EVENIMENT

6% din județ este pădure

SOS silvicultura ialomițeană

Ialomița este acoperită în proporție de 6 la sută de pădure. Puțin ar spune ecologiștii, dar suficient pentru cei care se ostenesc să conserve aurul verde al județului. Răspîndite de la un capăt la celălalt al județului, trupurile de pădure ialomițene acoperă aproximativ 23 de mii de hectare, pădure proprietate a statului și 3000 de hectare de pădure proprietate privată. Cel mai mare trup de pădure al Ialomiței este Groasa, cu 1560 de hectare... Dar astea sînt cifrele oficiale! Dincolo de rapoartele statistice se ascund însă mii de metri cubi de lemn tăiat ilegal și sute de hoți ce trăiesc exclusiv de pe urma pădurilor, orgolii și afaceri cel puțin dubioase cu și despre pădure.
Deși Ialomița nu este un județ cu specific forestier, pădurile județului produc anual mii de metri cubi de lemn ce trebuie exploatat de gestionarii fondurilor. În cazul nostru fondurile forestiere aparțin Direcției Silvice, instituție ce ce ocupă exclusiv de gospodărirea celor 23 mii de hectare de pădure. Iar gospodărirea înseamnă pază, dispusă în cantoane, întreținere efectuată cu pădurari angajați, dar și explotare și împăduriri. Asta face ca instituția să aibă anual o cifră de afaceri de aproximativ 8,7 milioane de lei! Evident, banii nu sînt obținuți doar din explotarea pădurilor, ci și din explotarea celor 6 fonduri de vînătoare administrate de Direcție, aproximativ 60 mii de hectare de teren...

Se taie cu gaterul, se plantează cu mîna
Potrivit unui raport al Direcției Silvice, anul trecut instituția a exploatat aproximativ 77 mii de metri cubi de lemn (!!!), ceea ce ar reprezenta aproximativ 453 de hectare. Cea mai mare parte a lemnului vîndut o reprezintă diversele tari: salcîm, ulm, stejar sau frasin, 60 la sută și 40 la sută diverse moi: plop sau salcie. De altfel, specialiștii susțin că acestea sînt speciile din pădurile județului. La nivel de costuri, lemnul exploatat anul precedent s-a concretizat în puțin peste 8 milioane de lei. Ioan Gancerug, șeful Direcției Silvice Ialomița susține că: «aproximativ 200 de hectare se regenerează natural, în timp ce alte 230 au nevoie de intervenția omului prin plantare». La toate acestea însă, anual din pădurile ialomițene se fură nu mai puțin de 800 de metri cubi de lemn tăiat ilegal. Potrivit reprezentanților instituției, cele mai mari tăieri de lemne se practică în localitățile unde populația ar fi preponderent rromă.
Cît despre planurile de viitor ale instituției, acestea par mai degrabă mărețe și macabre. Cifra de afaceri a instituției se vrea crescută cu pînă la 9 milioane lei, în timp ce din pădurile județului vor dispărea 110 mii metri cubi de lemn. «Cantitățile care se exploatează anual sînt determinate în baza unor calcule ale specialiștilor naționali. Cît crește, atît se taie» adaugă Gancerug. În aceste condiții, Ialomița va rămîne cu pădurea moștenită de la moși-strămoși, speranța de extindere lipsind cu desăvîrșire. Cît despre împăduriri... De toate și mai nimic. La nivelul aceluiași an, instituția raportează împăduriri de 203 hectare, alte 230 regenerîndu-se natural.

