Agamiță Dandanache de la Centru...

A început campania electorală! Oficial! Va fi lungă, va fi murdară, va fi mincinoasă. Și va fi una a celor care fură mai mult electorat. Vorba ăluia de vorbește singur pe sticla televizorului: hoții acestora se vor bate cu hoții celorlalți pentru voturile noastre. De dragul cititorilor, amînăm cu o săptămînă inevitabilul oferind un expozeu al trecerii prin viața politică locală a candidaților impuși de la Centru. Istoria acestora începe cu celebrul Gabriel Bivolaru, cel care-l trimitea pe actualul președinte al Consiliului Județean Ialomița, Silvian Ciupercă, să-i cumpere țigări și se termină cu actualul candidat la o funcție de senator Ion Toma, despre care se zvonește că a venit să-l «înlocuiască» pe același Silvian Ciupercă. Facem însă precizarea, absolut necesară, credem noi, că dincolo de inerentele derapaje lingvistice ale autorilor acestei treceri în revistă, publicația noastră crede că acești politicieni au reprezentat pentru Ialomița un rău necesar și că (și) lor le datorăm, în fapt, firimiturile de mai bine public despre care se vorbește într-una de peste 20 de ani...

Bivolaru Gabriel-miliardarul BRD
Gabriel Bivolaru a fost cel mai tînăr parlamentar de Ialomița. Născut în 1967, el devenea la 29 de ani unul dintre cei mai celebri parlamentari români din istoria recentă. A fost ales pe listele PDSR în 1996 și a rămas în folclorul politic local prin generozitatea cu care împărțea banii furați de la BRD primarilor din teritoriu. Unul dintre aceștia a fost actualul președinte al Consiliului Județean Ialomița, Silvian Ciupercă, pe atunci un biet primar de Țăndărei. Gurile rele spun că deputatul Gabriel Bivolaru obișnuia să umble cu geanta de dolari din primărie în primărie și să întrebe, protocolar-administrativ, «ia spune domn primar, cam cît îți trebuie?!». Și ca mai tîrziu celebrul Gigi Becali, care făcea același lucru în lumina camerelor de luat vederi, miluia poporul prin intermediul aleșilor locali. La data de 22 martie 2004 Gabriel Bivolaru a fost condamnat la 5 ani de pușcărie de Înalta Curte de Casație și Justiție, după un proces care a durat mai bine de 5 ani, fiind acuzat că a prejudiciat Banca Română pentru Dezvoltare cu aproximativ 2200 miliarde de lei vechi. Potrivit rechizitoriului, în perioada 1991-1994, Gabriel Bivolaru și Mona de Freitas au constituit 10 societăți comerciale în București, Eforie Nord, Sinaia și Ploiești, avîndu-l pe Bivolaru administrator. În această calitate, Bivolaru a emis sute de cecuri fără acoperire, a contrafăcut ștampila BRD, a întocmit ordine de plată false, etc. Activitatea sa infracțională a durat pînă prin anul 2002, mult după ce acesta nu a mai reprezentat interesele ialomițenilor în Parlamentul României... Lucruri bune despre el (altele decît cele la care am făcut referire) nu pot fi consemnate. Poate doar faptul că exemplul său a deschis apetitul președintelui Ciupercă pentru politica mare, în care 4 ani mai tîrziu, adică în 2004, avea să se regăsească...

Dorel Bahrin, un deputat PUR și simplu
Apărut din neantul politicilor de culise de la momentul respectiv, Dorel Bahrin a apărut înainte ca celebrul Dorel din reclamele la coniacul Unirea să facă furori. Motiv pentru care prezența sa în Ialomița a fost una discretă și... responsabilă, am spune, prin comparație cu cea a succesorilor săi. Conform paginii sale de prezentare, acesta a avut 20 de inițiative parlamentare și a fost membru în două comisii de mediere și membru permanent al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională. În aceste calități, domnia sa a reușit să inițieze 4 propuneri legislative care ulterior au devenit legi. Să o amintim, de exemplu, pe cea «privind declararea ca oraș a comunei Căzănești» care a dat, ulterior, atîtea bătăi de cap administrației județene. Ori completarea la legea 29 din 2000, «privind sistemul național de decorații al României», că doar domnia sa venea cu acest pedigriu în politică... Însă cel mai important amănunt pentru ialomițeni îl reprezintă acela că lui Dorel Bahrin îi datorăm orchestrarea pînă la cele mai mici amănunte (alături de Marian Bălan, prefect la acea vreme) a campaniei viitorului deputat Silvian Ciupercă, cel care a rămas în istorie pentru că a plătit cafeaua la Intercontinental unor jurnaliști sub acoperire care-i ofereau șpagă o călătorie de plăcere într-o locație turistică exotică...

