REPORTAJ

Mai avem nevoie și de iarbă...

Țineți minte remix-ul acela obsedant, cîntat de George Nicolescu... «Foaie verde lacrimă subțire, pe islaz, prin șanț, prin cimitire, pe Pămînt e foc și sete oarbă, MAI AVEM NEVOIE ȘI DE IARBĂ!»... Ei, bine, vă mărturisim rușinați că atunci artistul nu ne-a convins, mai ales că doza de «iarbă» era prohibitivă pentru buzunarele noastre. În schimb, Mihail Grigore din Slobozia, pensionar de meserie și deținătorul unei rețete unice de resuscitat iarba de pe Național Arena, ne-a convins! De aceea am decis să vă prezentăm, în premieră mondială, rețetarul acestei metode unicat de producție a gazonului...

«Meciul cu Norvegia»
«Ideea mi-a venit la meciul cu Norvegia, acum vreo 7 ani. Jucau în mocirla aia și comentatoru’ zicea că din cauza gazonului ăla nu mai e fotbal... M-am enervat și am închis televizorul... Dar în noaptea aia n-am putut să dorm de draci... Și uite-așa mi-a venit ideea!» își începe Mihail Grigore povestea. O poveste întinsă pe 7 ani, o poveste despre o rețetă unică și un șir de eșecuri incredibile... Pentru că Mihail Grigore susține că, în acest moment, este deținătorul unei rețete unice de producție a unui gazon de calitate, net superior oricăruia dintre tipurile de gazon existente pe terenurile de fotbal din țară sau din Europa. «Știam metoda... Și mai știu că e singura din lume. Dar cînd încep sa spun asta, lumea se uită la mine ca la un nebun. Dar nu trebuie să fii vreun doctor ca să înțelegi. Pentru că rețeta e simplă. Gunoi de grajd și resturi vegetale. Le pui la dospit pînă putrezesc și ajung o humă... Și apoi le strecori prin apă. Sigur, trebuie să știi ce, cît, cum... Dar asta e toată filosofia...» ne explică Mihail Grigore dintr-o răsuflare. În ciuda faptului că a încercat de nenumărate ori să obțină acordul autorităților pentru a-și pune în aplicare proiectul, Mihail Grigore nu a fost niciodată ascultat. «Uite, joacă copii pe plastic... De ce nu-mi dă voie să demonstrez acolo că se poate juca pe gazon, ca pe stadion?! Mă credeți că, dacă cineva îmi dă voie, și investește în tot ce trebuie, fac teren de tenis pe iarbă mai ceva ca în Anglia?!». Nu-l credem, dar nu îndrăznim să-i spunem. Prea e entuziast... Înțelege însă repede: «Și mata mă crezi nebun, nu-i așa? Hai cu mine pînă la Ciulnița!».

Zeama de... gazon!
Ciulnița e la o... accelerație distanță de Slobozia. Pe drum, Mihail Grigore continuă să ne explice prin cîte a trecut pînă să ajungă la noi. «Acum vreo 6 ani, după ce am făcut primul gazon, am fost la prefect... Era Bălan pe atunci! Ăla m-a ascultat și m-a pasat la directorul de la stadion! Directorul a chemat administratorul... Ăla m-a dus la nu știu cine, pe teren.... Da’ pe drum, s-a întîlnit cu maseurul... Și a scăpat de mine. Iar pe maseur, l-a chemat un fotbalist să-i facă masaj... Și dus a fost! M-a lăsat lîngă un gard, ca pe un cățel. Chiar și asa, nu m-am lăsat. Am luat cîțiva metri pătrați, în spatele porții și am făcut acolo gazon. Era cel mai frumos de pe stadion. Dar după vreun an, au chemat o firmă din Brașov, să ne facă ăia treaba... Și-atunci a trebuit să renunț, că m-a gonit... Cică vreau să-i învăț eu pe ei meserie... Am înțeles că acolo se învîrt bani și că eu îi încurc. Dar e păcat să vină alții și să ne învețe ce știm deja. Că eu nu mă duc să-i învăț pe ei cum se face palinca sau tractoarele...».
Cu rețeta în cap și sufletul în palmă, Mihail Grigore a ajuns pînă la administratorul de la Stadionul Ghencea. «Am fost și la palat, la Becali, da nu m-a primit. Așa că am ajuns la ăsta. Să mă bată și mai multe nu... Cică vin eu, un fomist de la Slobozia, să-l învăț pe el cum să aibă grijă de gazon... Să mă bată și mai multe nu... Abia am scăpat, începuse să mă gonească pe stadion... Am fost și la Minister, și pe la ANST... Dar pe unde n-am fost!?». N-are timp să ne mai explice, pentru că între timp, ajungem acolo unde trebuia, adică la Ciulnița. Mihail Grigore are aici o casă în construcție, un depozit de compost improvizat și... zeci de bidoane cu zeamă de gazon. «Aici e tot nutrientul de care am nevoie. Dați-mi un loc cu pămînt și, dacă în trei luni nu fac gazon de poți să-l calci cu tancul, îmi pui mîinile pe tăietor...». Pămînt n-am avut, dar o jumătate de pagină de ziar am găsit! Poate cineva o fi interesat... Pentru că, nu-i așa?, mai avem nevoie și de iarbă, nu doar de investiții în betoane electorale...

5 Decembrie 2012, 10:03 (7079 vizualizări - 0 comentarii)

Taguri: Ciulnița gazon

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Mai avem nevoie și de iarbă...

Lasă un comentariu: