un cititor care citește doar cărți cu tematică religioasă și nimic altceva... Dar în principal se citesc cărți de dragoste...» spune bibliotecarul în timp ce se ridică de pe scaun și mîngîie cu vîrful degetelor cotorul volumelor înșirate pe rafturi... Caută cu ochii un semn. Apoi despică teancurile și scoate victorios o carte, o răsucește către noi și ne-o arată victorios: «Sandra Brown! Aceasta e cea mai citită dintre toate. De-aș avea 100 de titluri și nu s-ar mai sătura. După ce o citesc o dată, vin și-o împrumută din nou... Revin și spun. Aici, alături de activitățile sportive, cititul e una dintre preocupările de bază».
Așteptăm răbdători un cititor. Aici timpul are altă valoare, altă măsură. Pînă și dincolo de ușă, timpul curge altfel, mai încet... Cititorii se aud, glasuri rătăcite reverberînd pe coridoarele lungi și sumbre. «Acum sînt la activități, pe camere. Apoi intră la masă... La bibliotecă vin mai tîrziu, după prînz» ne explică însoțitorul. După o jumătate de oră, hotărîm că n-am avut noroc și plecăm, redîndu-le gazdelor libertatea rutinei de fiecare zi. Ajunși înapoi în stradă, dincolo de poarta uriașă a Penitenciarului Slobozia, vocea bibliotecarului, bibliotecarul Sandrei Brown, refuză să ne elibereze: «Aici, în închisoare, tot se mai face ceva pentru cei ca noi. Dar dincolo de poartă nimic nu mai contează, nimeni nu face nimic pentru reintegrarea în societate. Sîntem ai nimănui!».
Scriitor de închisoare
Bibliotecarul Penitenciarului Slobozia este aici de 4 ani. Pentru înșelăciune, fals și uz de fals. Cecuri fără acoperire! Dar timpul irosit aici, după cum el singur o recunoaște, a căpătat o altfel de valoare. În patru ani a reușit să publice un volum de aforisme, unul de versuri și a cîștigat, de curînd, un concurs de poezie, la Galați, la un concurs desfășurat la nivelul tuturor penitenciarelor din țară: «Cartea mea, editată la editura profesorului Constantin Lămureanu, este o carte de maxime, aforisme și cugetări. Se numește „Lacul înțelepciunii“ și este în curs de apariție. Tot la aceeași editură va apare în curînd „Prizonier al propriei singurătăți“, o carte de poezie. Și tot acolo va apărea romanul „Lucia“, un roman pe care l-am scris, dar, deocamdată e doar manuscris». Bibliotecarul, care refuză să-și divulge numele «din cauza familiei», scrie din facultate. Dar aici a avut timp să termine. Urmează să iasă afară în 6 luni și speră să renască prin scris. Spre rușinea noastră, n-am avut timp să aflăm ce scrie... Iar el, ca orice scriitor care se respectă, a fost zgîrcit cu explicațiile. Dar am reușit să fotografiem o pagină de manuscris... Poate, cine știe, îl veți redescoperi în librării, cînd volumul de poezii va vedea lumina tiparului: «E ceasul în care stelele sînt negre/M-am domolit, m-am înconvoiat/ Deh!...Vîrsta!/ Dezghioc rămășițe ale unor eșecuri știute numai de mine/ (...) Am scris, cred, lucruri care răneau dresorii!».
5 Decembrie 2009, 09:13 (17287 vizualizări - 0 comentarii)
