EVENIMENT
«La Popescu», omul cu port la poartă
Se anunță ploi, vin inundațiile, barajul de la Dridu e în reparații capitale, primul dig de apărare al Ialomiței scîrțîie și autoritățile s-au retras în munți... Pardon, în declarații ambigue, menite să liniștească populația. E timpul pentru un reportaj în ton cu agenda publică a săptămînii. De aceea am ales să-l cunoaștem împreună pe Marin Popescu, singurul om din Ialomița care are port la poartă.
Portul din poarta casei
Ca să ajungi înspre «La Popescu» îți trebuie, înainte de toate, curaj... Pentru că de la șosea, cum treci podul către Buliga, e obligatoriu să lași în urmă bruma de civilizație pe care ți-o oferă infrastructura rutieră și să te căruțezi prin hîrtoape adînci de-un stat de roată, către Dunăre. Dacă ești atent, din loc în loc, zărești atîrnată de stîlpi cîte o reclamă cît palma care-ți promite piscină și pescuit sportiv... Apoi, cale de vreo doi kilometri, nimic... Cei îndrăzneți și răbdători însă, ajung să fie răsplătiți... «La Popescu» e o pensiune cochetă, cu 26 de camere, ascunsă în malul Dunării, la o aruncătură de ochi de podul feroviar. Are etaj de lemn, foișor, piscină și teren de fotbal sintetic... În spate, proprietarul crește struți, are seră de legume și... bucătar de restaurant, angajat special. La vremea prînzului, cînd am ajuns noi acolo, ploaia se oprise și angajații se zbiceau la soare... Cît despre port, acesta abia se ițea din apă... Un morman de fiare contorsionate, din care curge către mal un ponton de fier decojit, nevopsit de zeci de ani. Acesta este singurul pod «amenajat» din zonă, emblema ospitalității românești dunărene, unicul punct de acostare pentru navele de pasageri străine care fac turism de-a lungul Dunării, către mare... Portul lui Popescu!
Căpitan de apă dulce
Popescu are puțin peste 50 de ani, un pic de burtă, ochi albaștri și un aer de superioritate pe care nu și-o poate ascunde... Genul de individ caruia capitalismul sălbatic al tranziției i-a oferit la malul Dunării oportunități la care nici măcar autoritățile nu visează. A fost coleg de meserie cu Băsescu, 20 de ani. Căpitan de apă dulce! Regretă! Dacă știa că se vînd flotele, cumpăra și el niște vapoare, acum era armator... Nu mai apucăm să întrebăm cum a reușit să ridice o pensiune cît un hotel în zonă inundabilă, pentru că ne explică singur: «Încet-încet, cum m-am priceput și eu... Întîi un etaj, apoi altul. În 2006, la inundații, apa era pîna la etaj. Intram cu barca direct în balcon. Am luat-o de la capăt, am întărit digul, am facut alți bani, am reparat... Acum vreau să investesc în port!» ne spune Marin Popescu, trăgînd cu urechea la prognoza de la radio. În ciuda siguranței pe care o afișează, pare destul de îngrijorat! Are și de ce! Apa mătură poalele pensiunii din ce în ce mai amenințător. «Despre port ce să vă spun?... E singurul port particular din zonă. Aici acostează toate navele de croazieră din România care urcă pe Dunăre, nave de 4 stele, acostează aici... Și nu de anul ăsta, de 4-5 ani! Sînt cunoscut în zonă, toată lumea mă știe. Vin turiști străini, stau aici la grătar, merg o zi la vînătoare, la pescuit... Noi organizăm excursiile, noi oferim antrenul... A fost ambiția mea să demonstrez că pot să fac pe malul Dunării ce n-a mai făcut nimeni. Am început dintr-o greșeală, ca o cabană vînătoarească. Eram atunci sub cota cu un metru jumate... Portul l-am făcut în colaborare cu firma Carpaten, pentru nave turistice. Știam că navele de croazieră, cînd scad apele la Cernavodă, trebuie să vină pe aici... Anii trecuți, veneau în fiecare zi... 100 de nave cu 150, 200 de persoane, europeni, americani... Le place, domnule, le place... Că ce văd și primesc aici nu e nicăieri... Dar n-are cine să le ofere, nu e infrastructură...».
