REPORTAJ
Familia «ARLECHINO»
Codrin știe că Arlechino este un alt nume pentru bufoni sau nebuni, Lucia are șase ani și jumătate și vrea să ne arate cum știu copiii să cînte și să danseze, Bianca, Alexandra crede că doamna educatoare este cea mai bună doamnă din toate grădinițele... Împreună sînt 20 și fac parte dintr-una dintre cele 3 grupe ale Grădiniței nr. 6 «Înălțarea Domnului» din Slobozia. O grădiniță modestă, de cartier, care își desfășoară orele de curs într-un apartament de bloc de pe strada Mihail Sadoveanu de aproape 30 de ani. Dar poate tocmai de aceea, copiii care frecventează această unitate școlară au avut șansa de a descoperi altceva. Ceva inefabil, care nu poate fi explicat în cuvinte. De aceea noi i-am spus... Familia «ARLECHINO»!
Trupa «Arlechino»
În grădiniță sînt 60 de copii și fiecare dintre ei ar merita o fărîmă de atenție. Dar, pentru că a trebuit să alegem, am ales grupa mare pregătitoare a doamnei educatoare Cecilia Nițu. 20 de copii cu nasuri roșii din burete, costume de arlechino și peruci colorate. Sînt frumoși ca orice copii și cuminți atunci cînd dorm. Știu să danseze și să spună poezii ca nimeni alții și... povestesc cu o candoare înduioșătoare despre ei și trupa care i-a făcut atît de celebri.
«Eu sînt Codrin Mocioniu Nicolae și am 6 ani. Trupa mea se numește Trupa „Arlechino“. Arlechino sînt un fel de nebuni care pe vremea regilor se mai numeau și bufoni și îi făceau să rîdă!». «Eu mă numesc Rîșnoveanu Lucia și îmi place să fac parte din trupă pentru că îi facem pe oameni să rîdă. Vreți să vedeți dansul nostru?». «Bianca Nicoleta Macoveanu și am șase ani și două luni. Ăsta e nasul meu de clovn și acasă am și o cană cîntătoare!Noi în trupă am dansat dansul pinguinului și este foarte frumos. Sînt foarte multe mișcări frumoase și trebuie să faci așa, să faci și așa...». «Pe mine mă cheamă Marin Elena Alexandra, am șase ani... Șase ani și patru luni!». «Pot să spun și eu ceva?! Eu am o doamnă bună, care e bună cu noi și ne învață multe lucruri. Și nouă ne place în trupă pentru că sîntem cei mai haioși». «Eu vreau să zic că doamna noastră e cea mai bună doamnă din toate grădinițele!». «Mie îmi place trupa mea și noi sîntem cei mai frumoși pentru că îi facem pe oameni să rîdă!». «Pe mine mă cheamă Matei Mihăiță și mie în place să cînt că vine primăvara!». «Pe mine mă cheamă Seizu Mario Alexandru și am făcut foarte multe serbări și au fost foarte frumoase și am dansat». «Eu sînt Toader Andrei Sebastian și am făcut foarte multe exerciții. Mai ales înainte să cîntăm pe scenă. Acum nu mai facem că le știm și sîntem cei mai buni dintre toți. Sîntem campioni!».
Antrenoare de campioni
Ideea Trupei «Arlechino» este veche. Educatoarea Cecilia Nițu și-a dorit acest proiect de ani buni, dar pînă acum n-a fost să fie: «Eu predau din anul 1978! Prin 2000-2001 m-am transferat aici. Apoi, în anii care au urmat, am participat mereu la concursuri, la serbări... Și mereu ne-am dorit să facem ceva frumos, ceva care să ne deosebească. Dar pentru că n-au fost bani, a trebuit să fim creativi... Știți, performanța adevărată se face cu bani! De aceea, înainte de a decide înființarea trupei, a trebuit să dicutăm cu părinții. De fapt, lor și eforturilor lor deosebite se datorează înființarea acestei trupe. Întîi am decis ca fiecare să facă costumul așa cum își dorește. Dar ei au vrut mai mult, i-au vrut pe toți la fel. Ori să realizezi acest lucru într-o grădiniță de cartier, unde părinții au venituri modeste... Aceasta este, într-adevăr, o performanță!». Din toamna anului trecut, de cînd «performanța» părinților a căpătat concretețe, Trupa «Arlechino» a Grădiniței «Înălțarea Domnului» a avut nenumărate spectacole. De la serbările școlare și pînă la demonstrații în cadrul unor simpozioane internaționale, și de la serbări publice și pînă la concursuri de gen, cei 20 de copii au cucerit tot! Inimile spectatorilor, diplome de merit, premii... Dar mai cu seamă încredere în sine: «I-ați văzut! Sînt îndrăzneți, sînt volubili, nu se mai pierd cu firea! Niște omuleți în miniatură care au căpătat încredere în forțele lor și vor putea să se descurce mai ușor cînd vor ajunge la școală».
30 de ani într-un apartament de bloc. Cecilia Nițu nu este singura educatoare a Grădiniței de pe Sadoveanu. Alături de ea, împart spațiul strîmt al apartamentului Atena Stoicescu și Ileana Condruț. «Ne lipsește, evidet, un spațiu mai mare, adecvat nevoilor copiilor. Dar, paradoxal, acest apartament de bloc ne-a avantajat, făcîndu-i pe copii să devină mai apropiați. De-acum înainte însă, altele ar trebui să fie așteptările...» ne explică doamna Stoicescu. Din păcate, așteptările se reduc în acest moment la nivelul unei fundații, în noua zonă sportivă a orașului. Acolo, susțineau în 2010 autoritățile locale, ar fi trebuit să se ridice pînă la sfîrșitul lui 2011 un nou sediu pentru Grădinița «Înălțarea Domnului». Din declarațiile de anul trecut n-a mai rămas însă nimic. Iar cei 60 de copii ai grădiniței de pe Sadoveanu vor fi obligați să mai învețe ani mulți în același spațiu ingrat, lipsit pînă și de elementarul spațiu de joacă pentru copii. «Există un astfel de spațiu, peste drum, în părculeț. Din păcate, acesta nu este îngrădit și nu putem lăsa copii acolo fără a le risca siguranța. De aceea va trebui să ne mulțumim cu clasele pe care le avem...» explică cealaltă educatoare, Ileana Condruț. Și cu premiile la concursurile naționale, și cu elevii olimpici care au învățat în această grădiniță și cu o trupă de dans unică în oraș și cu educatori care își iubesc meseria, indiferent de condiții, am adăuga noi...
10 Aprilie 2011, 09:48 (16431 vizualizări - 0 comentarii)