Retrocedări cu carul
Ialomița a fost afectată, ca de altfel toate județele țării, de legislația retrocedărilor, legislație ce a produs mai degrabă debandadă decît organizare. Așa am ajuns să avem peste 1100 de proprietari privați ce au dobîndit prin legile statului român nu mai puțin de 3000 de hectare. Cea mai mare pădure deținută de un proprietar privat se află în zona Urziceni, 192 de hectare. Potrivit directorului Gancerug, Direcția Silvică administrează la acest moment toate fondurile de pădure: «Cetățeanul de la Urziceni trăiește în Germania, dar are aici un moștenitor. Direcția administrează contra cost și pădurile private. Am încercat în acest mod să protejăm pădurea existentă». În plus, recent, un cetățean din zona Fetești a solicitat în instanță 670 hectare de pădure, la acest moment litigiul nefiind încă finalizat...

Ioan Gancerug,șeful Direcției Silvice Ialomița: «Legislația e... dulce!»
Proaspăt uns șef al Direcției Silvice Ialomița, după un scandal monumental care a inflamat mediul politic local, Ioan Gancerug este convins că va reuși să păstreze linia impusă timp de peste un deceniu de Ioan Tătoi și chiar să ducă Direcția mai departe! Iată-l, într-un interviu-blitz, vorbind despre problemele de ieri și de azi ale silviculturii unui județ în care doar 6% din suprafață o reprezintă pădurea. Din păcate!
-Oamenii spun că cei mai mari hoți sînt pădurarii!
-Povești!
-Pădurarii spun că legea nu-i protejează!
-Așa e! Legislația e cam... dulce! De cîte ori prindem hoții, scapă în instanță!
-Și-atunci lăsați pădurarii la mîna hoților? Ca în pădurea Groasa...
-Se mai întîmplă și de-astea! Nu e chiar așa! A fost un caz, cu vînătoarea, cînd braconierii au tras cu glonț în pădurar și un caz de incendiere. Procedura e greoaie. Dacă nu l-ai prins acolo să-l reții, hoțul neprins e negustor cinstit. Dar și printre pădurarii noștrii mai sînt uscături...
-Ce-a mai rămas din sloganurile comuniste? Mai e pădurea bun al întregului popor, plămînul verde al naturii?
-Ele au rămas și așa ar trebui să fie! Dar, vedeți dumneavoastră... Ne-a prins economia de piață din urmă!
-Era mai bine pentru pădure pe vremea lui Ceaușescu? Sau e mai bine acum?
-Pentru noi, aici la județ, condițiile sînt aceleași! Depinde cum te gospodărești! Știți și dumneavoastră, omul sfințește locul...

Cum se fură în pădure
Furturile de lemn din pădure sînt vechi. Fenomenul există și continuă să fie alimentat anual de hoții de lemn. Mai grav este cînd însuși pădurarii abandonează cauza și ajung hoți sau complici ai hoților. Iar acestea sînt doar cauzele fericite cînd autorii sînt prinși...
Printre altele, în anul 2010, un pădurar din Cantonul Groasa, Sorin Constantin, de 29 ani, a vîndut ilegal lemn din pădure. Și nu oricît ci atît cît să valoreze aproximativ 30 mii lei. Prins de șefi și acuzat de polițiști, actual pădurarul se află în cercetări penale în urma cărora urmează să răspundă pentru defrișarea ilegală a pădurii pe care o păstorea.
Iar dacă credeți că furtul din pădure se poate petrece doar în pădure ei bine vă înșelați. La fel de bine se poate orchestra și din birourile autorităților. Mai trist este cînd aceste autorități sînt angajați ai Direcției Silvice. La acest capitol îl menționăm, de această dată, pe Dan Turiga, contabil al Ocolului Silvic Urziceni. În calitatea domniei sale a falsificat în perioada 2008-2009 gestiunea stocurilor de lemn. Asta pentru a putea acoperi pierderile de pînă la 10 mii lei ale pădurarilor. Inutil să mai precizăm că și contabilul-pădurar este cercetat penal în acest sens.
De departe însă cel mai interesant este cazul primarului de la Ion Roată, Mihai Ghiță. Printr-o dispoziție proprie, edilul a eliminat de pe raza pămîntului nu mai puțin de 1,40 hectare de salcîm și ulm. De ce? Nici noi nu sîntem prea siguri, dar vă putem confirma că fapta face actual obiectul unui dosar penal aflat în instrumentarea polițiștilor ialomițeni. Cei aproximativ 90 de metri cubi de lemn proveniți din defrișarea pădurii din localitate au fost transportați, evident, fără documente în curtea Primăriei, unde se află și acum, pînă la finalizarea cercetărilor.

