EVENIMENT

Episcopia Sloboziei și Călărașilor: Pastorală la Nașterea Domnului

† V I N C E N Ț I U
Prin harul lui Dumnezeu
Episcopul Sloboziei și Călărașilor
Iubitului meu cler și popor, har și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhierești binecuvîntări!

Dreptmăritori creștini,
Sfînta Scriptură a Noului Testament se deschide cu Evanghelia după Matei, prima din cele patru evanghelii canonice, scrisă în limba aramaică, în jurul anului 50, pentru creștinii proveniți dintre iudeii din Palestina. Această versiune aramaică nu a ajuns pînă la noi, iar după anul 70, Sfîntul Matei s-a văzut nevoit să o rescrie în limba greacă, limba internațională a vremii, în care circula toată cultura Imperiului Roman. Sfîntul evanghelist Matei a trebuit să răspundă creștinilor din primele generații la o serie de întrebări: «Cine este Iisus Hristos?», «Care este originea Sa?», «De unde vine El?», «Unde S-a născut?». De aceea, Sfîntul evanghelist Matei, în prima pagină a Evangheliei sale, ne oferă cîteva răspunsuri la aceste nedumeriri. Numai că, pentru cititorul de astăzi al Evangheliei după Matei, lectura primului capitol poate fi descurajatoare și obositoare, avînd în vedere faptul că este alcătuit dintr-o înșiruire de 42 de nume însemnînd tot atîtea generații de strămoși pămîntești ai lui Iisus. Această înșiruire pare și mai greoaie datorită modului în care se prezintă: cutare s-a născut din cutare, din cutare s-a născut cutare, și așa sînt înșirate 42 de nume fără nicio explicație care să ne lămurească. Însă o lectură atentă a textului Sfintei Evanghelii ne descoperă intenția evanghelistului de a ne prezenta în acest prim capitol al scrierii sale (Matei 1, 1-25) un adevăr de credință, și anume: «Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și om adevărat».
În prima parte a capitolului ne prezintă «Genealogia lui Iisus» (Matei 1, 1-17), vrînd să arate prin aceasta originea Sa omenească, ca Fiu al casei regale a lui David, iar, în partea a doua a capitolului întîi (Matei 1, 18-25), originea Sa divină, ca Fiu al lui Dumnezeu întrupat, prin puterea Duhului Sfînt din Fecioara Maria. Acest prim capitol, așadar, ni se prezintă ca o icoană alcătuită din două părți legate una de alta, pe care sînt zugrăvite, pe de o parte, numeroasele figuri și evenimente ale arborelui Său genealogic, iar, pe de alta, taina nașterii lui Hristos în Betleem, «casa pîinii». Taina venirii lui Hristos este taina pîinii euharistice. Betleem, «casa pîinii», arată că încă de la prima venire a lui Hristos s-a vădit Darul pe care Cel născut îl pregătește pentru ai săi; nu numai venirea, ci și mîntuirea; nu numai mîntuirea, ci și împărtășirea de El, în pîinea euharistică a călătoriei pînă la a doua venire.
Arborele genealogic al lui Iisus Hristos este reprezentat în afara textelor scrise ale Sfintelor Evanghelii și în frescele exterioare ale mînăstirilor noastre din Moldova. În istoria artei religioase această reprezentare poartă numele de «Arborele lui Iesei» și are ca sursă de inspirație textul profetic din Isaia 11, 1: «O Mlădiță va ieși din tulpina lui Iesei și un Lăstar din rădăcinile lui va da». Într-o variantă ușor amplificată, textul este citat de Sfîntul Pavel în Epistola către Romani 15, 12: «și se va arăta rădăcina lui Iesei Cel care Se ridică să domnească peste neamuri; întru Acela neamurile vor nădăjdui». În mod evident această profeție se referă la Iisus Hristos, în dubla Sa implicare: pe de o parte, ca vlăstar după trup al poporului evreu; pe de alta, ca Mîntuitor al întregului neam omenesc. Sensul ei devine cît se poate de explicit în imnografia bisericească, din care vom aminti doar una din catavasiile Nașterii Domnului: «Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însul ești Hristoase».

