UNA PE SĂPTĂMÎNĂ
Legea 329 depopulează instituțiile publice locale
Pentru prima dată în istoria crizei, administrația locală este lovită în moalele capului și suferă. Nu, nu din cauza celor 4-5 zile de concediu, asa cum vă grăbiți să trageți concluzia. Ele n-au fost decît un mizilic care a picat la fix pentru a prelungi, în multe dintre cazuri, acea stare de «dolce far niente» a fiecărei luni. Problema cea mai mare cu care se confruntă familiile încăpușate prin instituțiile administrației locale e aceea că, potrivit legii 329 intrată în vigoare la 12 noiembrie 2009, reorganizarea lasă fără locuri de muncă soțiile, copiii, finii, cumetrii și tot restul rubedeniilor care degustă o pîine albă în dosul birourilor încălzite pe bani publici.
Administrația mamii ei de integrare...
Legea despre care vorbim (respectiv Legea 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional) a fost declarată constituțională de Curtea Constituțională luna trecută și este mediatizată de-atunci încoace pentru păcatul capital că lasă fără pîinea pe-o săptămînă bugetarii din administrație în vederea reducerii cheltuielilor bugetare cu 15,5 %. A, eram să uităm. Și pentru faptul că în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a prevederilor, respectiv pînă la data de 10 decembrie 2009, angajații care au atins vîrsta de pensionare trebuie să opteze fie pentru a încasa în continuare pensia, fapt ce înseamnă încetarea raportului de muncă, fie pentru a fi salariat pe mai departe, ceea ce echivalează cu faptul de a nu mai beneficia de venituri ca pensionar. Cum, în Ialomița, aceștia din urmă nu sînt prea mulți, singurul caz de protest cunoscut de noi este cel de la Direcția de Sport Ialomița, unde unul dintre angajați a protestat public scriind pe ușa biroului său «chiabur».
...și înjumătățirea angajaților din Finanțe
Ceea ce Legea spune, dar nimeni nu mediatizează e că, potrivit aceluiași text de lege, instituțiile publice se restructurează, reorganizează sau, după caz, desființează. Ori aici am identificat noi marea problemă și sursa agitației într-una dintre cele mai pline de rubedenii instituții ale statului din Ialomița: Finanțele Publice. Unde, de vreo lună încoace, istoria lui Cain și-a lui Abel se repetă la scară mare. Pentru că, după cum v-am informat în repetate rînduri, densitatea de rude pe metru pătrat depășește media din cel mai populat oraș al planetei. Tokio, să spunem, ca să nu spuneți că nu dăm exemple. Și tot din același motiv, amintim la repezeală cîteva familii celebre din instituție pe care soarta crudă le-ar putea despărți: Vîjdea (soț, soție), Dorobăț (soț, soție), Panait (mamă și fiu), Stan (tată, mamă, cuscră, copii, nepoți și, dacă nu apărea legea, cu siguranță și strănepoți), Dumitru (soț și soție), Niculae (tată, fiu, fiică), Simion (așijderea)... Și exemplele ar putea continua, căci ograda e mare! N-o să răsucim mai mult cuțitul în rană, mai ales că, spre consolarea celor nominalizați, situația nu e atît de gravă. Centrul Cultural «Ionel Perlea», de exemplu, se zvonește că va fi desființat, iar angajații vor dispărea cu totul din organigramă.
Ceea ce vom face însă, și putem să asigurăm de pe-acum familiile nominalizate, va fi să urmărim atent transferurile de rude care se vor opera pe piața administrației locale. Nu de alta, dar știm ca și ele că, o dată ce ai mușcat din ciolanul bugetar, nici o lege de pe pămînt nu te mai desparte de el.
25 Decembrie 2009, 10:58 (12190 vizualizări - 2 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(26 Decembrie 2009, 18:59)
Competenta oamenilor de acolo este sub zero fratilor. Pai ma duc zilele trecute acolo sa platesc impozitul unei rude. Si mai duc la un nene si imi beleste el ochii in calc si imi spune ca ar avea de plata vreo 60 de mil lei vechi. Scot ochii din orbite si ii zic sa faca o reverificare. Si tot atat ii iesea. Apoi intreb de unde mama dracu a scot suma aia. Pe langa tataia asta, mai vin inca doi insi care sa beleasca ochii in calc, suspiciosi fiind ca vorbesc ca prostii sau ca datele de acolo sunt imbecilitati. Ma face sa astept la ghiseu vreo 15 minute dupa care merge la un alt calculator si face o alta verificare. Surpriza calculatorul asta era mai destept. Cica nu mai era nimic de plata. Era o eroare a sistemul!?!? Pai sa va duceti voi dracu cu sistemul vostru de puturosi, incompetenti, gretosi si tupeisti. Culmea este ca daca le plateam aia 60 de mil si descopeream ulterior ca era o greseala putorile nu imi mai dadeau banii inapoi ci considerau compensare pe viitor a datoriilor. Afara cu voi incompetentilor!
(25 Decembrie 2009, 20:17)
De-ar rezolva asta problema... Corect, nu contest, e o hiba si ceva putred uneori si in nepotismul asta dar sa nu generalizam si sa nu consideram ca asta ar fi pacatul capital. Pana la urma urmei ideea e ca sistemul sa mearga bine, sa fie eficient, sa se munceasca, sa nu se mai ia spaga si alte asemenea care sunt de fapt problemele principale iar "densitatea de rude" desi e f sigur ca undeva se implica in toate aceste probleme nu le constituie per total si nici nu le solutioneaza daca nu ar mai fi. Problema mea ca cetatean e sa se respecte legea si legea e data de mai sus,de la alesi, problema mea e sa fie o lege a finantelor buna si rezonabila ptr toti , sa nu mai fim secatuiti si ingropati in taxe, problema mea e sa fie un bun simt si o educatie, sa nu mai fiu tratata de catre stat ca un vierme si ca un bun de pus la jug. Problemele, in general se rezolva de la un capat. Ori o luam de jos si dezvoltam prin educatie noile generatii, ori de sus, ceea ce deja am ratat, iar problemele luate spre rezolvare in acest sens rar au finalitate imbucuratoare, exemplul dec.1989, asadar ar fi cazul sa nu mai speram la minuni si sa nu ne mai gandim la propria fiinta si ograda atunci cand suntem un popor. Ar fi cazul sa ne dam seama ca o buna afacere e aceea gandita pe viitor. Investiti in tineri ptr ca va fi ptr ei, noi suntem aici ptr ei si ptr ai le arata ca si educatie si idealuri ceva mai bun. Sa incetam a ne plange, desi e adevarat ce spunem, insa trebuie sa ne depasim conditia, sa realizam ca pe cainii batrani nu ii mai dresam insa ii putem educa cu orizonturi noi pe puii ce vin. Fiecare daca ar privi in urma la viata sa , oricare ar fi fost aceasta si si-ar spune macar: "Uite, ai mei parinti au fost asa si eu sunt astfel, insa ma voi stradui ca din tot raul si necazul pe care l-am trait sa-i insuflu copilului meu ceea ce altii nu mi-au aratat mie: compasiune, incredere, mila, bun simt, ajutor, mangaiere..." Macar un lucru din toate astea, ar fi o schimbare iar din mic se face mare, daca am avea deja incredere ca undeva va fi si se va putea, se va intampla. A negativiza ceea ce stim deja si ceea ce e posibil sa fie nu duce la nimic bun, cu siguranta, iar o alta putere in afara de cea de a transmite ceva mai bun nu avem ptr ca neavand ceva bun de transmis nu putem fi uniti, suntem ca niste oi ratacite.