EVENIMENT

Tatuatorii de mașini

Automobile, motoare, echipamente sportive, pielea, pereții firmelor, pivnițele caselor... Totul poate fi tatuat și... se tatuează! La Slobozia, moda a venit cu întîrziere, că sîntem oraș de provincie. Dar maniacii sînt, peste tot, la fel! Și sînt dispuși să plătească sume record pentru flăcări, aripi, cranii, oase încrucișate sau mult mai banalele tatuaje cu fluturași și dragoni chinezești.

Tuning, piercing, tatuaj
Pentru «tatuarea» mașinilor nu există încă un service specializat. Nu există tradiție și șoferii se tem. «Își pun cel mult proiectoare... Hai și geamuri fumurii, dacă le dă mîna. Restul rămîn cu setările din fabrică! Și chiar dacă ar fi, e prea scump și nu există suficienți clienți. Cine are bani cu adevărat, își modifică motorul, ca să tragă mai tare» ne explică un mecanic care lucrează de zece ani în branșă. Nici pentru piercing lucrurile nu stau mai bine! «La București, la București!» spun rîzînd adolescenții cu cercel în nas pe care-i vezi ieșind de pe porțile liceelor. În plus, piercingul e periculos, face rău la promovare. Profesorii sînt conservatori și nu știu de glumă. Cu tatuajele însă, ai o șansă. La Slobozia, le poți face în mult locuri. «Depinde și de pretenții, dar, în principiu, la orice bar poți întreba de cineva. Eu am un fluturaș, pe burtă... Mi l-a făcut Alex!». Alex nu e din oraș, vine de la București. Ai nevoie de programare ca să ajungi la el. Mai există o șansă, pe internet... Așa i-am găsit pe Alina și Valentin!

Tatuaje la 4 mîini
Alina și Valentin sînt tineri. Atît de tineri încît îți vine greu să lași pe mîna lor un motor de 10 mii de euro sau capota unei mașini care costă 40 de mii. Dar, dacă o faci, nu ai de ce să regreți. «Am tatuat de toate! Capote, mașini cu totul, căști! Am tatuat sub capotă, am tatuat capote demontate și trimise prin poștă! E drept, nu aici, ci la Constanța! Acum ne-am întors acasă și sperăm să o luăm de la capăt. Pentru că, în mod surprinzător, nici nu ne-am întors bine și deja am primit comenzi!».
«Am tatuat» e doar un fel de-a spune. Comenzile preluate de Alina și Vali se încadrează, mai degrabă, la capitolul artă. Artă la 4 mîini, pentru că «tatuajele» le fac concomitent. Își aduc aminte de o cască de motociclist, prea grăbit ca să mai aștepte: «Am lucrat-o amîndoi în două zile. Aproape fără pauze. Nu mai avea răbdare, ne suna tot timpul».
Ne arată fotografii cu lucrările lor. Multe, prea multe pentru a putea fi descrise. Flăcări, cai, femei goale lipite de capota mașinii... și aerograful! «Cu aerograful am început un pic mai tîrziu decît cea cu tatuajele, pe timpul cînd eram student. Atunci banii niciodată nu-ți ajung așa ca am hotărît să mă angajez... Și aveam cîțiva colegi care lucrau fără program la un atelier de icoane. Acolo faceam icoane pe lemn cu aerograful și, de aici, nu a mai fost decît un hop. Un prieten mi-a dat ideea de a â€žtatuaâ€œ mașinile si așa a început totul».

«Englezii sînt morți după tatuaje!»
Însă măsura talentului celor doi e dată de tatuajele clasice, pe piele. «Interesul pentru tatuaje a apărut de cînd eram în liceu, dar pe vremea aceea nu aveam un aparat profesional, iar primul experiment a fost, desigur, pe pielea personală. Ulterior, în facultate am realizat cîteva tatuaje dar și atunci doar la prieteni, cu același aparat improvizat. Motorul l-am demontat de pe un casetofon vechi, iar acul l-am șlefuit dintr-un arc de pix!».
Cele mai frumoase tatuaje realizate de cei doi nu mai sînt în țară. Pentru simplu motiv că ele nu au fost făcute aici, ci în Anglia. «Englezii sînt morți după tatuaje! Și românii de-acolo la fel. Primul aparat profesional l-am cumpărat în Anglia. Și culori, și pigmenți color cu caracter permanent...
În Anglia am făcut cea mai mare parte a tatuajelor de toate felurile; stăteam în cadrul unei comunități de peste 2000 de bulgari și români. Uneori eram nevoit să pun pe ușa scris că s-a stricat aparatul ca să mă lase în pace să pot dormi. Procedeul nu e dureros, asta dacă vrei cu adevărat acel tatuaj! Din păcate, la noi, în România, cultul tatuajelor nu este atît de cunoscut și dorit precum în alte țări... Dacă vă amintiți, pe timpul părinților noștri, cine avea tatuaje avea
titulatura de pușcăriaș. Dar vă asigur că cine își face un tatuaj, prinde drag și mai dorește să își facă unul! Și tot așa! Sînt multe de spus despre tatuaje, ca în orice artă...».

Artă din orice
Dincolo de preocuparea lor pentru tatuaje, Alina și Valentin fac artă din orice. Lumînări parfumate, tablouri în relief, icoane, design interior, măști de carnaval, costume de epocă, produse multimedia, advertising... «Totul este posibil cu puțin efort și un pic de preocupare. Și nu trebuie mulți bani ca să faci lucruri frumoase. Uite, de exemplu, pet-urile de plastic, că tot e plină Slobozia de ele... Făcute fîșii, trecute prin flacără, lipite pe un cadru și vopsite devin niște ornamente foarte frumoase» ne explică Alina. Deși încrezători în forțele proprii, cei doi ezită însă să deschidă un atelier de profil în Slobozia. «Prea multe acte, prea multe bariere. Dar, într-o bună zi, o să o facem. Un atelier cu vînzare în care oricine intră să găsească ceea ce-și dorește. Iar dacă nu găsește, să se îndrăgostească pe loc de ceea ce vede și să uite de ce a intrat!» visează Alina cu ochii deschiși.