REPORTAJ

Colecționarii de amintiri

Soții Dumitru sînt colecțonari. Ea colecționează «hand-made-uri» moștenite din familie: fețe de masă, mileuri, marame lucrate de mînă, costume populare, lucruri croite acum 100 de ani... El colecționează fotografii din țările din jur. Poze cu piața Kremlinului de-acum 50 de ani, instantanee din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia și alte țări din lagărul comunist, imagini vechi cu Slobozia interbelică, cărți poștale... Părți din colecțiile lor au devenit obiecte de muzeu la Muzeul Agriculturii din România. Însă cele mai frumoase colecții, cele pe care le-au strîns în amintiri, au rămas întotdeauna nevăzute. Pînă acum...

«E o mare bucurie să vezi că obiectele din casa ta devin exponate de muzeu!»
Pe soții Dumitru i-am cunoscut întîi după renume. Sînt donatori de onoare ai Muzeului Agriculturii din Slobozia, recunoscuți pentru grija și bucuria cu care vorbesc despre obiectele pe care le dețin. Și, mai ales, pentru dezinteresul față de eventualele beneficii materiale pe care le-ar putea obține în schimbul «comorilor de vechituri» pe care le au.
«Noi nu ne-am privit niciodată ca pe niște colecționari. Părinții noștri ne-au insuflat de mici dragostea pentru lucrurile care se fac în casă, pentru obiectele vechi, pentru muncă în general... Iar această dragoste am transmis-o, mai tîrziu, copiilor noștri. Iar modul ăsta de a trăi ne-a făcut să păstrăm, să colecționăm dacă vreți... Așa am ajuns să păstrăm și să iubim lucrurile vechi, facute manual...» ne spune Caliopia Dumitru arătîndu-ne o pernă cusută de mînă în anul 1928. Apoi scoate dintr-un sertar cusături făcute în urmă cu 60 de ani, fețe de masă brodate de mînă, canafasuri filigranate, etamină lucrată în muște, macrameuri labirint, croșetături migăloase, țesături lucrate la războiul de țesut.
Caliopia e bucuroasă și mîndră că ne poate arăta lucrurile păstrate: «Știu că acum nu se mai poartă... Dar sînt lucruri atît de frumoase!». Își amintește că a fost o vreme cînd lucrurile astea se vindeau ca pîinea caldă. Veneau străinii și le cumpărau. Soții Dumitru nu au fost tentați niciodată să vîndă. Și-au dorit, în schimb, ca lucrurile pe care le au să devină și bucuria celorlalți. Așa au devenit donatori la muzeu.

Fotografii de 100 de ani
Petre Dumitru ne arată colecțiile sale de fotografie veche. A început în anii ’60, cu un aparat german. Apoi a trecut la Zenit. Cu el și-a fotografiat pînă prin ’75 majoritatea țărilor din fostul lagăr socialist. Zeci de albume cu fotografii alb-negru, așezate pe ani, pe țări, pe generații. Răsfoindu-le, descoperi lumi pierdute, vieți străine, locuri nebănuite. Apoi alte și alte albume, alte și alte fotografii.
«Astea sînt făcute aici, în România. La defilări, la școală, prin București, pe unde am mai lucrat. Mi-a plăcut să fac fotografie și să surprind momente inedite. Mi-aduc aminte cît de greu era să obțin filme, soluții pentru developat... Trusa de developare am cumpărat-o din Rusia, într-o excursie. Era grea și mă chinuiam mereu să iasă pozele bine... Acum am un Canon performant. Face poze frumoase, n-ai cum să greșești. Dar a dispărut emoția, bucuria... Acum oricine poate face o poză! Meseria asta s-a democratizat. Poate de-aceea și păstrăm toate pozele astea vechi...».
Printre fotografiile de colecție ale familiei Dumitru se numără și cele ale celebrului Axinte, primul fotograf al Sloboziei. Printre zecile de poze cu chipuri de ofițeri, femei în rochii de epocă, sugari așezați pe blană de oaie și fete de liceu cu rochii cuminți, închise pînă la gît, descoperim una realizată în 1935. Un car tras de doi boi uriași, cu proprietarul în prim-plan și cafeneaua Unirea pe fundal. Pe spatele fotografiei a rămas scris de-acum 76 de ani: «Fănel și Mocan, născuți în 1919, trăiți 16 ani, vînduți în 1935, în luna februarie. Fotografiați la Slobozia, de fotograful Costică Axinte, căruța cu valuri de lînă trasă la mașină, cu Nina cînd era fată și cu tatăl ei pensionar Stan Bloajă. (...) Era zăpadă și ger!».

28 Mai 2011, 16:42 (14224 vizualizări - 6 comentarii)

Comentariile cititorilor:

Lenuta Baban Popescu:
(12 Aprilie 2013, 21:14)
Am si eu o foto. la 9 ani si altele, fotograf Constantin Axinte. Dragii mei, am vizionat impresionantul videoclip de pe You Tube. Este emotionant , plin de aduceri aminte... ce v remuri...imi place ... Va urez tot ce va doriti sa vi se implineasca ! Ma gasiti pe : [email protected] si pe http:// www.youtube/user/ebabanpopescu

Lenuta baban-popescu:
(11 Martie 2013, 09:39)
Buna dimineata, scumpii mei de departe ! Sa aveti cea mai frumoasa zi din viata ! Pe curand !

viorica:
(18 Martie 2012, 11:20)
va multumesc

Lenuta Popescu:
(6 Februarie 2012, 12:35)
Sunt consateanca cu d-na Caliopia si am apreciat f.mult familia din care se trage precum si familia minunata pe care a format-o cu distinsul d-l Petrica

Bucurie, Independent:
(24 Decembrie 2011, 09:10)
Am sa va urez aici, reportajele sunt mereu mai frumoase...Sarbatori cu bucurii, sanatate si un an mai bun! De asta data va dorim noi, cititorii Independent...Scrieti cel mai bun si cel mai inspirat ziar ialomitean. Ne citim si la anul!

fotograf:
(29 Mai 2011, 10:40)
Dece nu m-ai luat amice sa vad si eu.

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Colecționarii de amintiri

Comentariile cititorilor:

Lasă un comentariu: