REPORTAJ

Podul nimănui de la 1927

«Ultima oară a fost vopsit prin ’90. În negru!» își amintește Mihai Soare, trecător pe pod, vinerea trecută, cam pe la vremea prînzului.... De-atunci, lucrările pentru reabilitarea lui au fost mereu amînate. Ultima oară, săptămîna trecută, cînd cele 50 mii de lei promise de către Primărie au fost reorientate către investiții mai importante. Așa că podul a rămas, ca și pînă acum, al nimănui! Al nimănui și-al doamnei Olga, singura care-și mai amintește că podul ăsta a fost cîndva cel mai frumos pod din oraș, că nemții l-au făcut așa de trainic încît comuniștii n-au reușit să-l dărîme și că, înainte să fie mutilat de țevile de apă, era loc de promenadă pentru îndrăgostiți...

Podul fabricii «E. Wolf»
Podul de la Bora a fost construit prin anii 1926-1927 de către fabrica «E. Wolf». Conform monografiei Sloboziei, editată de Primăria Slobozia în anul 2007, și atunci, ca și acum, Primăria n-a vrut să-și asume nicio responsabilitate legată de acest pod. «La 12 februarie 1926, Uzinele Wolf au început să expedieze la Slobozia componentele metalice ale podului. Interesant este faptul că Primăria Slobozia nu a dorit să se implice în niciun fel în aceste lucrări. Conținutul unei adrese pe care a trimis-o serviciul tehnic al Prefecturii județului, la 6 aprilie 1926 este elocvent. (...) Primăria Slobozia nu are nici o legătură cu lucrarea podului care privește pe județ» precizează documentul citat.
Despre pod, așa cum era el cîndva, nu-și mai amintește aproape nimeni. Însă, doamna Olga Bogoie nu-l poate uita. A fost învățătoare la școală și și-a făcut casa la capul podului, ca să fie aproape: «În ’53, cînd am venit eu aici, podul era circulat! Pe margini erau podețe de lemn, de o parte și de alta, pe care se circula. Iar pe mijloc treceau mașini. E drept, încăpeau numai cîte una, dar atunci nu era așa circulație. Era un pod frumos, singurul din oraș pînă la 1972, cînd s-a făcut podul mare. Apoi l-au stricat! Întîi au adus prima țeava de apă. Apoi aia n-a ajuns, și-au mai adus una. Apoi a venit țeava de apă pentru Abator și s-a stricat de tot! Iar la urmă de tot, au vrut să-l dărîme și să-l mute la Ghimpați! Au săpat aici, la capătul asta vreo săptămînă și n-au reușit! Apoi s-au mutat în mijlocul podului și au stricat acolo. Făcuseră o gaură mare, prin care se vedea Ialomița. Dar se vede treaba că n-au putut să-l dovedească și s-au lipsit, au astupat-o! Ce vreți, ăsta a fost un pod socotit, făcut de nemți! N-au fost în stare nici să-l dărîme, nici să-l fure». În ’53, cînd doamna Olga și-a făcut casă la capătul podului, nimeni nu fura, iar în cartier era o singură familie de țigani. Apoi, Glodeanu și-a dorit să facă din Slobozia municipiu. Și pentru că nu avea suficienți locuitori în oraș, i-a chemat pe țiganii din Călărași la Slobozia. Și i-a lăsat să se așeze peste tot... Dar asta-i o altă poveste, pe care o să vi-o spunem altădată!

Vinerea, la pod
De departe, podul aproape că strălucește. Nu vezi nici rugina, nici țevile de apă care l-au urîțit iremediabil, nici gropile din asfaltul peticit pe care cîndva au trecut primele automobile din Slobozia... Doar arcadele de fier, amintind cumva de podul lui Saligny! De-aproape însă, podul se cască hîd, o alee pe care nu încap mai mult de trei școlari, străjuită postapocaliptic de țevile de apă ale orașului, descărnate pînă la fier și scorojite de rugina atîtor ploi. Adulții nu le mai bagă de seamă, copiii se joacă de-a pitita pe sub ele sau le încalecă balansîndu-se periculos aproape de apă.
Mihai Soare are 63 de ani și nu-și amintește să fi fost reparat vreodată, de cînd tot trece el pe pod: «Ultima oară a fost vopsit prin ’90. În negru! În rest, nu știu! Nu știu... Eu nu-mi aduc aminte...». Ionela Mocanu este mama unul elev de clasa a II-a. Stă în cartier de 12 ani și trece podul zilnic, pentru că are copilul la școală, în oraș: «Nu las copilul singur pe pod niciodată! Dacă nu pot eu să-l aduc la prînz, vine cu mașina. Cum să treacă singur pe-aici? Păi, nu vedeți ce jale este? În loc să se facă ceva, se fură! Mi-e că într-o zi nici n-o să-l mai găsim aici, îl fură cu totul!». «Dă-l dracului, să-l fure! Abia nu mai avem de ce să ne facem griji! Nu vedeți că degeaba scrieți că asta-i țara!» se bagă în seamă un trecător rătăcit, în treacăt.
Într-o jumătate de oră, pe podul de la Bora am numărat aproape 100 de persoane. Ultima, o mămică cu un copil de grădiniță în brațe, îi cîntă acestuia încet la ureche: «Podul de piatră s-a dărîmat...». «A venit apa și l-a luat!» îngînă copilul premonitoriu...

20 Februarie 2011, 09:34 (9212 vizualizări - 5 comentarii)

Taguri: Slobozia Bora pod

Citiți și:
Scandalul de la Bora: Trei persoane, arestate pentru «ultraj»
Slobozia: SCANDAL ÎN CARTIERUL BORA!
Slobozia: Proiectile neexplodate descoperite în Cartierul Bora

Comentariile cititorilor:

Liviu:
(26 Mai 2014, 13:41)
Doamna Olga este bunica mea,podul asta face parte din copilaria mea si a tatalui meu!Ar fi pacat sa-l darame!

GEORGE STOIAN:
(6 Mai 2014, 16:47)
Toate bune si bine ca s-a scris despre acest pod. Numai ca, din pacate, aici s-a strecurat o eroare foarte mare. Informatia este luata din Monografia Sloboziei, aparuta in anul 2007, dar aceasta carte nu are nici cea mai mica legatura cu primaria Sloboziei. Este o lucrare absolut independenta, realizata si tiparita de George Stoian . Elementele prezentate aici sunt luate exact din aceasta carte si cel care a preluat trebuia sa fie cinstit si sa remarce ca prelua informatii dintr-o carte de autor si era obligat sa mentioneze exact sursa.

Podul de piatra:
(21 Februarie 2011, 14:22)
Ce au facut oamenii de meserie, seriosi nu se darama cu una cu doua...Mai vedeti si azi asa ceva...

PAROLE:
(20 Februarie 2011, 16:20)
Bine zis, gura de aer, până nu ne sufocăm cu vorbe în vânt, nu ne otrăvim cu apa lu Ionașcu, nu ne intoxicăm de putoarea gunoaielor din jurul blocurilor....dar avem patinoar, parc iluminat cu bani grei, de curând demolat, pentru...irigare! Scrieți, măi băieți, dar degeaba: nu eram noi pregătiți pentru intrare în rândul civilizaților! La noi hoția, lenea și minciuna sunt în floare...!

slobozenii:
(20 Februarie 2011, 14:00)
Multumim, acest articol este ca o gura de aer...

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Podul nimănui de la 1927

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: