UNA PE SĂPTĂMÎNĂ
Cristina M., escroacă de meserie
Ne aduce aminte de Leonardo di Caprio, în «Catch me if you can». Aceeași prezență de spirit, același zîmbet prietenos, o siguranță care te face să te simți confortabil... În plus, e femeie! O femeie încă tînără, conștientă de magnetismul pe care îl degajă, cu trupul tras prin inel și bine pus în evidență (e puțin nemulțumită de gură, un pic cam mare în opinia ei, dar nu le poți avea pe toate)... O cheamă Cristina M., spune că are 28 de ani și este... escroacă de meserie.
Nicăieri nu-i ca acasă
Cristina Malancă este ialomițeancă. Tatăl ei este învățător la Gura Ialomiței și a fost ani la rînd un obișnuit al redacțiilor ziarelor locale, cunoscut fiind pentru reclamațiile zilnice la adresa autorităților. Poate de-aici a și moștenit Cristina gustul celebrității, dorința de a fi în prim plan. Și, categoric, imaginația debordantă. S-a întors în oraș de curînd, după 8 ani petrecuți la București și o căsnicie ratată, despre care povestește în treacăt, cu un zîmbet amar: «Sînt în proces de partaj cu fostul. Am avut împreună o firmă. Acum m-am întors acasă, ca să mă liniștesc. Poate chiar să încep aici o nouă viață». Visează la o carieră, la propria ei revistă de modă, la o slujbă bine plătită, poate la Reader’s Digest. Și mai visează să plece în America, țara-mamă a tuturor posibilităților. Dar, mai întîi de toate, are nevoie de bani. La București nu-i mai poate obține, nu are unde sta. Și o cunosc toți. De aceea s-a și întors. Trebuie să reușească aici. Acum, pentru că timpul trece... Are nevoie doar de un start bun. O întrebăm cum reușește să trăiască așa. Mereu la limită. Ne răspunde cu un zîmbet fermecător: «Asta e viața mea! Trebuie să o trăiesc!». După care deschide geanta de pe umăr și ia un Sedatif. Sedatif-ul e un produs homeopat, îl ia pentru stările de anxietate sau atunci cînd este iritată. Poate că lui i se datorează și zîmbetul ei cuceritor. Nu mai apucăm să o întrebăm nimic, trebuie să plece... Are nevoie de o victimă, de un fazan, de sponsor...
Efectul Houdini
O revedem pe 9 martie, din întîmplare. Uitase de ideea reportajului, de carieră, de revista ei. Ni-l prezintă însă pe Vasile. «Azi este ziua mea și sărbătorim! ți-l prezint pe Vasile, un prieten bun de-al meu!». Vasile pare surprins de propria-i postură. Ne e milă de el. Îi plătește cina, o ascultă... Într-un tîrziu, pleacă împreună. Nu înainte de a ne promite că ne va suna a doua zi la prima oră. Ne sună la prînz. Mai bine mai tîrziu decît niciodată. Nici acum nu are timp suficient: «O jumătate de oră, atît! Trebuie să plec la București! E ziua mea, mi-am rezervat masă al Bellagio». O jumătate de oră e de ajuns ca să o înțelegem. Nu se consideră o escroacă, consideră doar că are talent, imaginație și un dar natural de a convinge. Nimeni nu-i poate rezista. Mai ales bărbații, asupra cărora are efect garantat. «Așa, ca în bancul ăla cu Houdini!». Ne ciupim pe ascuns, de teamă... Ne vede și o pufnește rîsul! Tehnica ei e simplă, aproape liniară. Întîi obține informații despre victimă, de obicei un bărbat. Apoi îi atrage atenția. Uneori e de ajuns să-l privească, bărbații sînt proști. Dacă a reușit, victima nu mai are nicio șansă, iar restul e improvizație de cea mai bună calitate. «Sky is the limit!». Îi place să se surprindă singură, să-și lase imaginația liberă. Totul e însă atent controlat și trebuie să fie verosimil. Uneori mai greșește, dar o ajută farmecele personale. Dacă li se flutură pe sub ochi șansa unei partide de sex, bărbații sînt dispuși să se mintă singuri, d-apăi să se lase mințiți. Are însă un principiu de la care nu se abate niciodată. Nu fură! Niciuna dintre victime nu se poate plînge că a fost furată. De la șoferii de taxi cărora le-a lăsat gaj hainele și nu s-a mai întors niciodată și pînă la bărbații care i-au plătit pentru lenjeria intimă, toți au făcut-o benevol. «Nu-i așa că-s dulcică?!» ne aruncă peste umăr înainte de a dispărea din nou pe ușă! Dăm din cap fascinați și îi plătim recunoscători cafeaua...
