REPORTAJ
«Fiecare crescător poate avea un porumbel campion»
Porumbei de milioane!De euro! Așa ar putea fi descrisă, în cîteva cuvinte, una dintre cele mai frumoase îndeletniciri din cîte a existat vreodată pe pămînt. Nu o spunem noi, o spune Mihai Cătană, președintele filialei locale a Federației Române Columbofilia, cel alături de care am descoperit că pasiunea pentru porumbei nu are vîrstă și nu ține cont de bani, studii sau poziție socială. Într-o lume înnebunită de criză și mirajul banilor, columbofilia trăiește o viață aparte, cu legi nemiloase, în care singurul lucru care contează este adevărul. Vă invităm să o descoperim împreună.
La școală cu porumbelul
«Eram clasa a IV-a cînd am primit un porumbel de la tatăl meu. Și din clipa în care l-am luat pentru prima dată în mînă n-am mai fost în stare să-i dau drumul. Îl duceam cu mine la școală. Pentru că îmi era așa de drag încît nu puteam să-l las acasă...» așa începe Mihai Catană povestea unei pasiuni care îl mistuie de 30 de ani și despre care este în stare să vorbească ore în șir. «În '85 am participat pentru prima dată la concursurile cu porumbei. Un concurs la Suceava, de 361 de kilometri. Nu eram membru, mi-l luase un alt crescător printre ai lui. Și dimineața, la 9,00, nu se aștepta nimeni, a venit porumbelul. Am fugit să-mi sară inima din piept, să-l bag la cronometru. Și de-atunci, am început să învăț... Pentru că la început nu știam nimic» spune crescătorul.
Și atît de mult și de bine a învățat Mihai Catană despre porumbel încît acum, după 30 de ani, reușește să cîștige, cu numai 150 de porumbei, peste 1 miliard de lei pe an. Dar, mai presus de afacere în sine, este memoria vie a unei istorii pe care puțini o mai cunosc. Din ce în ce mai puțini...
Ou sont les pigeons d'antant?
Hotărîm să mergem împreună să vedem porumbeii. Crescătoriile membrilor filialei sînt undeva la marginea orașului, aproape în cîmp. O filială săracă, cu 55 de membri și puțin peste 2000 de porumbei de concurs! Prin comparație, Prahova are 50 de mii. Pînă la porumbării nu există drum de acces, de curent electric nu poate fi vorba, iar apa curge cînd nu îngheață țevile... Pe aleea strîmtă dintre porumbare, Mihai Catană ne povestește despre zilele de aur ale columbofiliei ialomițene. De aici a plecat porumbelul care a cîștigat, pentru România lui Ceaușescu, o Spartachiadă, tot de aici, porumbeii care au zburat la Olimpiadă... «Înainte de '89, e drept! Dar descendenții acelor porumbei sînt crescuți azi în crescătoriile noastre. De aceea cred că fiecare crescător poate avea un porumbel campion» povestește Mihai Catană. Timp de o altă jumătate de oră poveștile se împletesc. Porumbei de fond, campioni la viteză, porumbei eroi care au zburat pînă la epuizare doar pentru a se așeza primii pe scîndura porumbarului, concursuri cîștigate de începători, expoziția de luna trecută, de la Brașov, care a adunat un milion de vizitatori, cel mai scump porumbel licitat anul acesta pentru 100 de mii de euro... Și Bălțatul! Bălțatul este favoritul lui Mihai Catană și speranța sa pentru Olimpiada din 2011. «Din păcate, nu mai poate concura, acum e porumbel de reproducere. Dar unul dintre descendenții lui sper să cîștige. Pentru că, dincolo de pedigree, jumătate din concurs este cîștigat prin priceperea crescătorului. Mulți dintre columbofili se descurajează ușor pentru că vor rezultate rapide și nu le obțin. Dar, ca să ai un campion, trebuie să știi să îl crești» relatează columbofilul.
Europorumbeii
Ne lăsăm duși de val și solicităm prima lecție. Ni se povestește despre rase, linii descendente, tradiția firmei belgiene Natural, Mecca columbofiliei europene, crescătoriile germane unde te programezi cu un an înainte pentru a primi un pui Horemans, Van Dyck sau Janssen, despre penaj, irigarea irisului sau viteza sîngelui...Un munte de informații presărat pe alocuri cu prețuri variind între 100 și 200 de mii de euro, dar și rezultate pe măsură, căci cifrele de afaceri ale crescătorilor de porumbei sînt de ordinul milioanelor de euro. Apoi, în fața chipurilor noastre speriate, Mihai Catană se oprește și o ia de la capăt: «Știți ceva?! Uitați tot ce v-am spus... Iar, dacă vreți să creșteți porumbei, cumpărați o pereche de la un crescător de încredere și învățați să îi creșteți singuri. Eu am crescut patru ani porumbei, șomer fiind, și familia mea n-a avut în tot acest timp grija zilei de mîine. Dar pentru asta trebuie să fii serios, să-i iubești și să spui întotdeauna adevărul! Adevărul e prima regulă pe care un crescător de porumbei trebuie să o respecte!»
