RETROSPECTIVĂ

Arenda de la A la X, Y, Z

Chinezii au intrat în anul tigrului. Ialomița rămîne sub zodia arendei. O arendă mică, anemică, care acoperă doar nevoile de subzistență ale proprietarilor de teren, într-un an care se anunță sărac nu doar financiar, ci și agricol. O arendă care pare să se împuțineze de la un an la altul, pe măsură ce subvențiile vin mai greu sau sînt blocate. De aceea, credem că e un moment la fel de bun ca oricare altul să amintim ce oferă terenurile agricole proprietarilor și cu ce preț.

S-a schimbat boierul!
Primul semn de cutremur în lumea încremenită în proiect a agriculturii ialomițene a fost lansat de Prefectura Ialomița la începutul acestui an. În urma unei solicitări venite din partea Ministerului de Finanțe, prefectul Mădălin Teculescu a cerut urgentarea centralizării situației terenurilor agricole la nivelul județului. Oficial, centralizarea cerută de autorități reprezintă punctul final al unui proces demarat în 2007. Neoficial însă, toată lumea știe că demersurile autorităților județene se constituie într-o cheie de control pentru impozitarea veniturilor provenite din arendă. «Pînă acum nimeni nu s-a grăbit să-și declare terenurile, că doar nu eram nebun să fac eu treaba primăriei. Dar acum aleargă toți după noi surse de impozitare. Iar arenda e mai la îndemînă. Așa că, după ce țăranul plătește impozitul pe teren la primărie, hap, vine și Fiscul și mai ia și el ceva. Și uite așa, în loc să sărăcească statul, sărăcim toți» ne explică un arendaș mecanismul noii proceduri. În traducere liberă, noua inițiativă guvernamentală se traduce astfel. Un proprietar cîștigă la sfîrșitul unui an agricol circa 2 milioane de lei pentru un hectar dat în arendă. Din ei plătește circa 400 de mii la primărie, impozitul pe teren și tot din ei va plăti fiscului impozitul pe venit! Pentru ca nici măcar să nu mai viseze vreodată că poate trăi de pe urma pămîntului pe care îl deține.
Singura veste bună e că procesul de centralizare e departe de a se fi încheiat, riscul impozitării fiind deocamdată mic. Dar cum e inevitabil, facem noi oficiul de a oferi un mercurial al arenzilor în Ialomița.

Arenda, bat-o vina!
În mod surprinzător, cea mai mare arendă întîlnită în Ialomița e la Bucu. Valoarea, 1000 de kilograme de grîu la hectar sau contravaloarea în bani. «E vorba de terenuri irigate, asociații agricole mari și oameni cu putere financiară» ne explică primarul Ion Drăgușin. Cum treci de Bucu, arenzile scad vertiginos. La o aruncăură de băț distanță, la Țăndărei, în aceleași condiții, valoarea arendei coboară la 800 de kilograme la hectar. Iar spre Fetești, unde terenul e mai sărac și pe alocuri sterp, 600 de kilograme la hectar devine un preț preferențial pe care îl obții numai dacă ai noroc. Dacă nu, te mulțumești și cu 500!
În cealaltă parte a județului, de Slobozia pînă la Urziceni și paralel la Ciulnița, Albești, Buești și hăt departe, către Axintele, valoarea arendei e constantă: 800 de kilograme la hectar. «Vorbim de asociațiile mari, care au peste mia de hectare. Restul sînt mici și nu se țin mereu de treabă, nu știi ce fac» ne explică viceprimarul orașului Căzănești, Stelian Traian. În mod paradoxal, la Manasia arenda scade.
«S-au înțeles între ei și nu poți face nimic. Vrei, îl lași, nu rămîne pîrloagă! Doar nu poți să muți pămîntul din loc!» justifică primarul Gelal Oprea scaderea inexplicabilă a valorii arendei.
Dincolo de Urziceni, valoarea mai crește puțin, dar nu semnificativ. Astfel, la Dridu, unde există două asociații cu peste 1000 de hectare și vreo 6-7 care adună în jur de 500 de hectare fiecare, valoare arenzii revine în jurul cifrei de 800 de kilograme la hectar.
Paradoxul însă, îl întîlnim la capătul județului, la Sinești. Aici, ne explică primarul Ion Dumitru, arenzile se împart în două. «Unii dau 700 la hectar de cînd se știu, iar alții 1000. Așa au apucat, nu se ține cont de pămînt sau altceva. Totul e cum îl înveți pe proprietar!» spune edilul.
(Articol apărut în Independent nr. 488/17.02.2010)

26 Decembrie 2010, 07:12 (16506 vizualizări - 1 comentariu)