EVENIMENT
Vinovații fără vină
«DIGUL NIMĂNUI»
Inundațiile din 2005 au fost uitate. La fel și cele din 2006. Acum avem inundații noi. Nimic nu s-a schimbat. Aceiași saci de nisip, aceleași promisiuni, aceeași panică și oameni îngroziți de furia apelor. Iar pentru ca tabloul să fie identic, vinovatul pentru producerea dezastrelor este același: ploaia! Încă din anul 2007, primul an de după inundațiile de anvergură din județul nostru, «Independent» avertiza într-un material amplu, în fapt o radiografie a digurilor ialomițene, asupra unui aspect mai mult decît înfiorător: «Digurile vor ceda la o primă inundație». Și au cedat. În 2010. Declarațiile puse pe tapet la acel moment aparțineau specialiștilor în domeniu, însă informația a rămas la fel de neinteresantă timp de 3 ani. Pînă azi, cînd la Fetești, la «Digul nimănui», apele stau să se reverse peste agonisirea de o viață a oamenilor.
...
De la inundațiile din 2005, în Ialomița s-au executat doar lucrări de reabilitare a ceea ce au distrus apele, însă nimic definitiv, care să constituie o garanție pentru oamenii expuși furiei apelor în orice moment. Dezastrul de acum cinci ani a devenit invizibil, întrucît tot ce au distrus viiturile a fost refăcut, breșele au fost închise, lucrările fiind recepționate de miniștri sau secretari de stat, dornici să mai taie o pamblică în fața televiziunilor. Supraînălțarea și refacerea digurilor distruse nu a oferit și nici nu va oferi o siguranță împotriva inundațiilor. Iar autoritățile au știut asta dintotdeauna. Oficialii locali au devenit însă neputincioși în lipsa unor fonduri către această destinație. Ultimele investiții în ceea ce se denumește a fi diguri ialomițene au fost realizate în anul 2006, iar banii, aproximativ 33 miliarde de lei, au vizat refacerea apărării împotriva inundațiilor, apărare distrusă de inundațiile din 2005-2006. Și atît... Întrucît, apele nu s-au umflat încă în altă zonă decît a Feteștiului ne vom îndrepta atenția către această destinație.
13 kilometri de dig fictiv și un maldăr de probleme
La Fetești sînt două diguri. Unul, cel de 13 kilometri, a fost și cel mai probabil va rămîne în continuare un motiv de scandal între autorități. Asta fiindcă instituțiile se întrec în a nu administra ridicătura de pămînt ce protejează localitatea de apele furioase. Construit în urmă cu zeci de ani, peste 30 de ani susțin localnicii, digul de la Fetești a fost distrus în 2006. Și nereabilitat de nimeni. De construcția improvizată nu-și amintește nimeni decît în momentul cînd apele se umflă amenințînd să spargă și bruma de dig construit de natură. În documente, digul de la Fetești nu există. Bătrînii locului spun că digul s-a format în timp, avînd la bază o platformă de gunoi putred de zeci de ani. Peste gunoiul localității, Borcea a depus mîl, iar oficialii aflați în pelerinaj mediatic la fiecare inundație saci de nisip. Așa pare să fi luat «naștere» ceea ce azi denumim digul de apărare de la Fetești. În 2006, cînd viiturile au lovit din nou zona, autoritățile locale au realizat pentru prima dată că digul nu aparține nimănui. Nimeni nu-l consolidează, nimeni nu-l reface, nimeni nu-l îngrijește. Și nimeni nu-l dorește în administrare mai ales după ce a fost distrus de viitură. La vremea respectivă, specialiștii au făcut demersuri pentru ca întreținerea digului să intre în atribuțiile Primăriei Fetești, numai că un studiu de fezabilitate realizat la nivelul municipalității a reliefat faptul că pentru reabilitarea digului ar fi fost necesare fonduri de aproximativ 17 miliarde de lei. Lipsa banilor, dar și dezinteresul local, am adăuga noi, au făcut ca, la rîndu-i, administrația feteșteană să întreprindă demersuri pentru a arunca digul în curtea Ministerului Mediului și Gospodăririi Apelor, iar întreținerea atît de costisitoare în atribuțiile Serviciului de Gospodărire a Apelor Ialomița...
