RETROSPECTIVĂ
Lapte gros, lapte vîrtos!
Războaiele lăptarilor
Criză sau supraproducție! În lumea strîmtă și săracă a lăptarilor ialomițeni părerile sînt împărțite. Însă, indiferent de opinie, cei care pierd sînt, întotdeauna, clienții. Pentru că lipsa unor reglementări clare în domeniu îi obligă să cumpere ce li se oferă. Iar oferta, oricît de variată, e tributară conflictelor dintre producătorii obligați să se devoreze între ei pentru a supraviețui pe piața liberă a laptelui ialomițean.
Laptele la dozator învrăjbește piața
La Slobozia, laptele la dozator e pe piață de două săptămîni. Un dozator automat, în Piața Agroalimentară și un tanc de lapte deservit de o vînzătoare în piața Cuza Vodă. Metoda pare revoluționară, iar vînzările ajung la 200 de litri zilnic. Unul dintre clienți, trecut de 60 de ani, susține că vine pentru a doua oară aici:«Îmi vine nepoata! Și maică-sa vrea să-i dau lapte fără E-uri, că cică nu e bun pentru copil. Am auzit că au aici, la dozator. Cică nu-i fac nimic, îl vînd așa, cum îl iau de la vacă. Original de la fermă!».
Bătrînul nu e singurul. În două ore, prin fața dozatorului trec peste 20 de clienți! Afacerea îi aparține lui Lucian Ștefan. A dat pe dozator 10 mii de euro și era mulțumit pînă să ajungă să-l urască toți: «Am citit și noi pe internet, am văzut la alții... La București, sînt deja demult... Avem cotă de lapte, sîntem absolut în regulă... Dar oamenii au văzut cisterna, au văzut că vindem, și-au început să ne înjure... Pot să vorbească ce vor, e o țară liberă! Stați o secundă!» se scuză patronul întrerupîndu-și discursul. Ajută serviabil un alt client care nu pare să se descurce cu dozatorul lui. Îl ajută să poziționeze sticla și îi recomandă s-o încline puțin «Așa e laptele proaspăt, face spumă, de-aia e bine să țineți sticla înclinată» explică el pedant. Omului i se luminează fața, semn că Lucian și-a mai cîștigat un client pe viață: «Eu, dacă mă supăr, iau dozatorul și-l mut la București. Nici nu mă mai cert cu ei, cîștig și mai bine... Vă spun eu, piața asta nu e pregătită pentru servicii de calitate! Oamenii sînt răi, vor să te distrugă cu orice preț. Eu nu înțeleg, dom’le, că doar n-am făcut rău nimănui, nu vreau decît să ofer un serviciu civilizat».
Serviciul civilizat pe care-l oferă Lucian e perfectibil. Uneori, laptele se brînzește, iar clienții se întorc cu sticlele înapoi. Lucian se jură cu nu e el de vină, ci Enelul care a întrerupt alimentarea cu curent electric către 6 ore. În piața Cuza Vodă, unde tancul de 550 de litri de lapte al lui Lucian e deservit de un operator, lucrurile merg și mai greu. Vecinii de tarabă i-au făcut deja reclamații. Din cauza lui pleacă cu laptele acasă...E prea ieftin. Și nu e al lui, îl cumpără de ici, de colo...
Lăptarii de profesie aruncă laptele în șanț
La 40 de kilometri distanță, la Ciochina, Mihai Călin are o afacere similară. 70 de capete care produc 500 de litri zilnic. Se consideră lăptar adevărat și refuză să facă jocul speculanților de pe piața liberă: «Am auzit și eu de dozatoarele astea. Cerșesc lapte de peste tot. Dar eu nu le dau! Prefer să pierd bani în fiecare zi decît să le dau lor gratis!».
Iarna pierderile estimate de către Mihai Călin la ferma lui sînt estimate la 2 milioane de lei zilnic. Nu este vorba exclusiv de prețul laptelui. Furajele, de exemplu, și-au dublat prețul în mai puțin de 2 luni. Cheltuielile de exploatare pe timpul iernii au crescut și ele substanțial, iar subvențiile pe care statul le-a plătit pentru susținerea fermelor zootehnice nu reprezintă nici a mia parte din cheltuielile curente: «Banii ăștia se duc în mîncare. Dar, dacă tărîța a ajuns la 7 mii, șrotul de floare s-a dublat... Mai bine ne-ar lipsi și de ăia să știu o treabă. Eu, în luna decembrie, am avut pierderi zilnice de 2 milioane pe zi, raportat la prețul mîncării și al laptelui. Așa că banii ăia sînt o nimica toată. Dacă ar fi dat ăia 3 mii de lei pe lapte, mai era o sfîrîială... Dar așa...».
Așa, Mihai Călin preferă să arunce laptele pe marginea șanțului! În semn de protest față de prețul oferit producătorilor și pentru a atrage atenția asupra diferenței dintre producători și speculanții din piețe: «Acu’, dacă ai pe cineva la Primărie, în juma de oră ești producător de ce vrei tu! Da’ nici nu trebuie să cunoști, așa e mersul. Eu nu mă las pentru că mi-a intrat în sînge. Și tot mai aștept anul ăla bunu’. Da’ să știți că nu e viață de trăit. Mai bine îl dai pe șanț decît să vezi cum te încalecă speculanții».
În Ialomița, Asociația Crescătorilor de Bovine numără circa 2000 de crescători de vaci. Dintre aceștia, mai puțin de 100 sînt activi și membri cotizanți. Iar efectivul de animale certificat nu depășește 3000 de capete. În aceste condiții, deși APIA Ialomița a raportat încheierea primei etape de subvenționare în Ialomița (370 de lei pe cap de vacă), sumele orientate către sectorul zootehnic sînt, mai degrabă, modice. Iar anul 2010 aduce, pare-se, cheltuieli mai multe decît bani europeni. Conform Tratatului de aderare, în perioada 2007-2009, România a putut aplica măsuri de sprijin care nu sînt conforme cu regulile comunitare de ajutor de stat. În 2010 însă, aceste forme de sprijin (notificate) vor înceta. În schimb, au apărut deja noi reglementări privind «îmbunătățirea calității și igienei laptelui de vacă pentru atingerea standardelor de calitate din UE»... Însă, în lipsa unui sistem de măsuri de piață orientate spre cerere și ofertă, precum și a sistemelor adecvate de sprijin direct, aceste reglementări rămîn doar pe hîrtie. Iar sprijinul redus, în corelație cu productivitatea scăzută, cu lipsa veniturilor din partea pieței și cu accesul greu la credite, condamnă lăptarii ialomițeni la un război intestin din care nimeni nu are nimic de cîștigat.
(articol apărut în Independent nr. 490/03.03.2010)
27 Decembrie 2010, 14:46 (11001 vizualizări - 1 comentariu)
Comentariile cititorilor:
(29 Decembrie 2010, 18:12)
daca dsvsa ar fi luat si analizat probe de lapte fara anuntarea crescatorilor de mult laptele ar fi fost conform(probele,mai ales pentru subventii,au fost aduse de cescatori)