REPORTAJ

Fîntîna Morarului

Omul gospodar își cumpără iarna car, vara sanie și... în anul 2002 fîntînă pentru comunitatea peste care a fost ales primar. Oricît ar fi de incredibil, se întîmplă în Ialomița, iar fîntîna cu pricina se află pe drumul care leagă Amara de Grivița, pe la kilometrul șase...

La fîntîna primarului
Toamna e încă blîndă, soarele văratic, cîmpul uscat de două luni... Iar fîntîna are ghizdul bătut în fier să țină pînă dincolo de lume. Fierul e lucrat de Ștefan Onică, din comuna Padina, în ’81. Și tot atunci a fost săpată și fîntîna, de Dragomir și Ilinca cu fii. Oamenii n-au însă vreme să buchisească ctitorii. Vin, beau apa și pleacă înapoi în cîmp, la cules. În jurul fîntînii sînt vii, bostănării, porumb sădit cu rîndul și toți vor apă! Apa de fîntînă, știe toată lumea, e mai bună ca aia minerală. Costică Boroș are 74 de ani, e din Grivița și are roada aici, în preajma fîntînii. Bea apă din ea de cînd se știe. Și tot demult, știe că e a primarului din Amara: «E bună apa, bună. Bea toată lumea de pe-aici! Și noi, și caii, că în ei stă baza. S-a mai nisipat, au mai curățat-o... Dar apa a fost mereu bună de băut!». Își amintește că la el, la Grivița, apa nu e bună de băut peste tot. Și că cine sapă o fîntînă să stingă setea oamenilor aici, are chilie în Rai: «Da’ n-a venit nimeni, taică, să ne spună dacă e așa! Așa se spune, tragem și noi nădejde!».

Apă pentru două sate
Primarul orașului Amara, Victor Moraru recunoaște senin că e proprietar de fîntînă. S-a pricopsit cu ea în anul 2002, cînd orașul era doar un sat care nu accesase fonduri europene. L-au anunțat oamenii că se fură fîntîna: «N-o fura nimeni. Era proprietarul! Mi-a spus că el pleacă și îi trebuie tuburile, că se mută înapoi de unde era, de prin Buzău parcă... Abia l-am convins să o lase în picioare!». Convinsul a costat, la vremea respectivă, cinci mii de lei. Primarul e modest, nu mai spune dacă erau noi sau vechi. E însă mîndru de achiziția lui de-atunci. Și speră ca anul acesta să refacă spațiul din jurul fîntînii. «E acolo o băncuță. Dar e veche, uzată. O să încerc, dacă mi-o mai ajunge timpul, să fac mai mult, să curăț locul. Dar acum nu mai e timp, că a venit toamna. Poate la primăvară!». Pînă la primăvară, fîntîna rămîne drumeților. E singura de pe drumul spre Grivița. Și una dintre puținele cu apă bună de băut din zonă. O zonă în care apa de băut e la fel de rară precum chiliile din Raiul lui Costică Boroș...

16 Octombrie 2011, 10:02 (18878 vizualizări - 0 comentarii)