Pădurarii de canton, gestionari fără cheie/Dobrin, pădurarul care a sădit un milion de arbori
Ialomița are peste 70 de pădurari care asigură paza celor aproape 23 mii de hectare de pădure din județ. O meserie ingrată, susține majoritatea acestora. Deși sînt plătiți doar pentru 8 ore de muncă pe zi, ajung să devină prizonierii propriilor cantoane. Nu au sfîrșit de săptămînă, nu au concedii, nu dorm niciodată liniștiți pe pernele lor. Iar, o dată cu ei, sînt sacrificate și familiile. Departe de lume și civilizație, nevestele pădurarilor văd cît e ziua de lungă doar pădurea și singura meserie pe care o au este aceea de casnică. Iar toate acestea pentru un salariu care rareori trece de 1000 lei pe lună. Și de-ar fi doar atît! Dar din salariul pe care îl au, pădurarii plătesc anual furturile de arbori. Practic, nu există pădurar în Ialomița care să nu fi plătit pentru lemnul furat din cantonul păstorit...
Copacii sînt oile pădurarului
Toată lumea cunoaște pădurea de la Peri. Pentru iarba verde, micii și berea de 1 mai și munții de gunoaie care rămîn în urma noastră. Nimeni n-ar bănui însă că în spatele tăpsanului de verdeață, tot mai puțină în fiecare an, se ascunde un corp de pădure de 315 hectare din care se ițesc căprioare și mistreți, iepuri și fazani... Florea Dobrin, pădurarul cantonului, știe însă. A devenit pădurar în 1992 și, de 7 ani, de cînd are grijă de cantonul de la Slobozia, a văzut tot ce poate un ochi de pădurar vedea: «Oamenii spun că totul e al lor! Da’ nu-i chiar așa! Cum dă primăvara, trebuie să stai după oameni. Să ai grijă să nu dea foc la pădure, să strîngi în urma lor... Altfel te trezești că ia foc pădurea!». O pădure despre care Dobrin a ajuns să știe tot ce se poate ști: «Mie îmi place pădurea. De-asta am ales meseria asta! Și noaptea, și ziua, trebuie să fiu acolo. Dacă mi-e frică? Nu mi-e frică, de ce să-mi fie? Animalele sînt și ele ca noi, au aceleași reacții. Și noi sîntem animale, nu-i așa? Și sîntem mai răi sau mai buni, ca orice sălbăticiune. Dar aici, la noi, nu sînt animale periculoase. Căprioare, mistreți, iepuri, fazani... Cerbi nu avem aici! Iar dacă ai răbdare și vrei să se le vezi cu tot dinadinsul, poți să le vezi. Da’ trebuie să fii liniștit și să știi să le cauți. Nu ies la margine, mai ales acum de cînd s-a făcut primăvară...». Dar sălbăticiunile pădurii nu sînt în grija lui Dobrin. De ele ar trebui să aibă grijă asociațiile vînătorești. Grija lui sînt pomii: «Noi sîntem aici gestinoari fără cheie. Și trebuie să avem grijă de pomi, ca un cioban de oile lui».
Nu poți fura un pădurar. Cantonul lui Dobrin este «unul ușor». Furturile de lemn sînt rare, oamenii s-au mai educat. Acum are și gaze, că-i la o aruncătură de băț de Slobozia. Dar nu e așa peste tot: «Sînt și cantoane grele, ca cel de la Nisipuri, ca ăla de la Cot Drăgan, vecin cu Bora... Acolo nu-i ușor, că te lupți cu țiganii. Aici la mine vin mai rar. Și nu mai vin cu căruțele, vin și fură cu mașina!».
Ca să-i țină pe hoți sub control, Dobrin a făcut de toate: «Am avut multe probleme. Am făcut pîndă, am făcut acțiuni cu poliția, am mai luat și bătaie... Așa-i în pădure, dacă nu ești atent!». În plus, dacă nu ești atent, plătești: «Se spune că nu poți fura un pădurar. Și așa e, dacă tai lemn din pădure, nu se poate să nu lași urme, orice ai face. Și dacă scoți rădăcina din pămînt, tot rămîne ceva în urmă. Numai că dacă nu-l prinzi acolo, în flagrant, degeaba știi că te-a furat. Ești bun de plată!».
Nu-i pare rău că plătește. În fond, e gestiunea lui. Îi pare rău doar că oamenii nu fac mai mult pentru pădurea de lîngă ei: «În pădure e mereu nevoie de forță de muncă! Mai ales la lucrările de silvicultură. Numai că oamenii nu vin să planteze, că nu-i plătit cum ar trebui. Așa e în România, e mai ușor să mergi la căpșuni slugă, decît să sădești pădure în țară la tine. Și poate că pe undeva e normal!».
Tocmai de aceea Dobrin nu se plînge. Mai ales că a învățat și el la școală că cine nu face o casă, nu crește un copil și nu plantează un pom, face umbră pămîntului degeaba. De aceea, pe lîngă casă și copil, el a plantat pomi cît să ne-ajungă tuturor: «Nu mai știu cîți, în atîția ani de cînd plantez. Și nici nu vreau să exagerez. Dar cred că apropii milionul. Poate și mai mult!».

