EVENIMENT

Vin de «Viață Lungă» la AGROFAM GRUP

Ultimul mohican al vinului ialomițean

În urmă cu 20 de ani, cînd a venit Revoluția, podgoriile combinatului viticol de la Fetești se întindeau pe 2000 de hectare, iar strugurii de masă produși aici erau renumiți în întreg lagărul socialist, din Polonia și pînă în capitala mamei Rusii. Acum, pe locul unde altădată se întindeau viile nu vezi decît scaieți și pîrloagă, sutele de agajați s-au risipit în cele 4 vînturi, iar din «uzina de făcut vin» n-a mai rămas decît o podgorie cochetă de 60 de hectare și... un om. Se numește Tudor Pleșca, are 80 de ani și, potrivit reprezentanților SC Agrofam Grup, lui i se datorează rețetarul celui mai rîvnit vin din Ialomița: vinul de viață lungă.

Podgoria lui Poienaru
Cîndva celebră printre turiștii care treceau către mare, podgoria ridicată pe ruinele combinatului viticol al IAS Fetești e astăzi o prezență discretă în peisajul orașului. Cei care-și mai amintesc de vinurile ei, și încă nu sînt puțini, fac stînga din autostradă, apoi dreapa către cartier și țin șoseaua printre cuiburile de berze de pe stîlpii de curent electric pînă în poarta podgoriei. Anul trecut, vinul a fost 5 lei litrul... Dar acum e criză, din poartă-l iei cu 4 lei, fie că ceri alb, fie că ceri roșu... «Cîndva aici erau sute de angajați! Numai dogari aveam 20. Acum au mai rămas 60 de hectare, dar sîntem în plin proces de extindere. Zilele acestea vom depune un proiect de accesare a fondurilor europene care, sperăm noi, ne va permite reîntinerirea podgoriei și omologarea producției» ne explică Aurica Moroianu, contabila Agrofam Grup.
Tot Agrofam Grup asigură și susținerea podgoriei, prea tînără pentru a se extinde prin forțe proprii. Nici nu e greu, cînd în spatele holdingului se află Ștefan Poienaru, unul dintre miliardarii topului 300 al României. «Cultivăm Feteasca Regală, Cramposie și Băbeasca, soiuri exclusive românești. Societatea a parcurs etapele de autorizare sanitar-veterinare și a înregistrat marca produsului vin, care este „Viață Lungă“, vin avînd ca indicație geografică Terasele Dunării. Societatea a început îmbutelierea în recipienți (peturi și sticlă), deocamdată aceste produse se valorifică prin rețeaua de magazine proprii. Finalizarea sălii de degustare, modernizată în stil rustic, este încă o etapă din măsurile de promovare a acestui produs. Ca urmare a măsurilor luate, în ultimii trei ani, vînzările de vinuri au crescut de peste 12 ori» nu pierde acesta prilejul de a-și mediatiza podgoria Ștefan Poienaru. Secretul însă aveam să-l descoperim singuri...

Vinul de viață lungă
El se numește Tudor Pleșca, este singurul inginer al podgoriei care a refuzat să plece în momentul în care combinatul viticol a fost lăsat pradă tranziției și știe că a descoperit secretul vinului perfect. Evident, aici la crama Agrofam. Ne primește în sala de degustare, în fața unei carafe de Fetească Regală, vinul de care s-a îndrăgostit aici, pe dealurile Feteștilor. La 80 de ani trecuți, nu-și mai amintește cînd s-a angajat aici. Își amintește în schimb de via moșilor lui, din Basarabia: «Tata era primar acolo, într-un sat de pe lîngă Chișinău. Dar îi plăcea să îngrijeasă singur de vie, era religia lui... În ’41, cînd au venit rușii, n-am luat cu noi decît dorul de vin. Și l-am adus aici, în Bărăgan». Tudor Pleșca e slab ca un țîr și, spun cei din jurul lui, mai activ ca unul de două ori mai tînăr. Ne-o dovedește vorbindu-ne despre vin, vinul lui, vinul de viață lungă: «Domnule, am să vă spun un secret! Orice agronom este îndrăgostit de vin... Eu, aici, m-am îndrăgostit de Fetească... Iar, odată cu anii, am ajuns să înțeleg acest vin, să-l iubesc și să-l prețuiesc așa cum merită. Poate și pentru că, de la o anumită vîrstă, vinul e singurul care mai ne dă speranță. Cînd nu mai găsești nici o alinare nicăieri, bei un pahar și speranța renaște!».
Încercăm să aflăm care-i secretul vinului inventat de Tudor Pleșca. Ne îmbie însă să degustăm alături de el, un pahar din vinul de viață lungă al podgoriei: «știu că nu credeți, dar vinul acesta pe care-l beți, chiar e vin de viață lungă. Și nu pentru că eu am atins anii ăștia bîndu-l. Ci pentru că sînt oameni care, de zeci de ani, vin aici și-l cumpără. Pentru el s-au oprit aici Iliescu, Florea Ceaușescu, oameni cu bani sau oameni simpli care au cerut o sticlă, pentru degustare... E vin născut aici, pe dealurile Bărăganului... Acesta-i secretului lui. Pămîntul din care-și trage via seva. Mai sînt și altele, e drept... Dar fără pămîntul ăsta vinul n-ar fi nimic!».

La plecare, ne sugerează să revenim la sfîrșitul lui septembrie, la vremea culesului... Cînd aerul miroase a strugure, iar mustul plesnește din boabă. «Iar pînă atunci, nu uitați să-l beți cu măsură. O fi el de viață lungă, dar condiția e să nu bei mai mult de un pahar pe zi. Altfel, cît ar lungi de mult vinul ăsta viața omului, o lungește degeaba...».

13 Iunie 2010, 11:08 (31396 vizualizări - 4 comentarii)