REPORTAJ
Coadă la «bunuri europene»
În Ialomița sînt 47 de mii de beneficiari. La Slobozia puțin peste 6000. Fiecare dintre ei primește 14 kilograme de făină, 7 kilograme de mălai, 14 pachete de biscuiți, echivalentul a 3,6 kilograme de paste, unul de zahăr și 2 cutii de lapte praf. Ajutoare europene pentru categoriile defavorizate. La Slobozia, produsele se primesc la cantina socială de la Școala 13. Noi am nimerit acolo a doua zi după ce pensionarii luaseră cu asalt ușile depozitului. Coadă la «bunuri europene»!
Tot săracu e și-al dracu’
Joi la orele prînzului, pensionarii erau cuminți. Așteptau liniștiți pe o bancă lungă, de grădiniță, scoasă de angajați în umbra ușii. Primiseră numere de ordine, de la 1 la 55, și ne făceau în ciudă: «Ehe, ați venit tîrziu. Ieri a fost frumos. Să ne fi văzut cum ne înghesuiam aicea. Am dărîmat și poarta!». Cine n-avea poftă de rîs, tăcea încordat, așteptîndu-și rîndul... Pensionarii n-au chip, au doar numere. Numere și pungi. Cei mai prevăzători, pungi mari de rafie, colorate cu reclame de hipermarket. Ceilalți pungi sărace, de plastic. După numărul 4, angajații cantinei au decis că e timpul pentru pauza de masă. Anunțul a animat masa tăcută de pensionari înghesuiți umăr lîngă umăr pe bancă. Vocile cresc în cascadă: «Fir’ai al dracu Băsescule, că numai tu ești de vină. M-ai făcut de te-am votat, și eu și tot neamul, iar acum stau aici la coadă!». Vocea se întoarce către noi, căutînd legitimare. O cheamă Frusinica Nicolae! Are numărul 17, mai are de așteptat: «Stau aici pentru mămica, că ea săraca nu poate. Și ăsta-i oful meu, că m-a păcălit Băsescu. Dar nu mai e ce-a fost, că s-a trezit mintea în mine.. Gata, să-l voteze dracu’, că eu nu mai sînt proasta de-am fost. Eu și tot neamul meu, că l-am votat ca oile că scoate țara din sărăcie și ne dă serviciu la toți. Acuma gata, nu-l mai votez pe el! Îl votez pe Diaconescu, că are partidul poporului și scapă țara de hoți!». Discursul mobilizează, pensionarii vibrează asemenea fanilor la meciurile de fotbal. Se blesteamă în cascadă, prelung... Sărăcia, criza, pensia mică, dar mai ales angajații: «Acu’ i-a găsit să mănînce! Păi, unde s-a mai văzut așa ceva? Să ne servească, că de-aia sînt puși aici! Eu așa știu, dacă e lume multă, angajatul nu mai ia pauză. Muncește pînă nu mai e aglomerație!»
