ANCHETĂ

Scandal în curtea fabricii de lactate Diami

Crișan, pus la zid de proprii angajați

Marian are 33 de ani și un handicap sever de gradul al II-lea. E bolnav. Pînă mai zilele trecute, și-a cîștigat traiul zilnic muncind, deși piciorul bolnav îl împiedică adesea să facă treabă. Povestea lui Marian este comună: după cinci ani de muncă patronul nu vrea să-i elibereze documentele necesare pentru a beneficia de ajutorul de șomaj. Cel puțin așa ne spune el. Marian locuiește în blocurile de la UGIRA. Muncind, dar mai ales cu ajutorul lui Dumnezeu, Marian a reușit să-și cumpere o cămăruță de 6 metri pătrați, fără apă caldă și căldură. «De regulă, aștept să-mi aducă vecinii mîncare ca eu să economisesc banii...» ne explică Marian existența a două farfurii cu mîncare aburindă așezate pe măsuța minusculă. Nu intrăm, așteptăm la ușă. Locul unde Marian locuiește abia dacă găzduiește un pat și o măsuță. Mai sînt și medicamentele. Marian este optimist, a muncit, însă acum vrea doar să intre în șomaj fiindcă patronul său vrea să-l dea afară. Ne grăbim căci Marian întîrzie la ședința de recuperare unde merge de trei ori pe săptămînă...

Marian, angajatul concediat
În urmă cu cinci ani de zile, Marian a crezut că a devenit un om fericit. Patronul unei fabrici de produse lactate din Slobozia i-a oferit acestuia un loc de muncă. Visul lui Marian de a-și cumpăra o casă începea să devină realitate. «M-am chinuit, am crescut la orfelinat, am fost bătut, schingiuit, numai eu și Dumnezeu știm prin ce am trecut» spune Marian. S-a bucurat și imediat a început munca. A lucrat cam tot ce a putut, handicapul sever nefiind deloc prietenos cu el. A mers zilnic la muncă, iar de cîte ori avea o problemă de sănătate șeful său îl înțelegea. «Recunosc, domnul Crișan a fost foarte bun cu mine. A fost și rău. Dar, uite, acum nu știu ce am să mă fac pentru că vrea să mă dea afară. I-am zis măcar să mă bage în șomaj, să nu pierd toată sursa de venit» spune Marian. Marian vorbește mult, parcă spune o placă; ne explicăm debitul său verbal prin faptul că e supărat. Și așa povestea începe să prindă contur. «M-a ajutat să-mi cumpăr această căsuță, acum i-am dat banii înapoi. Acum vrea să mă dea afară. Vă rog să mă credeți. Am 33 de ani și sînt amărît pînă la Dumnezeu. Un capăt de ață nu am furat... Domnul Crișan a dat și în mine, dar am tăcut, am zis că nu mor eu dintr-o palmă...» povestește Marian. Tot ce vrea Marian este să-și obțină documentele de la angajator pentru a putea să-și facă dosarul de șomaj, drept garantat de lege. «Am fost la dumnelui la birou, i-am spus că, dacă nu poate să mă mai țină, să mă dea măcar în șomaj. Nu vrea și nu vrea. M-a dat afară din birou și mi-a spus să nu mai trec pe acolo. Nu știu unde să mă mai duc pentru că cei de la Forțele de Muncă mi-au zis că, dacă nu-mi dă patronul actele, ei nu mă pot ajuta» încheie Marian.

Patronul Diami, demontează acuzațiile
Mitru Crișan, patronul firmei «Diami», societatea despre care tînărul ne-a tot povestit, susține că angajatul său nu a muncit în ultima lună decît 3-4 zile, pentru restul, Pavel Marian aducînd scutiri medicale: «Nu știu nimic despre actele lui. El abia de a venit la muncă în luna ianuarie. Doar vreo trei-patru zile și, în rest, doar scutiri medicale. Acum aud pentru prima dată că vrea în șomaj. Probabil pentru că i-am cerut să facă altceva decît face de obicei. Adică să nu mai stea toată ziua în fața sediului și să se facă că muncește doar cînd mă vede pe mine... Și-apoi, de cînd a ajuns angajatul să dicteze el cînd vrea în șomaj și cînd nu? Păi ce, el decide asta?! Eu n-am spus niciodată că nu mai am nevoie de el. Eu i-am spus doar că am nevoie de el în altă parte. Dar el vrea și bani și vrea să stea și acasă, că statul e mai bun ca munca!» explică patronul SC Diami.
Potrivit documentelor prezentate de Marian Pavel, concediul acestuia expiră în 30 ianuarie 2010. Dată la care i s-a cerut să nu se mai obosească să se prezinte la muncă. Și nici acte să nu ceară de la nimeni.
În fața unor declarații contradictorii, în care împotriva unui angajat se ridică vocea unui patron cu 400 de oameni în subordine, este lesne de bănuit de partea cui va înclina balanța dreptății. Și, mai ales, cît de repede se vor strădui autoritățile să dea curs unei biete sesizări, în plină criză a locurilor de muncă.

29 Ianuarie 2010, 14:53 (30504 vizualizări - 5 comentarii)