drept la replică (05.02.2020)
Așa cum am stabilit în conversația noastră de pe Facebook din 20 Ian 2020. referitoare la articolul "SOS silvicultura ialomițeană" de la adresa
http://www.independentonline.ro/2011/03/22/SOS-silvicultura-ialomiteana-4037?news_page=211
vin cu următoarele precizări :
Am aflat inițial despre existența on line a acestei relatări neadevărate din ziarul Independent, în ceea ce mă privește, dintr-un  comentariu pe o rețea de socializare. Recent am rămas surprins când în cadrul desfășurării unui interviu pentru angajare mi-au fost puse întrebări referitoare la subiect.
Vă asigur că beneficiez de o educație desăvârșită și sunt un om integru și responsabil implicat în nevoile comunității.
Pădurea este pasiunea mea iar profesia de inginer specializat în silvicultură reprezintă pentru mine  principalul mijloc prin intermediul căruia am reușit mi-o exercit.
În întreaga mea activitate din domeniul silviculturii, fie ea în latura economică, fie în cea tehnică, am avut întotdeauna un comportament corect și demn față de pădure, profesie și colegi punându-mi astfel de multe ori în pericol cariera în lupta cu sistemul.
Chiar dacă n-aș fi putut avea un asemenea comportament din principiu încerc să-mi explic totuși pe ce dovezi se bazează  scrierile dvs. conform cărora "aș fi coordonat furturi din birou". Să  fie oare mâna sistemului din silvicultura ialomițeană pe care recunosc că l-am cam deranjat?
Trebuie să mai știți că nu am ocupat niciodată funcții de conducere de unde presupun că anumite persoane de moralitate îndoielnică ar putea trasa asemenea directive ilegale subalternilor.
Având în vedere că persistența acestui articol cu referințe dezinformatoare la adresa mea îmi creează prejudicii pe care le conștientizez și le resimt, vă rog respectuos să îmi publicați punctul de vedere concomitent cu prezentarea de scuze și să retractați afirmațiile trunchiate care mă lezează.
Eventualul dvs. gest de  îndeplinire a  doleanțelor mele îl voi considera un act de soluționare  amiabilă.
Cu stimă,
ing. Turiga Dan-Cătălin

22 Martie 2011, 06:34 (17118 vizualizări - 4 comentarii)