Mama eroină
După o jumătate de oră, distribuția se reia. Pensionarii se liniștesc și își reiau rîndul. În ușă, burtos și pătruns de sentimentul puterii, un polițist comunitar împarte numere noi: «Domnu’ gradu, strigă mai tare, că eu îs babă și n-aud!». Gradu’ rîde gros și apostrofează cazon: «Cin’ te-a pus să surzești?! Cască urechea, că pierzi rîndul! Ce, io repet aicea degeaba!? Ia, numărul 9... Hai mai repede, că nu stăm aici toată ziua!». Numărul 9 se strecoară umil pe ușă și iese după două minute cu brațele pline. O pungă de paste îi cade din brațe și se sparge cu zgomot de cimentul murdar. Ochii tuturor tremură lacomi, dar nimeni nu se ridică, nimeni nu ajută... Pe «babă» o cheamă Liliana Bran și are 57 de ani. A fost mamă-eroină pe vremea Răposatului: «Pentru zece copii, că atîta am avut! Dimineața, cînd mă salutam cu lumea, mă mîndream, că aveam serviciu. La mătură, că mie nu mi-a fost rușine să muncesc. Cîștigam 1285 de lei și ne-ajungeam. Și 350 de lei ajutorul social pentru copil. De la 120 la 350. Și ne ajungeau banii... Luam lichidare și avans, mergeam la aprozar cumpăram cartofi și ceapă, la lactate și luam brînză, la carmangerie și luam carne... Nu mă înduram să lipsesc o zi de la serviciu, că pierdeam ajutorul de mamă-eroină. Acum vine pensia și mor de foame! Mănînc aicea la cantina socială!». Din cei 10 copii ai mamei eroine mai trăiesc 7. Indemnizația a primit-o «pînă a venit democrația», după aia n-a mai fost nimic. Nu plînge, supraviețuiește. A primit ajutoare și anul trecut și au fost bune. Anul ăsta sînt mai multe. Bine că sînt, să le dea Dumnezeu sănătate ălora de le mănîncă!
No country for old women
Parafraza nu e gratuită! Coada nu cunoaște milă. Angajații nici atît! Numerele-pensionare ies din depozit gîrbovite de kilogramele purtate în brațe, umilite de povara sărăciei exhibate în public, îndoite de teama pierderii comorii din pungile de rafie... În urma lor numerele rămase respiră amenințător, cerîndu-și mute rîndul, rîndul... «Degeaba îi plîngeți! Niște boschetari! Pleacă de-aici și la primul colț le vînd. Le vînd în bazar, pe 20-30 de lei. Le vînd pentru votcă, pentru băutură. Sau le vînd ca să scape de ele că sînt puturoși. Uite, sînt vreo 4 în coada aia de i-ai fotografiat matale care pot să jur că le-au vîndut de cum au ieșit pe poartă. Și alții le cumpără, că la banii ăștia e pomană. Le cumpără și ni le vînd nouă vărsate. Caută de-aici și pînă la bazar, imposibil să nu le găsești!». Vocea angajatului e uscată și rea. Din cauza lor e aici! Din cauza lor nu poate să-și vadă de-ale lui, trebuie să le stea în picioare, să le facă lor poftele.
Dincolo de poartă, numărul 15 vorbește la telefon. E greu să-i ghicești vîrsta, dar nu e încă batrînă. Are palpitații, de la atîta așteptat în picioare, ia medicamente dintr-o pensie de 40 de lei și are un baiat acasă pe care-l ține din pensia ei. Înainte de alegeri s-a dus la Ionașcu să cerșească o slujbă pentru copil. A doua zi l-a chemat la muncă, iar după alegeri l-a restructurat. Atunci l-a blestemat pe Ionașcu și pe tot neamul lui. Acum vorbește cu fata, în Spania și vocea ei respiră dragostea și grija de părinte: «Ce faci tu, mamă, cum o mai duci? Ești bine fata mamei? (...) Eu, ce să-ți zic?, cum mă știi! Azi sînt aici, la coadă! La „bunuri europene“!».
3 Octombrie 2010, 11:09 (17467 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(4 Octombrie 2010, 08:18)
"[...] ca eu nu mai sînt proasta de-am fost. [...] Acuma gata, nu-l mai votez pe el! Îl votez pe Diaconescu, că are partidul poporului și scapă țara de hoți!" Romanul de rand, prostimea, cum nu degeaba spuneau pe vremuri boierii, e incorigibil. Chestia e ca pentru greselile repetate ale prostimii sufera o mana de oameni care au citit mult mai mult decat o eticheta de pe o sticla de bautura, si care, iata, sunt neputinciosi in fata maselor cu fete ascetice sau buhaite prematur. Costache Negruzzi, Caragiale, etc. ar trebui cititi din scoarta in scoarta si atunci ei, MASTERS, ar fi neputinciosii...