REPORTAJ

Unul pentru toți și toți pentru mai binele public

«„Mascații” nu sînt zei, sînt oameni!»

În Ialomița sînt aproape cinci sute. Patru unități și o subunitate mobilă care în mai puțin de 5 minute poate intra în dispozitiv oriunde este solicitată. Au ales haina militară și sînt obligați să-și protejeze identitatea pentru a asigura paza și ordinea publică. Infractorii îi cunosc drept «mascați», oamenii obișnuiți îi judecă după haina militară pe care o poartă, copiii bat după ei pas de defilare la paradele de 1 decembrie... Iar ei sînt mîndri că trăiesc pentru a servi legea și ordinea. Și ne cer tuturor să nu uităm că, dincolo de masca pe care au ales să o poarte, jandarmii sînt și ei oameni.

Țară, țară, vrem «mascați»!
Jandarmeria, la Slobozia, e undeva în cartier, în 500... Un fost bloc de garsoniere, transformat în sediu. Nu e greu să intri înăuntru, mai greu e să ieși. «Mai ales dacă ai fost adus de „mascați“!» explică Alexandru Constantinescu, purtătorul de cuvînt al instituției. Căutăm din ochi, subiectul pentru care am venit... Jandarmul mascat care ar trebui să ne spună ce se ascunde în spatele măștii. Îl căutăm degeaba, pentru că oamenii în uniformă pe lîngă care trecem au chipuri relaxate și nici urmă de mască.
La fel și colonelul Nicolae Parepa, inspectorul șef: «Sînt de acord să vă prezint un coleg de-al meu din subunitatea de intervenție. Dar să nu-mi cereți să-l aleg eu. Pentru mine sînt toți la fel. Pentru că toți sînt buni soldați și știu care le este datoria...». Ni se pare prea frumos ca să fie adevărat! Mai ales că știm ce căutăm.
Inspectoratul de Jandarmi Ialomița are un jandarm care a reușit, în mai puțin de 10 ani să ajungă de la statutul de sergent angajat la cel de ofițer. O rara avis care musai trebuie mediatizată. Cerem o întrevedere cu comandantul subunității mobile. O obținem, dar condițiile sînt dure: «Fără nume! Datoria mea e să respect regulamentul, nu să-mi transform oamenii în vedete. Nu e așa cum credeți dumneavoastră. Haina asta militară înseamnă o serie întreagă de privațiuni. Oamenii ne judecă și bine fac. Cine alege să o poarte, are mai mute obligații decît avantaje» ne explică, didactic, domnul maior. Nici el nu vrea să-i fie mediatizat numele. Cu gîndul la «mascat» acceptăm termenii fără să mai negociem.

Un mascat pentru liniștea noastră
Tînărul pe care îl cunoaștem are 33 de ani și un chip mai degrabă adolescentin. Nu ne pare nici suficient de înalt pentru un mascat, nici suficient de puternic. Greu de imaginat că tînărul din fața noastră are centura neagră la karate, a trecut, în mai puțin de 10 ani, toate etapele militare pînă la gradul de ofițer și este mîndria ascunsă a Inspectoratului de Jandarmi Ialomița. Încercăm să ne mascăm neîncrederea... Nu suficient de repede: «Nu trebuie să fii neapărat mare ca să obții rezultate. Dacă la o intervenție nu poți deschide o ușă blocată, dar poți intra printr-un ochi de geam, cel mai mic e de mai mult folos decît cel mare...» debutează conversația cu «mascatul» nostru. Nu vrem să-i dăm dreptate! Încercăm să aflăm cum a ajuns la «mascați»: «Am făcut armata la jandarmi. În prima zi de încorporare, cînd am intrat pe poartă, un pluton de jandami făcea instrucție pe platou. 30 de oameni într-un singur organism, aceeași mișcare, repetată mereu, pînă la perfecțiune... Asta a fost de ajuns!».
Vorbește cu convingere despre instituția pe care o reprezintă. Orele de instrucție, viața la ordin, pregătirea militară permanentă, intervențiile nenumărate, inundațiile de la Frățilești, de acum cățiva ani, cînd jandarmii ialomițeni au cărat trei zile neîntrerupt saci de nisip pentru a consolida digul, viața de familie trăită între două misiuni... Și satisfacția pe care ți-o oferă această carieră, de neegalat: «Slujim cetățeanul. Treaba noastră e să lucrăm pentru oameni. Familia e pe planul doi, iar prioritatea o reprezintă misiunea, cetățenii. Sîntem plătiți de stat și avem datoria să veghem la respectarea legilor și a ordinii publice. Dacă îți place să faci lucrul ăsta, e ok și dai randament».

«Nu sîntem zei!»
Din subunitatea de intervenție unde lucrează tînărul nostru fac parte circa 100 de jandarmi. Printre ei, și femei... Teoretic, nu poți ști niciodată dacă mascatul care te-a imobilizat e bărbat sau femeie. Antrenamentul e la fel de dur, timpul de intervenție la fel de rapid, ordinele, aceleași pentru toată lumea. Iar colegii, un singur tot: «Fiecare e la fel de important. E de ajuns o privire ca să știi dacă celălalt se descurcă sau are nevoie de ajutor, dacă trebuie să intervii sau să aștepți, dacă situația e pe cale să devină explozivă sau poate fi ținută sub control. Dar cel mai important lucru pe care vreau sa-l spun e că nu sîntem zei. Oamenii trebuie să înțeleagă că avem familii, că ne îmbolnăvim, că putem fi răniți... De obicei, lucrurile astea sînt trecute cu vederea... Toți obișnuiesc să aștepte intervenția noastră și își închipuie ca sîntem de piatră. Dar nu sîntem!».
Ce sînt atunci, jandarmii? În mod surprinzător, înainte de toate, sînt buni psihologi. Fiecare dintre cei 500 de jandarmi ai Inspectoratului, dar mai ales cei 100 de «mascați» care participă în mod regulat la intervențiile din județ, peste o sută anual, trebuie să fie versatili, să se adapteze ușor la situațiile existente și, mai ales, să citească ușor oamenii. «Asta înainte de toate. Degeaba ești un pachet de mușchi dacă n-ai nimic în cap. De aceea, alături de antrenament, cunoștințele de psihologie și pregătirea militară specifică sînt la fel de importante. Mă întrebați dacă toți sîntem la fel. Pot să vă spun, fără să ezit, că da. Pentru că haina militară pe care o purtăm aduce, o dată cu ea, o răspundere pe care trebuie să ți-o asumi dacă vrei să fii jandarm. Sau „mascat“, așa cum le place oamenilor să spună!».

31 Ianuarie 2010, 15:18 (24242 vizualizări - 3 comentarii)