POLITICĂ

Zvonuri MARI din politica MICĂ

Nici n-a început bine anul că scenariile politice privind viitoarea configurație a politicii locale au și luat-o razna. E drept, pe aceleași cărări bătute și răzbătute în ultimii ani. Dar de astă dată alegerile sînt mai aproape, iar protagoniștii, mai ridați și mai nărăviți în rele politice ca oricînd. Tocmai de aceea aproape că ne face plăcere să reiterăm cele mai credibile dintre zvonurile acestui început de an. Deocamdată, doar două dintre tandemurile garantate ale viitoarelor mandate de aleși publici.

Legea lui Asimov în politica locală: Ciupercă, robotul pensionar
Robotul politic Silvian Ciupercă s-a răscroit după chipul și asemănarea roboților lui Asimov și respectă întocmai Legea 0 inventată de părintele spiritual. Cu ajustările de rigoare, firește: «Un robot politic nu are voie să pricinuiască vreun rău PSD sau să permită prin neintervenție ca PSD să fie pus în pericol».
Pensionar în 2016. Cum se traduce acest concept generos în viața publică, v-am explicat și nu vă vom mai plictisi. De la fonduri publice împărțite după algebra de partid și pînă la spectacole mediatice de provincie, totul este permis, cultivat și acceptat de dragul unei idei. Iar ideea, cu permisiunea dumneavoastră, v-o explicăm noi. Silvian Ciupercă este cyborgul care ilustrează perfect evoluția în timp a social-democrației locale. El păstrează ceva din cerbicia celulelelor eucariote, dezvoltate malign în anii ’90, a moștenit una din genele T-Rexului de la Balaciu și și-a upgradat continuu mimetismul politic, făcîndu-i să crape de ciudă pînă și pe roboții din Transformers. Are însă un singur păcat: nu se poate desprinde de scaun!
Nu, nu vă grăbiți să-l judecați. Președintele Ciupercă știe că este plin cimitirul de oameni de neînlocuit și nu se leagănă nicio clipă cu iluzia că filiala îi va fi vreodată recunoscătoare pentru că a așezat-o mai presus de el și de legile țării. Tocmai de aceea, după cum singur a spus-o, se pregătește pentru a lăsa moștenire imperiul celor 40 de comune cîștigate în ultimii ani: «Dar nu înainte de 2016!». Declarația, e drept, datînd de la sfîrșitul anului trecut, confirmă faptul că robotul politic Ciupercă va candida. Pînă atunci, nu iartă nicio funcție posibilă și imposibilă în cadrul structurilor locale. Ultima este, cu voia celor de jos, acea de președinte a Ligii Aleșilor Locali, filială care n-a mai activat în Ialomița de la înființarea ei, acum vreo 6-7 ani! De ce a fost nevoie de această resuscitare? Vă răspunde contracandidatul lui de la PD-L, Marinică Cazacu.

Nu aprindeți focul în sediul PD-L! Pericol de explozie: E mai rău ca înainte, Marinică președinte!
Marinică e ca-n bancul ăla în care Bulă țipă în ușa frigiderului: «Mamă, e numai unu’!» Unul, da’ bun! Căci, în pofida tuturor, primarul dintr-o obscură comună ialomițeană visează să ajungă în 2012 președintele tuturor ialomițenilor.
La alegeri adunarea. Lansat în apele politicii locale de Maria Petre și preluat de presa avidă de sînge, ridicat ulterior la rang de «țăran mijlocaș» grație averii sale considerabile, lăsat moștenire ca prefect, uns inspector, devenit șef la Poștă... Marinică a fost de toate! Numai ce a visat nu! Dar, după perioada de președinție a PD-L, timp în care prin birouașul lui de șef au trecut la pupat ghiulul toți șefii și șefuleții descentralizatelor locale, propriul vis de aur e pe cale să devină realitate: «În mintea fiecărui candidat e să ajugă acolo unde își dorește. Iar dorința fiecărui partid este să-și aducă candidatul în poziția de a cîștiga. Candidez, desigur, pentru șefia Consiliului Județean! Dar, și dac-aș avea o strategie, n-am s-o dezvălui!». De ce?, poate vă întrebați naiv. Să încercăm cîteva variante de răspuns. Pentru că-i este frică de Ciupercă? Absurd! Chiar dacă sînt pe paliere diferite de progres și civilizație, cei doi contracandidați au interese economice comune care transced banalele fricțiuni politice. Pentru că nu există o strategie? Corect, dar incomplet! Nu există o strategie, dar candidații pentru viitoarele funcții deja au fost nominalizați și se visează în scaune de catifea roșie! Pentru că nu e nevoie de o strategie. Corect și complet! În următorul an, Ialomița, ca toate județele țării, va beneficia plenar de fonduri publice atît de mari, «nesimțit» de mari susțin surse autorizate, încît orice strategie va fi considerată desuetă. Și, chiar de n-ar fi, ce mare strategie îți trebuie ca să miluiești electoratul cu bani pentru amărîtul ăla de vot care să-ți mute Consiliul Județean în poarta sediului?