Elena Sporea, senatorul agriculturii ialomițene
Tot în mandatul 2000-2004, alături de Bahrin, dar mult mai vocală, ialomițenii au avut plăcerea să se lase reprezentați în Parlamentul României de senatorul Elena Sporea. Membră în trei comisii permanente și inițiator a nu mai puțin de 6 legi care vizau agricultura într-un fel sau altul, Elena Sporea a devenit, timp de 4 ani, omul care dă azimutul politicilor agricole din România. Venită de undeva din străfundurile Federației AGROSTAR, Elena Sporea a reușit într-un timp record să se impună atît în ochii protipendadei administrative locale, cît mai ales în ochii țeparilor din agricultura ialomițeană, deveniți acum agricultori respectabili. Martorii oculari ai prezenței sale în Parlament își amintesc că în calitatea sa de senator și reprezentant al mai-sus pomeniților agricultori din România, Elena Sporea a avut suficientă coloană vertebrală pentru a-l amenința pe primul ministru Adrian Năstase că demisionează alături de prietenii domniei sale în cazul în care acesta nu face diligențele necesare pentru a da celebrul «milion pentru agricultură»... Iar Adrian Năstase, pe atunci coleg de înghețată cu Berlusconi (despre care încă nu dăduseră declarații damele de companie românce), a cedat și a ascultat-o. Această greutate politică nu a ferit-o însă de șacalii de la Centru și cei de la Bărbulești. Așa se face că, la finele mandatului ei, într-un simulacru de alegeri interne halucinant, a fost obligată să candideze împotriva lui Nelu Badea, latifundiarul de la Urziceni. Că nici ea, nici acesta nu au cîștigat respectivele alegeri pentru că analfabeții din organizația locală l-au votat masiv pe un oarecare Cucu Nelu e o altă poveste. Cert e că acolo și așa doamna Sporea s-a întors în neantul Federației care a propulsat-o! Iar noi, fiind vorba despre o doamnă, vom păstra tăcerea asupra evoluției sale ulterioare în afaceri, nu tocmai fastă, căci fabricile de lapte second-hand nu sînt la fel de bănoase ca baloturile de haine care poartă aceeași etichetă...

Senatorul Șerban, membru fondator al FSN
Senatorul Șerban Nicolae a fost un inadaptat politic, ca să folosim un eufemism. Dar cum pînă la acel moment, respectiv mandatul 2004-2008, Ialomița avusese parte de tot ce se poate, aceast handicap al său nu a împietat asupra deciziei de a fi impus de la Centru. Înalt, aproape frumos, de o inteligență sclipitoare, Șerban Nicolae nu a deranjat aproape pe nimeni și a ridicat ștacheta politicii locale la un nivel imposibil de imaginat. «Puțini oameni știu că Șerban Nicolae a fost unul dintre membrii fondatori ai FSN. De aceea n-au putut scăpa de el, deși s-a vrut acest lucru... Dar s-a impus repede, pentru că avea o calitate extrem de rară în organizație: era inteligent. Putea citi și asimila extrem de repede cantități enorme de informații. Dacă trebuia să țină un discurs despre bobul de grîu, de seara pînă dimineața citea tot ce apăruse pînă atunci despre grîu! Și era capabil să sintetizeze informațiile, nu le reproducea ca un papagal...» ne explică unul dintre apropiații săi de la acea vreme. Poate tocmai de aceea, și pentru că n-a uitat că Revoluția l-a prins făcînd parte din proletariatul plebeu, adăugăm noi, Șerban Nicolae a luptat pînă la capăt pentru o șansă mai bună pentru el... și județul pe care îl reprezenta, evident. Județul a cîștigat vreo 10 legi plecate din propunerile lui legislative, printre care și cea privind sistemul public de pensii pentru agricultori. El nu a mai cîștigat un al doilea mandat pentru că viața în partid e dură și, dacă nu cultivi prietenii potriviți, nu poți nici măcar să visezi la un al doilea mandat...

