REPORTAJ

Slobozia: Piața fără de noroc...

În urmă cu aproximativ 2 ani, administrația slobozeană a aprobat transformarea uneia dintre centralele termice părăsite din Cartierul 500 într-o piață agro-alimentară. Investiția a costat 460 mii de lei noi, iar noua piață a fost inaugurată anul trecut. De-atunci, piața e mai mult pustie... Pînă și angajații administrației, care aveau birouri în clădire, s-au mutat la Cuza-Vodă, o piață cu vad mai mare... În urma tuturor au rămas doamna Rodica și domnul Nicolae...

Un han de piață
Afară e zi de vară și, dacă scuipi, betonul sfîrîie subțire, ca micii pe grătare. Înăuntru nu-i nici țipenie de client... Doar doamna Rodica, producător de la Bucu... Și înăuntru, la brînzeturi, Agapie Nicolae, unul dintre ultimii doi crescători de animale din Slobozia. Măcelăria nu se pune la socoteală, că e firmă, aduce carnea, nu o produce... Nea Agapie și doamna Rodica se bat de muște. E un fel de-a spune, că e atît de liniște, încît nici musca nu zboară... Nici n-ar avea de ce, zburatul costă bani... Bani a costat și piața. Peste 460 mii de lei, după cum spun autoritățile... Numai că banii nu țin loc de vad... «Avem cele mai bune condiții din toate piețele. Cald iarna, răcoare vara. E și curat, e și frumos, bine făcute toate, curat de colo pînă colo. Da’ nu vine lumea... Nu vine nici să o bați, nici să le dai de gratis!» ne spune dintr-o răsuflare nea Agapie. Pare să aibă dreptate! În jurul pieței sînt 20 de buticuri de scară, numărate din ochi. Toate vînd roșii, și ardei, și varză, și vinete, și pepeni... Doamna Rodica vinde ce are în seră, că de-aia e producător. «Vînd și mai ieftin, și mai bun, și natural, fără să le stropesc cu nimic!» ne spune ea privind lung la legăturile de pătrunjel pălite pe tarabă. Pentru tarabă, plătește 2 milioane pe lună, iar de cîștigat, cîștigă cît să nu se lase de meserie. Ca să pară tarabele mai pline, a adus de-acasă și răsad, doar-doar o vinde ceva... «E 50 de bani firul, dar nici așa nu se vinde. Dar anul viitor pun goji, că are o vecină răsad... A cumpărat niște fructe, a plantat sămînța, iar acum are răsad de-ăsta! Am zis să iau și eu să pun, anul care vine, poate așa scap de sărăcie...» ne spune ea dulce-amar. «Poți să pui ce vrei! Dacă nu e sămînță de bani, nu faci nici pe dracu’...» o completează nea Agapie.

Vînzare 10 zile pe lună
După o oră de așteptare, apare primul client. Cumpără borș. «De obicei, nu cumpăr borș de la oricine. Dar de la Rodica cumpăr, că e consăteanca mea. Îmi place și piața, ce să vă spun?! Dar nu prea cumpăr de-aici, că e cam peste mînă. Adică n-ar fi, dar nu ne-am obișnuit...» ne explică Elena Bădic. E pensionară, ca mai toți clienții din Piața 500. «Încep să vină cam pe 11 ale lunii, o dată cu pensiile, iar pe 20 se opresc. Apoi cumpără cît să nu moară de foame... O roșie, un borș, două ouă... Rar o bucată de brînză ori un litru de lapte...». Nea Agapie ne invită la el, la «sectorul brînzeturi». E singurul producător și singurul care vinde. Nu-și explică ce-i cu piața. Îi sugerăm să cheme preotul... «Păi să știți că o să o facem și pe-asta. Că doar atît ne-a mai rămas... Dar eu nu înțeleg. Eu am taraba și aici, și la piața mare... Și mă întîlnesc cu clienți din zonă. Cică la piața mare e brînza mai bună. Păi, dacă e tot a mea, cum să fie mai bună aia?» ne explică nea Agapie. Agapie Nicolae e unul dintre ultimii doi crescători de animale din oraș. Are 500 de oi, 20 de vaci, junici, capre... «N-avem zi, n-avem noapte, n-avem sărbătoare. Că animalul nu știe, îi trebuie de mîncare ca să-ți dea... Iar cînd îți dă și zici și tu că te-ai ajuns, n-are cine cumpăra. Mă uitam la Sărbătorile Sloboziei... Se îmbulzea lumea la brînză de Sibiu. Dar brînza mea e mai bună, naturală, fără nimic în ea. Am de vacă la 13 lei, de oaie la 20... Am și de capră, dom’le... Dacă vii și comanzi, îți dau ce vrei mata. Brînză, caș, smîntînă la comandă... Și lapte de pasăre aș face, numai să cumpere lumea de-aici! Că eu fac asta de 20 de ani, dom’le... Și îmi aduc aminte că pe timpul lui Ceaușescu te sculai la 3-4 dimineața ca să prinzi un loc în piață... Și se îngrămădea lumea la tine, să se omoare pentru un kil de lapte proaspăt... Dar acum, vorba aia... Roșii de la turci, lapte de la polonezi, brînză de la bulgari... Mi s-a întîmplat dom’le... I-am dat la un copil o bucățică de caș și a scuipat-o în palma mă-sii... Că cică n-are gust de brînză topită...».

9 Iulie 2013, 14:06 (6233 vizualizări - 0 comentarii)

Taguri: Slobozia Piața 500

Nume:
Mesaj (maximum 2000 caractere):

Slobozia: Piața fără de noroc...

Lasă un comentariu: