Nimeni nu e singur dincolo de iad

Duminică, 19 februarie, Protoieria Fetești, cu binecuvîntarea Preasfințitului Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, în colaborare cu Grupul de Acțiune Locală «Dunărea de Jos» au organizat o acțiune de susținere a locuitorilor afectați de căderile de zăpadă din comuna Valea Ciorii. Cei 10 voluntari implicați în această campanie au oferit peste 100 de pachete cu alimente locuitorilor din zonă, dar, mai ales, au transmis tuturor, sinistrați sau nu, că nimeni nu e singur atunci cînd are nevoie de sprijin. «Nu valoarea sprijinului pe care îl acordăm este importantă. Important este să învățăm împreună despre solidaritate și voluntariat. Noi sîntem parteneri în această acțiune, însă cei importanți cu adevărat sînt voluntarii care s-au implicat!» a declarat Alexandru Potor, președintele GAL «Dunărea de Jos». Alături de instituțiile amintite, în acțiunea de ajutorare a locuitorilor din Valea Ciorii s-au mai implicat și primarul comunei Bordușani, Nica Constantin, alături de Părintele Paroh Gheorghe Frîncu.

Dincolo de Crucea Sfîntului Andrei
Șoseaua de la Țăndărei, la «Crucea Sfîntului Andrei» din bariera către Valea Ciorii, e neagră și uscată. Dincolo de calea ferată începe iadul. Un iad umblat și vesel, scăldat de un soare înghețat. Valea Ciorii are 4 sate: Bucșa, Dumitrești, Murgeanca și Valea Ciorii. La intrarea în Murgeanca, munții de zăpadă sînt mai înalți decît mașina. Casa Anei-Maria Damir e una dintre sutele de case îngropate în zăpadă acum trei săptămîni... O casă mică, de paiantă, cu două camere și cotețul porcului lipit de zidul din spate. «A fost norocul lui, că nu-l mai scoteam din nămeți... Găinile le-am salvat, că am avut vreme» ne spune femeia privindu-ne cu ochii neputinței. Are doi copii, dar numai Andreea e destul de mare ca să escaladeze nămeții de zăpadă. Are 6 ani și vrea la școală. «Uită-te la mine! Am trei derdelușuri acum!» se laudă ea candid. Sub derdelușuri sînt căpițele de fîn, beciul unde-și țineau cartofii de iarnă, lemnele de foc, căruța: «Așa au rămas, iar acum nu știm ce să facem... Să ne rugăm să vină dezghețul să le scoată de sub zăpadă sau să ne țină Dumnezeu așa, ca să nu pierdem casa!». Asemeni casei familiei Damir sînt case în toate marginile de sat. Nu toate din paiantă, dar suficient de multe pentru ca autoritățile să caute soluții. Deocamdată, ele nu există. Iar zăpada pe care oamenii o sapă în fiecare zi dezgropîndu-și curțile, se înalță în mormane tot mai înalte...

Pîrtii de la o comunitate la alta
Protopopul Marian Pătîrlăgeanu, reprezentantul Episcopiei în cadrul acestei acțiuni, spune că ceea ce face a deveni o obișnuință: «Am început la inundațiile de la Făcăeni, acum cîțiva ani. Atunci Dumnezeu ne-a dat imboldul, iar stăruința și miloștenia enoriașilor a făcut restul. Acum e deja o obișnuință, avem experiență. Iar oamenii vin singuri către noi și ne roagă să ajute. Nu știu dacă o să mă credeți, dar vin și zic: „Haide, Părinte, cînd ne mai chemați și pe noi să vă dăm o mînă de ajutor?“ Iar noi le venim în întîmpinare...».
Ajutorul enoriașilor n-ar fi fost însă posibil fără sprijinul GAL. «Nu valoarea sprijinului pe care îl acordăm este importantă. Important este să învățăm împreună despre solidaritate și voluntariat. Noi sîntem parteneri în această acțiune, însă cei importanți cu adevărat sînt voluntarii care s-au implicat. Aceasta a fost scopul nostru, să implicăm voluntari într-un proiect mai larg, care depășește sfera locală. Comunitatea din Țăndărei deschide o pîrtie, ca să ne păstrăm în sfera iernii. Depinde de fiecare dintre noi să lărgim pîrtia și să le arătăm celor aflați în nevoie că nimeni nu este singur atunci cînd are nevoie de o mînă de ajutor!». Gigi Petrache este unul dintre acei voluntari din Țăndărei care a reușit performanța de a-și mobiliza duminică concetățenii: «Sînt ajutoare private, venite din partea unor oameni obișnuiți. Ulei, zahăr, faină, pîine... Am făcut ceea ce am putut, fără sprijin politic și fără implicarea autorităților. Un gest pe care oricare om l-ar fi făcut dacă i s-ar fi oferit posibilitatea!».

Voluntarul care îmblînzește fierul Printre voluntarii care au participat la acțiunea de ajutorare a comunității din Valea Ciorii s-a numărat și Ion Stănescu, un mic întreprinzător din Țăndărei. Ion Stănescu are acasă trei copii, 43 de ani și, de 10 ani, forjează fierul. O meserie din care banii se cîștigă greu și cu trudă. Din truda lui însă a decis că poate face parte și sinistraților, asigurînd un mijloc de transport pentru ajutoarele oferite. «Am întins și noi o mînă pentru că știm că nevoile sînt multe și mari. Și e multă lume amărîtă în România. Mereu am vrut să o fac, acum mi s-a oferit ocazia...» ne explică, printre mormanele de zăpadă, pe drumul de la o casă la alta.

Niciodată singuri, niciodată îndeajuns Sprijinul oferit de GAL «Dunărea de Jos» comunității din Valea Ciorii nu este singular. Pentru oamenii de acolo, în perioada 13-18 februarie 2012, Asociația Învățătorilor Ialomițeni a lansat apelul pentru Campania umanitară «Din suflet pentru suflete» către elevi, familiile acestora și profesori din unitățile școlare slobozene. Sîmbătă, 18 februarie 2012, reprezentanții Asociației, au încărcat peste 1000 de kilograme de alimente în autoturisme particulare și au plecat către satele Dumitrești, Bucșa și Valea Ciorii pentru a le împărți. Mărturia Victorianei Gălbenuș, președintele organizației, este înduioșătoare. «Într-o jumătate de oră, aproape tot satul s-a adunat în jurul nostru pentru a le oferi din puținul dat de copiii școlilor slobozene, acestor oameni care au un respect cum rar am întîlnit în ziua de astăzi. În cîteva ore, ne-au istorisit soarta lor crudă, cu copiii mulți și bolnavi, cu bătrîni singuri, cu oameni abia ieșiți din spital, cu familii care ne-au mărturisit că au mîncat mămăligă de tărîțe dar și acelea s-au sfîrșit, cu oameni disperați că au rămas fără lemne de foc și care cărau crengi din pădure pentru a mai lungi agonia lor și a familiilor lor. M-a impresionat solidaritatea lor: venea, îți lua punga cu alimente, dar ne ruga să trecem și pe la casele lor... Chiar dacă avea patru copii și erau foarte strîmtorați... Și pe la casa vecinului, care e un bătrîn bolnav și nu are bani nici de medicamente... Și poveștile tot continuau. Nimeni nu cerea mai mult. Toți se mulțumeau cu cît le ofeream, dar ne rugau să nu-i uităm și pe cei de pe vale!». Cu lacrimi în ochi ne mulțumeau, cu lacrimi în ochi le-am răspuns că nu-i vom uita și că vom reveni ori de cîte ori vom putea!» a povestit aceasta într-un comunicat de presă remis ulterior publicității.