DMP, al șaptelea pitic al PSD
Din 2008 și pînă luna viitoare, Ialomița este reprezentată pe Colegiul 3 deputați de Dan Mircea Popescu, un Mutulică la fel de simpatic ca cel din «Albă ca Zăpada». Deși noi personal nu vă putem spune nimic memorabil legat de prezența sa în Ialomița, apropiații acestuia se jură că a marcat suficient de vizibil trecerea sa prin județ și chiar a lăsat urme vizibile în Parlament. Îi datorăm, printre altele, în calitatea sa de președinte al Comisiei pentru Muncă și Protecție Socială, o variantă a Codului Muncii extrem de pertinentă și utilă. Adăugați la acest lucru și faptul că este considerat în cadrul organizației județene un om de cuvînt, lucru rarisim în tot partidul, nu doar la nivel local, și aveți o altfel de imagine decît cea pe care vi-o oferă... Wikipedia, de exemplu. Iar dacă vă spunem și că la alegerile locale din iunie a mers braț la braț prin orașul Amara alături de primarul care i-a adus jumătate din voturile cu care a fost ales în 2008, mai că vă veți schimba părerea despre dînsul și-l veți ierta pentru că a fost mut, surd și orb la nevoile Colegiului său timp de 4 ani. De altfel, pentru această «absență» el a plătit nemaifiid nominalizat pentru un al doilea mandat. Zvonuri neconfirmate de ultim moment susțin că, în ciuda acestui impediment, Dan Mircea Popescu ar intenționa să candideze din nou pentru acest Colegiu, ca independent. Pentru binele lui, noi sperăm că nu e decît o discuție, la o masă, după un pahar de vin în plus...

Toma «Alimoș», groparul lui Silvian
Despre Ion Toma, în PSD Ialomița se șoptește și de-a lungul și de-a latul că ar fi putred de bogat. E și normal, opinăm noi, în condițiile în care a fost unul dintre artizanii privatizării ALRO Slatina, un scandal politic despre care au auzit la vremea lui pînă și cîinii din Giurgiu. Se pare însă că banii cîștigați ca intermediar de alumină n-au fost suficienți pentru a cumpăra liniștea unui nou fotoliu de senator în Olt și a trebuit să se deplaseze în marș forțat la Ialomița, unde județul e o vacă de muls voturi, iar tradiția lui Agamiță, după cum v-am povestit, una lungă cît istoria alegerilor postdecembriste. «Toma n-a venit doar să candideze, a venit să rămînă și să-l „elimine“ pe Ciupercă!» ne-a explicat, fără să întrebăm nimic, unul dintre intimii președintelui. Dacă numai jumătate din aceste afirmații sînt adevărate, Silvian Ciupercă funcționează în acest moment în regim de avarie, iar filiala, de-a lungul și de-a latul, e deja devorată de întrebarea fundamentală a organizațiilor salcie: «Noi cu cine rămînem?». Deocamdată e însă prea devreme pentru a specula pe această temă! Putem însă să vă spunem de ce Silvian Ciupercă n-a schițat niciun gest de protest atunci cînd Toma Ion a fost impus de la Ccentru. Pentru că podul dintre Bărbulești și Armășești, una dintre investițiile de campanie ale administrației Ciupercă, a fost executat de către SCADT Slatina, una dintre firmele de casă ale lui Ion Toma la modicul preț de 1,3 milioane de lei. Iar acum, în campanie, acesta nu poate uita acest serviciu pe banii contribuabililor. Și va reintroduce cele 1,3 milioane de lei în circuitul electoral, lăsînd neatinsă bruma de avere a președintelui din cele 4-5 campanii pline pe care acesta le-a gestionat. Iar dacă vă întrebați cam cît a putut să cîștige din propriile campanii electorale «cel mai sărac, mai cinstit și mai competent» dintre președinții de consilii județene din țară, estimările interne ale organizației ridică această cifră la 1,5-2 milioane... De euro, domnule Ciupercă, de euro, că alegerile, după cum știți din ilustra și prodigioasa dumneavoastră cultură generală, sînt cea cea mai profitabilă afacere de la facerea lumii încoace...