Pe drumul către oraș mai avem timp să aflăm că, în ciuda eforturilor și a tradiției pe care columbofilii se străduiesc să o mențină, lipsa de mediatizare blochează accesul copiilor și tinerilor către o posibilă ocupație de o frumusețe nebănuită. «Fîlfîitul aripilor unui porumbel care se lasă pe scîndura porumbarului, după un drum de 1000 de kilometri în care nu s-a oprit nici să bea apă, nu se compară cu nimic de pe pămînt. E o bucurie pe care numai un crescător o poate înțelege!» încheie columbofilul ialomițean.
FSN pentru porumbei
Că pasiunea lui Mihai Catană nu e una singulară, iar poveștile sale nu sînt pentru adormit copii seara la culcare, o dovedesc și ceilalți columbofili întîlniți în «columbăria» de la marginea orașului. Într-o curte vecină, Constantin Popa înfruntă gerul și mîngîie pe aripi un porumbel mai ieftin, de numai 50 de euro. Ne mărturisește că e membru al FSN-ului pentru porumbei de la Slobozia. «Nu știți ce ăla? Las' că vă lămuresc eu. Fără să știe nevasta! Asta înseamnă. Că dac-ar afla cît din salariu dau pentru porumbei nu m-ar mai primi acasă. Și nu numai pe mine, pe noi toți. Da' cum să nu dai, ca porumbeii ăștia fac parte din familia mea» spune columbofilul. Constantin Popa crește porumbei de aproape 15 ani și participă la toate concursurile de peste an. Anul trecut, au fost 15, iar cheltuielile pentru competiții s-au ridicat la aproape 40 de milioane. Întrebăm de satisfacții! Răspunsul e tras la xerox: «Nu rezultatul contează. Sau o conta și ăla, dar nu e principalul. Cînd vezi că vine porumbelul acasă, asta e mulțumirea noastră!».
20 Ianuarie 2010, 13:15 (28567 vizualizări - 9 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(19 Februarie 2010, 12:34)
am si eu porumbei dar nu ma compar
(23 Ianuarie 2010, 15:54)
Ana, e imbucurator faptul ca imi aduci acest argument dar nu se potriveste deloc cu textuletul si nu vad nici o idee de parafrazare aici.Asadar e o chestie doar de pura limba franceza, si nu tot ce nu se potriveste e musai parafrazare doar ptr a ne scuza. Ma bucur totusi ca si tu te dai bine francofona pe langa mine Mai ingrosam randurile.
(22 Ianuarie 2010, 21:02)
si el e tot ... porumbel !
(21 Ianuarie 2010, 16:43)
am sa ridic eu manusa in numele redactiei! draguta mea...subtitlul ala e o parafraza... dar daca tu vrei musai sa/l contrazici pe francois villon, eu ma plec... in fond, nu toti ne pretindem a fi francofoni, ca domnia ta!
(21 Ianuarie 2010, 14:21)
Si apropo...redactiei, cred ca a-ti dorit a scrie: " Ou sont les pigeons d'avant?" ca "antant"...nu prea e in vocabularul limbii franceze
(21 Ianuarie 2010, 14:14)
:) Si...pescuiesti de mult?
(21 Ianuarie 2010, 13:18)
Of...si eu care ma refeream doar la pescuit...
(21 Ianuarie 2010, 11:39)
Uite domnule ce spirit de conservare defineste monsieur Aqua! Pai bine , domnule, eu nu contest nevoia asidua a barbatului de a se simti cat mai conservat in fata unor "prospaturi" unde sa-si etaleze talentele de mascul matur, fermecator si cu scoala vietii, insa de ce atata egoism? Daca noi, femeile nu ne simtim amenintate de asta voi de ce va simtiti fata de FSS si FSB? Corect, depinde cate ganduri isi face fiecare fata de activitatile asa-zis exclusiviste din FSS si FSB. E normal ca fabulati si va framantati intre , activitati de extra shoping, extra barfe si extra cheltuieli, urcand pana la cele mai inalte culmi de extra. Deh, nu e musai sa va zica fiecare pana la care extra a aderat. Asadar, daca e atata de necesar simtul de conservare pastrati-l insa nu va mai framantati cu ce ar putea insemna extra ca se duce de rapa toata conservarea dvs, domnilor.
(20 Ianuarie 2010, 21:17)
Toti suntem membrii FSN. Nu exista barbat insurat sa nu fi simpatizat cu aceasta grupare. Intr-o societate matri-patriahala, sa faci parte din FSN tine de spiritul de conservare...Mai grav este atunci cand sotiile noastre sunt atrase de ultraexclusivistul club FSS sau FSB...