REPORTAJ

Colecționarul de dinozauri

Dumitru Păun este tîmplar de meserie. Și face asta de cînd se știe. Atît de bine încît, de la paturile de lemn pentru care e renumit la el în oraș, a sărit la sculptură... Iar azi vernisează și prima sa expoziție de pictură la Slobozia. Însă nu pentru calitățile sale de artist, altfel, remarcabile, merită Titi Tîmplarul (cum îl cunoaște lumea la el în Țăndărei) toată atenția. Ci pentru pasiunea sa de colecționar... Titi Tîmplarul are cea mai impresionantă colecție particulară de fosile de dinozauri din tot județul Ialomița. Și de-ar fi numai atît!

Pe strada Zambilei, la Titi Tîmplarul
Dumitru Păun locuiește pe strada Zambilei, undeva prin centrul Țăndăreiului, în spatele șirului de blocuri de peste drum de Primărie. O curte mică, înțesată de stupi de albine care zumzăie a primăvară. Ajungem la el pretextînd un interes subit pentru vernisajul expoziției de pictură de astăzi, 28 aprilie, de la centrul Cultural «Ionel Perlea» din Slobozia. Ne primește în atelier, unde meșterește de zor la o replică după chipurile Moai, capetele de piatră uriașe, din insulele Galapagos. Lucrează cu mișcări econoame, vrînd parcă să-și conserve energia. Și e zgîrcit la vorbă: «Cum am ajuns de la tîmplărie la pictură? Nici eu nu știu. Mi-a lăsat cineva acum vreo 10 ani niște pensule, ca plată pentru un pat pe care i l-am lucrat... Și uite așa am ajuns să pictez. Am încercat de toate, ca să văd ce mi se potrivește... maniera impresionistă, abstractul, stilul renascentist, portretul... și încă nu m-am hotărît! N-aș fi ajuns să expun, dacă nu m-ar fi împins prietenii de la spate!». Și sculptura? «Cu sculptura la fel... Am găsit o bucată de lemn cu un nod mai bulbucat într-o parte... Și așa a ieșit femeia cu papagalul! Asta-i povestea, nu prea aveți ce scrie despre mine!». Insistăm, convinși fiind că orgoliul de artist e mai puternic decît timiditatea sa nativă: «Dacă insistați, cred că pot să spun că sînt un artist. Acum, că mă prezint într-o expoziție, n-are niciun rost să mă mai ascund. Dar nu asta e important».

Colecția de dinozauri
După multe insistențe, aflăm ce e cu adevărat important în viața lui Dumitru Păun. Pasiunea sa de colecționar de fosile de dinozaur. «De cînd eram mic, am avut o pasiune așa pentru zoologie, paleontologie... Le-am luat de pe internet, din diverse locuri, de pe diferite situri... Unele le-am dat înapoi! Vreți să le vedeți?».
Dintr-o dată chipul i se luminează și limba i se dezleagă. Ne vorbește minute în șir despre trilobiți și amoniți, primele viețuitoare cu exoschelet. Apoi despre spinozauri, o specie de dinozauri de la care colecționează dinții: «spinozaurii au fost mai răspîndiți în partea noastră, în partea africană... Eu știu că toată lumea vrea să vadă Tiranozaurus. Dar n-am!». Din atelier, sîntem invitați în casă, acolo unde Dumitru Păun ascunde impresionanta sa colecție de fosile. Ordonate, catalogate, învelite atent pentru a nu se deteriora, fosilele vechi de milioane de ani capătă viață în mîinile lui: «Asta e din Maroc... ar putea fi fals, că prea e perfect... dar l-am cumpărat ieftin. Am însă fosile certificate, din Olanda, din America... Uite, asta e urma unui maxilar de dinozaur... E o specie vegetariană! Ăștia sînt molarii, cu care macină iarba... Au 12 milioane de ani! Majoritatea acestor fosile sînt culese din mare, ca pietre... Apoi sînt sparte și, daca se descoperă urmele lor, ajung să fie vîndute!». Titi caută febril printre exponatele risipite pe canapea... Ne arată cu mîndrie un dinte de velociraptor... Nu e mai mare decît dinții unui cîine!

Un muzeu într-o cameră
Colecția de fosile de dinozauri nu este singura. O altă colecție e aceea de dinți de rechin. În special megalodonul, un strămoș dispărut al rechinilor de azi. Dinții au dimensiunea unei lame de cuțit de mărime medie și tăișul intact. Urmează colecția de arme, din toate timpurile și de pe toate continentele: «Uite o lance africană. Am primit-o de la un prieten, din America. Are niște clopoței la coadă, pentru efectul psihologic. Cînd porneau războinicii la luptă zgomotul speria inamicul».
Trecem la colecția de pietre semiprețioase... Rămînem cu ochii țintă la un bulgăre de metal, lucitor în lumina difuză a camerei. Nea Titi se amuză. «Aurul nebunilor. Toată lumea rămîne la fel! Dar nu e aur! E un metal care seamănă...». Îi uităm repede numele, fascinați de colecția sa de chihlimbar. Apoi ne oprim ochii asupra unei sfere multicolore, cît o bilă de biliard: «Ochiul Tigrului. Așa îi spune. O am din India! Legenda spune că cine are o piatră ca asta vede în întuneric, la fel ca tigrul. N-am băgat de seamă, dar de dragul legendei să spunem că așa e!».
Ieșim afară după un ceas, copleșiți de varietatea exponatelor. În poartă, aflăm că Titi și-ar dori să organizeze o expoziție cu fosilele lui: «Cu o condiție însă. Să fie expuse sub sticlă. Nu de alta, dar am experiența unui prieten cunoscut pe Internet, student la geologie. Îmi spunea că din expoziția de pietre din holul facultății, în 4 ani de școală, au mai rămas doar ramele. Și cred că are dreptate, că numai eu am cumpărat de la el vreo zece!».

2 Mai 2010, 09:46 (22469 vizualizări - 1 comentariu)