ULTIMA ORĂ

Angajații care muncesc suplimentar, plătiți în plus

Inspectoratul Teritorial de Muncă Ialomița a demarat o nouă campanie de informare cu privire la drepturile salariale ale angajaților. Mai precis, ale celor care muncesc suplimentar. Preluăm integral comunicatul remis redacției cu convingerea că el va reprezenta o bună bază de documentare pentru angajații care încă mai au șansa unui loc de muncă.

Reglementări privind munca suplimentară
Codul Muncii, în conformitate cu legislația europeană, prevede ca timpul legal de muncă este de 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămînă. Maximul de ore pe care o persoană le poate lucra este de 48 pe săptămînă, aici fiind incluse și orele suplimentare. Adică un salariat poate sta la serviciu sub 2 ore pe zi peste program, pe care angajatorul are obligația să le plătească. Durata maximă de 48 de ore poate fi depășită, în mod excepțional, cu condiția ca media orelor de muncă, calculate pe o perioadă de referință de 3 luni calendaristice să nu depășească 48 de ore pe săptămînă.
în cazul tinerilor sub 18 ani, timpul legal de muncă este de 6 ore pe zi și de 30 de ore pe săptămînă. Aceștia nu pot efectua ore suplimentare, peste cele 30 prevăzute de lege.
Potrivit art.117, alin. 2) din Codul Muncii munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu două excepții: cazul de forță majoră și lucrări urgente destinate prevenirii unor accidente ori înlăturării consecințelor unui accident.
În aceste condiții, angajatorul nu poate obliga salariatul sa facă muncă suplimentară. Așa că daca se refuză prezența la serviciu mai mult decît este prevăzut în contractul de muncă, angajatorul nu poate lua măsura desfacerii contractului individual de muncă al salariatului.
În cazul în care salariatul și-a dat acordul de a efectua munca suplimentară, la solicitarea angajatorului, Codul Muncii prevede ca pentru fiecare oră în plus pe care o muncește peste cele 8 ore legale, angajatorul trebuie să acorde ore libere plătite cu echivalentul salariului pentru orele prestate peste program, în următoarele 30 de zile.
În cazul în care serviciul este de așa natură încît angajatorul nu poate acorda timp liber, acesta trebuie să-i acorde la salariul din luna următoare un spor care se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă și care nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază.
Angajatorul este cel care trebuie să țină evidența orelor suplimentare lucrate de salariați.
Salariații mai au dreptul zilnic la o pauză de masă și la alte pauze, a căror durată se stabilește prin contractul colectiv de muncă sau prin regulamentele interne. De aceea, uneori, în contractul de muncă este trecut un program de nouă ore, una dintre ele fiind, de regulă, pauza de masă.
Codul Muncii prevede și că angajații au dreptul la 2 zile consecutive de repaus săptămînal, de obicei sîmbăta și duminica. În cazul în care acest lucru nu este posibil, cele două zile libere pot fi acordate în alte zile ale săptămînii, caz în care salariații vor primi un spor stabilit prin regulamentul intern.
Legislația prevede, de asemenea, și 11 zile de sărbători legale:1 și 2 ianuarie, prima și a doua zi de Paști, 1 mai, prima și a doua zi de Rusalii, Adormirea Maicii Domnului, 1 decembrie, prima și a doua zi de Crăciun, în care angajatorii sînt obligați sa dea liber salariaților. În cazul în care activitatea nu poate fi întreruptă, cei care lucrează în aceste zile vor primi un spor de 100% din salariu.
Așadar, chiar dacă trebuie să stea peste program sau să muncească în zilele libere, angajatorul este obligat să plătească efortul făcut în plus și să-i acorde liber salariatului.
Nerespectarea prevederilor legale privind munca prestată în zilele de sărbătoare legală se sancționează cu amendă de la 5000-20000 lei, în timp ce nerespectarea prevederilor legale privind munca prestată suplimentar sau în timpul repausului saptămînal, cu amendă de la 1500-3000 lei.

18 Mai 2010, 15:43 (24910 vizualizări - 0 comentarii)