Iubiți frați și surori în Domnul,
Sfîntul Evanghelist Matei ne prezintă arborele genealogic al lui Iisus, vrînd să arate prin acesta că Cel a Cărui naștere urmează să o relateze nu era un oarecine, ci era un urmaș, pe linie omenească, al regelui David. Să nu uităm că în lumea antică lista propriilor strămoși era foarte importantă, deoarece ținea loc de «stare civilă». Ca să-și cunoască propria identitate, propriile rădăcini, ca să poată trăi și ocupa un loc în societate, era nevoie ca fiecare persoană importantă să aibă genealogia personală. Țineau loc de certificat de naștere, de aceea evanghelistul Matei vrea să ne ofere prin genealogia lui Iisus «Certificatul Său de naștere». În genealogia lui Iisus este sintetizată întreaga istorie a poporului lui Dumnezeu, de la Avraam la David și pînă la întruparea lui Hristos. A arătat din om în om că de la Avraam la David au fost 14 generații, de la David pînă la exilul babilonian alte 14 generații și de la întoarcerea din robia babilonică pînă la nașterea lui Hristos alte 14 generații. O istorie marcată de trei perioade a cîte 14 generații, de o simetrie perfectă pentru a arăta că ea se află sub călăuzirea Preasfintei Treimi, și că nimic în lume nu este întîmplător, ci totul are un sens profund, tainic cunoscut de Dumnezeu și dezvăluit oamenilor atît cît au nevoie să cunoască pentru mîntuirea lor.
Există însă și o curiozitate în genealogia lui Matei, dacă o comparăm cu alte genealogii prezente în Scriptura Vechiului Testament, care, de obicei, încep prin menționarea pe primul loc a personalității celei mai importante; evanghelistul Matei îl plasează pe Iisus pe ultimul loc, pentru a arăta că totul converge spre El: centrul timpului și al istoriei. În El se desăvîrșește planul lui Dumnezeu, prin întruparea Lui în istoria umanității, și, în particular, în istoria poporului Israel.
Iisus este, astfel, prezentat în primul rînd ca fiind legat de patriarhul Avraam, adică de făgăduința lui Dumnezeu de a binecuvînta pe fiecare om care crede, iar, în al doilea rînd, de regele David, căruia Dumnezeu i-a făgăduit o împărăție care nu va avea sfîrșit. Genealogia alcătuită de Sfîntul Matei cuprinde așadar trei serii de paisprezece nume, și acest lucru ni-l spune evanghelistul însuși, fără să stăm noi să le numărăm; paisprezece, adică 7x2, este numărul lui David, deoarece este cuprins în literele ebraice ale numelui regelui David. Istoria ni se înfățișează astfel, în lumina acestei genealogii, ca o serie armonioasă de evenimente și nu ca un haos lipsit de sens: lista neamului lui Iisus Hristos ni se prezintă ca să descoperim armonia unei istorii a mîntuirii, care nu este cea a haosului relativismului și laicismului, a imoralității și răutăților de tot felul.

Dreptmăritori creștini,
Această genealogie a strămoșilor lui Iisus ne mai surprinde și prin menționarea a cinci femei: Tamara, Rahav, Rut, Batșeba și Fecioara Maria, într-o istorie care cel mai adesea era rezervată bărbaților. Iar aceste femei nu sînt menționate deloc la întîmplare. Tamara, o femeie arameeancă (cf. Fac 38, 1-30); Rahav era de neam canaanit (cf. Ios 2, 1; 6, 22-23); Rut nu era nici ea de neam israelit, era o moabiteancă, pe care Biblia o laudă pentru fidelitatea ei față de soacra sa, după moartea soțului ei, ceea ce înseamnă, implicit, fidelitatea față de poporul lui Dumnezeu (cf. Rut 1, 15-17); iar «femeia lui Urie», adică Batșeba, era de neam hitit, ca și primul ei soț, Urie (cf. II Regi 11, 3). Menționîndu-le pe aceste patru femei în linia genealogică a lui Iisus, Sfîntul Matei relevă adevărul că Fiul lui Dumnezeu a venit pentru toți oamenii, nu numai pentru evrei și că, de asemenea, El a venit nu numai pentru cei drepți, ci și pentru cei păcătoși.
A cincea femeie menționată în genealogia de la Matei este Sfînta Fecioară Maria. O mențiune care nu este făcută oricum. Redînd genealogia dreptului Iosif, cînd ajunge la menționarea acestuia, evanghelistul îl prezintă ca «logodnicul Mariei». Și încă de aici ține să precizeze că din ea s-a născut Iisus, Care se cheamă Hristos. Iisus, așadar, din neamul lui Israel, este de fapt fiul Mariei și nu al lui Iosif, Fiul oamenilor, dar și Fiul lui Dumnezeu. Evanghelistul explică mai apoi în partea a doua a capitolului întîi că Iosif n-a avut niciun rol în zămislirea lui Iisus, și că Fecioara Maria «s-a aflat avînd în pîntece de la Duhul Sfînt». Maria și Iosif erau amîndoi din neamul lui David și erau logodiți potrivit legii iudaice. Iosif nu este decît tatăl adoptiv al Mîntuitorului. Dumnezeu îi poruncește lui Iosif să o ia pe Maria în casa sa și să-i dea Pruncului numele Iisus. În acest fel, Iosif asigură legitimitatea nașterii Pruncului într-o familie. Dar, adevăratul Tată al lui Iisus este Dumnezeu; El s-a zămislit în pîntecele Fecioarei prin «umbrirea» puterii Celui Preaînalt (cf. Luca 1, 35). Arhanghelul Gavriil este cel care îi dă direct Maicii Domnului cea dintîi informație asupra identității cerești a Mîntuitorului, anume că va fi Fiul lui Dumnezeu. Iosif și-a asumat, în fața lumii, o paternitate care i-a fost cerută de Sus și a înțeles porunca Domnului, cu mirarea fără sfîrșit a omului simplu și drept, fiind mereu în așteptarea deznodămîntului evenimentului. Chiar dacă Iisus nu este fiul natural al lui Iosif, odată ce acesta i-a dat numele, Iisus moștenește prerogativele davidice, din care se trage Iosif.