De atunci au trecut însă 4 ani, timp în care în afară de documente, la digul de la Fetești nu s-a întîmplat nimic. «Construcția» a rămas a nimănui, la fel și întreținerile. Acum digul este din nou important și prioritar. În zonă există un pericol iminent de inundație, iar autoritățile locale și județene numără de zor cei cîțiva centimetri de apărare pe care digul îi mai oferă... După retragerea apelor, digul va rămîne ca și pînă acum. Neîntreținut și fără urmă de consolidare, digul își va aștepta din nou vizitatorii la următoarele inundații, căci pînă atunci va rămîne «digul nimănui». Cît despre vinovați aceștia nu există, poate doar ploaia și sinistrații cu casele puse-n calea viiturii...
Sinistrații de la baza digului
Dincolo de dig, Borcea se întinde cît vezi cu ochii. Dincoace, o mînă de case. Treispezece, potrivit numărătorii făcute de autoritățile locale. La o oră după anunțarea ordinului de evacuare, dinspre case nu se mai aude nici musca. Casele păreau deja părăsite, oameni și animale deopotrivă, condamnați...
De două ori în 4 ani
Apa Borcei deja s-a infiltrat în grădini. Bruma de porumb din spatele casei e compromisă. De-acum, numai o minune mai poate salva casele. Stănuța Staicu o așteaptă în poarta grădinii. Aici a așteptat și în 2006, cînd apele au urcat pînă în bucătărie: «Cînd au venit apele atunci, trăia mămica, Dumnezeu s-o ierte. Ne-am uitat cum urcă apa în casă. Degeaba au pus saci, degeaba s-au chinuit. Noroc c-au făcut digul ăsta. Dar l-au făcut din apă. Ne-au zis și-atunci, să ne mutăm. Dar unde, dacă aici avem casele?». Știind că trebuie să plece, Stănuța Staicu a strîns jumătate de casă într-o singură cameră. Hainele de bune ale fetei, frigiderul, plăpumile... Pentru cei 100 de pui pe care îi are a ridicat niște crăci, să se urce singuri pe ele cînd o veni apa: «Unde să-i ducem? Cine să aibă grijă de ei? Și nici noi n-avem unde să plecăm. O să scoatem mașina din curte și stăm în stradă. Iar dac-o fi mai rău de-atît, plecăm unde-om vedea cu ochii».
Lîngă dig, două femei «din deal» își fac cruce în fața apei: «Am văzut din autobuz, cînd am venit de la muncă. Îmi vine să și plîng de ciudă. Nu pentru mine, că eu stau sus, nu ajunge la noi... Dar oamenii ăștia n-au nici o vină»...
Cu sabia deasupra digului
Evacuarea celor 13 case din apropierea digului este considerată o măsură necesară și obiectivă: «Acum digul rezistă, în ciuda infiltrațiilor. Dar oricînd se poate crea o breșă. Să nu uităm că a fost ridicat pe apă, practic. Și din 2006 nu s-a putut verifica în niciun fel gradul lui de rezistență. A mai intervenit și eroziunea, și acțiunile oamenilor. De aceea am și cerut evacuarea. Doar cîteva familii nu au unde să se ducă și le asigurăm noi locuințe. Restul mai au o casă sau rude, undeva în oraș» ne explică subprefectul județului, Gigi Petre.
Mai jos, dincolo de spărtură, acolo unde digurile se intersectează, apa s-a infiltrat în voie, băltind între maluri. Și mai jos, în apropierea podului, apa e la un lat de palmă de mal și pe alocuri a inundat strazile de pămînt din margine, urcînd în curți. Oamenii trec peste zidul de saci înalți de un metru, ridicat într-o zi și-o noapte, clatină din cap și se întorc la ale lor. Iar cîte-o babă, gîrbovită de ani, uitată la marginea drumului, repetă pentru cine stă să asculte «Vine sfîrșitul, maică! Așa e, cum scrie la carte! Și bine ne face, că prea sîntem răi!».
6 Iulie 2010, 18:39 (23371 vizualizări - 0 comentarii)