Patru povești cu Cristina
Daniel, fotograf profesonist: «M-a angajat să-i fac poze în Bellagio. Spunea că e ziua ei și am crezut-o, că mi-o recomandase un prieten. Ne-am înțeles la 150 de lei pentru cîteva ore de pozat. Cînd am plecat din Slobozia, la benzinărie, mi-a spus că n-are bani de ajuns și că, ori o împrumut eu, ori trebuie să mergem la Călărași, la niște prieteni. Ca să nu mai pierdem timpul, i-am dat toți banii de prin buzunare. 99 de lei! (...) Pîn-am ajuns în Bellagio, nu vă spun prin cîte am trecut. Cert e că pe la 12.00 nu mai aveam niciun ban și ea era într-o rochiță pînă la dînsa, mai mult transparentă decît colorată. Mergeam pe stradă, prin București, eu cărîndu-i bagajele și ea în curu’ gol înaintea mea. Ne fluierau flăcăii, numa’-numa’. Ce mai, dom’le, rușine mare! (...) Bellagio ăla e club serios, cu rakeți la poartă, cu lume fină, mașini scumpe. Noi eram cu papornițele ei, cu geanta foto și fără un ban. O dată o văd că se-nfige într-un raket de-ăla și-i spune că ea are masă la sectorul VIP. Ăla o lasă pă avarie și se duce după PR, că ea îi spusese că e de la presă și că eu sînt fotograf de ziar. Aș fi vrut să fug, da un’ să fugi cu toate după tine? În sfîrșit, vine PR-ul ăla, o fată drăguță, Alexandra parcă, și-i spune că a avut rezervarea făcută pentru 11.30, da’ n-o mai are, că n-a plătit. Taci, c-am dres-o, zic eu. Da’ ea nu și nu, că trebuie să intre. Și de gura ei ne-au dat două taburete și-o masă. (...) Am stat o oră, am stat două, invitații ei nu mai veneau neam. La un moment dat, o văd că se tirează și nu mai vine. (...) Îi trimit un sms. „Dacă crezi c-o să-mi tragi clapa, n-o să-ți meargă!“. Îmi spune să stau liniștit, că vine. (...) După încă o oră, pe la 4.30, vine un raket de-ăla și-mi spune că mă caută Poliția. Au, zic! Pe mine? Mă duc la ușă, doi gealați în uniforme: „Ați sunat la 112, cum că sînteți sechestrat aici!“. Întîi am zis că glumesc! Da’ ei erau serioși, îi sunase nebuna. Și ei, proștii, în loc s-o ia pe ea, dau să mă amendeze pe mine. Pînă ne-am lămurit, pîn’ a venit PR-ul, pîn’ au înțeles ăia... Una peste alta, am fost bun de plată. Adică consumația ei, drumul pînă acasă, niște țigări... M-a angajat pentru 150 de lei și am plătit pentru ea 300. Iar a doua zi m-a sunat să-și ceară scuze și s-a jurat că are să-mi plătească. N-a mai venit nici în ziua de azi!».
Adrian, student în București, rezident în Complexul «Leu»: «Eu am cunoscut-o de curînd, printr-o cunoștință. Apoi am revăzut-o la Phoenicia Grand Hotel, tot aici, la Bucale. Tot așa, spunea că e ziua ei. Noi sîntem studenți, am pierdut timpul. Dar ne-am întîlnit acolo cu unii pe care-i pescuise de pe la Cățelu, vai de morții lor. Erau de la muncă, cum se nimerise. Ghinionul lor, că aveau mașină... De-aia i-a ales! Mie mi s-a părut ceva ciudat, că prea mînca din farfuriile tuturor. Da’ nu m-am prins. Apoi cică i s-a făcut rău și a sunat la 112. Ea a plecat cu Salvarea și n-a mai venit, iar noi am rămas ca proștii să-i plătim consumația. Cică are și acum buletinu’ la ăia la hotel, că avea și cameră acolo. Da’dracu știe!? Noi am zis bogdaproste, că am scăpat ieftinache, 90 de lei. Da’ ăia din Cățelu, v-am mai spus, vai de morții lor. Plăteau și plîngeau...».