Iubiți fii duhovnicești,
Iată cum, cele două aspecte ale Nașterii lui Iisus, din neamul lui David, prin Fecioara Maria, și de Sus, de la Duhul Sfînt, sînt înscrise în prima pagină a Noului Testament și stau la baza învățăturii de credință ortodoxă, potrivit căreia Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat, asemenea nouă oamenilor, afară de păcat. De aceea, Sfîntul Ioan Gură de Aur ne învață: «Așadar, cînd auzi că Fiul lui Dumnezeu este Fiul lui David și al lui Avraam, nu te îndoi că și tu, fiu al lui Adam, vei fi fiu al lui Dumnezeu. Că Fiul lui Dumnezeu nu S-ar fi smerit în zadar și în deșert atît de mult, dacă n-ar fi vrut să ne înalțe și pe noi. S-a născut după trup, ca tu să te naști după Duh; s-a născut din femeie, ca tu să încetezi de a mai fi fiu al femeii. Pentru aceasta, Fiul lui Dumnezeu a avut o îndoită naștere: una asemenea nouă, și alta mai presus de noi. Pentru că S-a născut din femeie, Se aseamănă cu noi; dar pentru că nu S-a născut nici din sînge, nici din voința trupului sau a bărbatului, ci de la Duhul Sfînt, ne arată nașterea cea mai presus de noi, nașterea cea viitoare, pe care ne-o va dărui nouă de la Duhul».
Lista strămoșilor după trup ai lui Iisus se încheie cu El, ca să arate că Iisus Hristos nu are urmași după trup; El este feciorelnic. Prin El Dumnezeu a inaugurat un alt fel de naștere, nașterea duhovnicească de la Duhul Sfînt (cf. Matei 1, 18). După cum Adam stă la începutul vechii umanități, tot astfel Mîntuitorul stă la începutul unei noi umanități, doar că descendența Sa nu mai ține de ordinea firii, ci ține de ordinea supranaturală a nașterii de la Duhul Sfînt; că, spre deosebire de urmașii primului Adam, urmașii lui Hristos, noul Adam, sînt născuți din Dumnezeu (cf. Ioan 1, 13). Prin nașterea de la Duhul Sfînt, Fiul lui Dumnezeu întrupat din Fecioara Maria, a inaugurat «neamul creștinilor».

Iubiții mei fii duhovnicești,
Cunoașterea identității lui Iisus Hristos este pentru noi creștinii de astăzi de o importanță capitală. Într-o lume globalizată fiecare dintre noi vrea să-și cunoască și să-și afirme propria identitate: «Spune-mi al cui ești, care sunt strămoșii tăi, ca să-ți spun cine ești!». Adevărul despre noi înșine, despre menirea noastră pe acest pămînt, precum și răspunsurile la marile noastre întrebări și frămîntări le aflăm de la Mîntuitorul Hristos. De aceea avem nevoie să ne confirmăm iară și iară identitatea Lui dumnezeiască, pentru ca să credem în răspunsurile Lui și în învățăturile Lui.
Nașterea Domnului este pentru noi un prilej de reflecție asupra vieții noastre și a legăturii noastre cu Dumnezeu. Ea ne amintește de nașterea Pruncului dumnezeiesc în Betleem, pentru ca și casele noastre să fie pregătite să devină un Betleem, o casă a pîinii, în care să se nască Iisus Hristos, și născîndu-Se să ne înnoiască inimile și mințile, spre primirea înțelesurilor celor adînci ale tainei Întrupării Sale, ale identității Sale dumnezeiești și omenești deopotrivă.
Punîndu-vă la inimă aceste gînduri, cu părintească dragoste vă întîmpin, spunîndu-vă: Hristos Se naște, slăviți-L; vă doresc să prăznuiți plini de har sărbătorile Nașterii Domnului.
Iar «Dumnezeul nădejdii să vă umple pe voi de toată bucuria și pacea în credință, ca prin puterea Duhului să prisosiți întru nădejde» (Romani 15,13) în Noul An 2012.

Al vostru arhipăstor sufletesc, stăruitor în rugă către Dumnezeu pentru pace și bunăvoire, pentru sporite rodiri în Iisus Hristos, Domnul păcii,
† V I N C E N Ț I U
EPISCOPUL SLOBOZIEI ȘI CĂLĂRAȘILOR

24 Decembrie 2011, 09:34 (18329 vizualizări - 4 comentarii)