Martin, fără bilet în acceleratul PNL pentru Primărie
Ioan Martin este președintele PNL Ialomița. Și, ca și Martin Luther King, are un vis. Numai că la Slobozia, alegătorii au nevoie de coșmaruri. Și pentru ele a fost inventat Mihai Emilian!
Omul din umbra locomotivei. Ca să evităm orice posibile confuzii, vom preciza de la bun început că omul din umbra locomotivei este Ioan Martin. Cine este locomotiva?, vă veți întreba dacă ați fost plecați din localitate în ultimii 5 ani. Ei bine, locomotiva este nimeni altul decît Mihai Emilian, șeful liberalilor slobozeni. În urma unui sondaj de opinie, intern, dar riguros, acesta este singurul om din oraș capabil să se opună inginerașului cel viteaz care a cheltuit 50 milioane de lei noi pentru o apă pe care n-o mai poate bea nimeni. Există o singură problemă. Mihai Emilian nu vrea Primăria nici c-o kilă de lămîi! Cum va reuși, în aceste condiții, Ioan Martin să iasă din umbra lansării candidaturii lui Mihai Emilian și, mai ales, cum va reuși să convingă electoratul că merită o șansă în condițiile în care nici măcar el nu e dispus să și-o acorde?! Ei bine, să-l ascultăm și să luăm aminte: «Este prima dată în 20 de ani cînd PNL se bate cu șanse reale pentru Primăria Slobozia. Avem un plan complex de a ataca candidatura asta. Candidatul va fi desemnat cu 9 luni înainte de alegerile locale. Nu contează persoana. Contează șansele cele mai mari pentru a ajunge la obiectivul propus. Pînă atunci, competiția este deschisă pentru oricine, inclusiv pentru mine! Iar oamenii vor veni la vot pentru că le vom oferi speranță unor zile mai bune».

Ionașcu, invitat de onoare în tribunele PD-L
În timp de prefectul Teculescu se dă de ceasul morții să mai cîștige un dram de notorietate împroșcîndu-l pe nea Gabi cu apă cancerigenă, acesta bea apă plată cu portocale la sediul PD-L.
Un mandat pentru liniștea noastră. Într-o seară de decembrie, cînd orașul moțăia visînd apa potabilă, la portița din spate a PD-L a ciocănit, sfios, mustața primarului Gabi Ionașcu. Nu, nu ca să ceară, asemenea zecilor de lipitori de afișe (care au descentrat balamalele de la ușa sediului!) un post de director într-o descentralizată pentru vreo rudă de la țară... Și nici ca să ureze sărbători fericite liderului Marinică, aflat mereu în criză de timp. Ci, spun surse autorizate (și cine sîntem noi să le punem la îndoială competența?) ca să negocieze, ca de la mustață la chelie (da, și Marinică a chelit, că și politicianul e om!) transferul politic al edilului la partid. Plin de bun simț cum îl știți, Cazacu n-a amintit nimic despre adeziunea lui Ionașcu la PD-L (da, da, momentul acela de rătăcire din mandatul trecut, pe care domnul primar îl regretă cu voce tare atunci cînd, accidental, bea un pahar de apă de la robinet), iar acesta, adică Ionașcu, la fel de delicat, nu s-a grăbit să-i smulgă vreo promisiune. Ca doi prieteni vechi însă, au servit împreună cîte un mizilic (Cazacu un măr feliat, pentru glicemie, iar Ionașcu un pahar de apă plată în care, în mod excepțional, a acceptat o felie groasă de portocală care să-i amintească de vilele de la Miami). Și uite așa, și mult prea credul Teculescu și eternul contracandidat Paros au devenit istorie, împreună cu 50 de mii de locuitori care cu siguranță că și-ar dori o soartă mai bună dacă n-ar fi atît de preocupați să se hidrateze cu apă plată de la buticurile din colțurile blocurilor.

28 Ianuarie 2011, 08:41 (12124 vizualizări - 7 comentarii)