Vali, taximetrist în București: «A urcat la mine și mi-a spus că vrea la un bancomat. Am dus-o unde era mai aproape, în Pantelimon. S-a întors și mi-a zis că nu merge cardul. Apoi mi-a zis s-o duc mai spre Centru... Între timp, vorbea la telefon, căuta bani. Și a căutat, a căutat, pîn-a arătat ceasu’, 800 de mii. Atunci m-am ginit că e combinatoare și n-am mai vrut s-o duc nicăieri. S-a enervat, bagaboanta... Am blocat ușile și i-am zis c-o tai! Atunci s-a liniștit și mi-a lăsat un telefon gaj, că cică vine ea după el a doua zi. Da’ n-a venit, dă-o-n... Las’ că-i bun și ăsta, îmi scot pîrleala!».
Gura satului: În satul ialomițean de baștină, ce coincidență, Cristina Malancă e cunoscută ca un popă tuns. Mai ales după ce i-a mers numele că a dat în judecată pe unul, pentru tentativă de viol: «Nu știm, nepoate, vorbește lumea. Cică l-a dat pe ăla în judecată pentru că ar fi violat-o! Dar ăla, vai de capul lui, nu i-a făcut nimica. Ori i-o fi făcut, dar nu cu forța. Cert e că a scos de la el o groază de bani, de-a băgat în sperieți pe toată lumea. Să nu faceți cumva prostia să scrieți la ziar că știți de la mine, că cu nebuna nu te pui. Ne dă în judecată pe toți. Mai mi-e și rudă, păcatele mele!».
17 Martie 2011, 17:05 (12400 vizualizări - 9 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(22 Martie 2011, 02:07)
Gabi iti spun eu sigur ca este adevarat......la bune.
(20 Martie 2011, 11:19)
de foame, mananci si friptura
(19 Martie 2011, 19:06)
O pereche recent căsătorită s-a mutat într-un cartier foarte liniștit. În prima dimineața din noua casă, în timp ce își savurau cafeaua, femeia observă, privind pe fereastră, o vecină care își întindea cearceafurile în balcon . CE CEARCEAFURI MURDARE ÎNTINDE VECINA NOASTRĂ ÎN BALCON... ! Cred că are nevoie de un nou săpun...poate ar trebui s-o învăț să-și spele cearceafurile ! Soțul ei privi și rămase tăcut. Și așa, la fiecare două sau trei zile femeia repeta observațiile, în timp ce vecina își întindea rufele la soare. După o lună femeia rămase surprinsă văzând că vecina sa întindea cearceafuri mut mai curate și îi spuse soțului ei: Privește, a învățat să spele rufele! O fi învățându-o altă vecină?? Soțul ei îi răspunse: "Nu, azi m-am trezit mai de dimineață și am spălat geamurile casei noastre ! "..... sper sa nu le sparga cineva.... Viață este așa! Totul depinde de curățenia ferestrei sufletului nostru prin care observăm faptele. Înainte de a critica, potrivit ar fi să ne verificăm și să ne curățăm sufletul pentru a putea vedea clar. Atunci am vedea mai clar puritatea sufletească a celorlalți... .....si totusi...."cine este fara de pacat, sa arunce primul piatra!"
(19 Martie 2011, 18:36)
Cum comenteaza coana Lica?Oare este ereditar?Cine sapa groapa altuia cade in ea!Uita-te in ograda sa vazi samanta de escroci!
(19 Martie 2011, 11:16)
baieti... un id de mess, nr de tel, fcb ceva sa faca si ochii mei cunostina cu ea :)) nu de alta dar e ziua mea weekendul urmator si ii fac eu cinste :D
(18 Martie 2011, 20:11)
ba e adevarat tot..si inca nu stiti nimic..cercetati la fetesti,unde si-a "petrecut ultimii 8 ani" (care bucuresti?)
(18 Martie 2011, 17:48)
o cunosc si eu! in aceleasi ipostaze! inainte sa ajunga la amaritul ala de fotograf, a incercat sa ma tromboneasca pe mine! ha,ha... mi/a trecut glontul pe la ureche!
(18 Martie 2011, 10:19)
Bai astia anonimii care scrieti larticole aiurea , aveti si voi un pic de scrupule... Sunteti varza ba baieti, cautati-va alta meserie. O cunosc pe fata asta si nu se regaseste in cuvintele scrise de tine ba ziaristule anonim, din contra e o fire sensibila. Esti un papa lapte de trimis la gradinita.
(17 Martie 2011, 17:28)
buuuna p15d4!