Inflație de porturi la Fetești
Portul lui Popescu are concurență oficială. La începutul lunii martie, autoritățile locale și Prefectura Ialomița au organizat o dezbatere publică în care au discutat oportunitatea de a investi fonduri publice într-un port pentru vasele de croazieră din zonă. Marin Popescu a sesizat oportunitatea, dar la 4 luni distanță crede că autoritățile nu fac altceva decît să piardă timpul cu întîlniri inutile: «Vorbe, domnule, vorbe. Vreți să vă spun eu ce le trebuie ca să facă un port? Bani! Eu am investit aici cam 100 de mii de euro! Ei însă vor de-a gata. Și e păcat că aici e punctul terminus pentru drumul caviarului care vine de la Sfîntu Gheorghe și se termină aici. Aur curat, vă spun eu, dar cine să-l exploateze?!». Autoritățile locale sînt conștiente de oportunitatea pe care o prezintă locația, dar sînt reticente la parteneriate: «În cotul ăla, spun pescarii, se strîng sturionii. E o oportunitate bună pe care intenționăm să o exploatăm... Dar domnul Popescu vrea de-a gata! De aceea, soluția noastră este să construim alături un port... Dacă vor fi două, cu atît mai bine!».
Varianta unor porturi de-a lungul Dunării, de la Fetești la Giurgeni și de-acolo mai departe către Brăila și Galați se numără și printre preocupările oficialilor județeni. Unul dintre vicepreședinții Consiliului Județean Ialomița susține că instituția este interesată de identificarea unor soluții tehnice care să permită construirea, de-a lungul Dunării, a unor porturi de mici dimensiuni care să permită exploatarea turistică a zonei: «deocamdată, sîntem la stadiul de proiect, căutăm să identificăm oportunități de finanțare. Dar știm deja că e un proiect realizabil, care poate fi făcut cu cheltuieli mici și care poate genera efecte în zonă. E prea devreme pentru amănunte, dar imediat ce vom avea certitudini, le vom prezenta».
De la vizita noastră în portul lui Popescu au trecut multe zile. Între timp, cotele apelor Dunării au depășit cota de inundație, curțile din cartierul Buliga băltesc de apă, iar ploile refuză să se oprească. Popescu e însă optimist: «Vreau să mai crească așa cu un metru, un metru jumate, să mă verific dacă rezistă digul la inundații. Că de port nu mi-e frică, se ridică o dată cu apa!».
4 Iulie 2010, 11:22 (34354 vizualizări - 3 comentarii)
Prefectul Teculescu face porturi pe Dunăre
Prefectul Teculescu face porturi pe Dunăre
«La Popescu», omul cu port la poartă
Comentariile cititorilor:
(8 Iulie 2017, 18:35)
Nu-și plătește angajații și are deci doar necalificați, copii și instabili psihic. Prețuri mari și condiții de c.cat. Prefer să mă duc cu personalul la mare sau în orice altă direcție. Degeaba e la doi pași. Așa se întâmplă când vrei doar câștig și in rest te doare-n c.r.În viața mea nu mai calc acolo.
(4 Mai 2012, 21:40)
Sunt nascut-crescut pe malurile Borcei, km.fluvial 53, zona Popescu fiind loc de plaja. Zona padurii, scoteam raci din apa pe care ii fierbeam in cutii de tabla 5 kg, si ii mancam. In prag de pensionare am sa revin pe meleaguri natale si am sa contrubui si eu cu ce pot...dac gasesc intelegere.. daca nu... asta e !
(14 Septembrie 2010, 11:56)
Am vizitat pensiunea "La Popescu" in septembrie 2010 si am fost placut impresionat atat de ceea ce ofera natura cat si de serviciile prestate de catre un colectiv tanar, in formare, care promite. Si eu imi promit sa revin acolo. Succes in continuare! A. Lungu