REPORTAJ

Am întîlnit și nebuni fericiți

Strigoiul Viorel

Despre Stoian Viorel vecinii spun că e nebun... Un nebun din comuna Cosîmbești, Ialomița. Un nebun cuminte, pentru că nu face rău nimănui. Un nebun fericit, pentru că are o lume a lui. Un nebun altruist, pentru că își dorește pace pe pămînt și înțelegere între oameni. Un nebun căruia preotul din sat i-a dat binecuvîntarea să doarmă în coșciug. Din acest motiv, el vrea să-și schimbe numele. Și i-a cerut primarului să se numească Strigoi Viorel...

De 7 ani doarme în coșciug
De la stradă la coșciug sînt trei rînduri de porți, 7 rînduri de lacăte și 4 cîini. Cîinii i-a adunat de pe străzi, că erau ai nimănui. Singuri, ca și el! Coșciugul e într-un șopron, că e vară... Iarna bagă coșciugul în casă, în bucătărie. Îl așează pe două scaune, înclinat. «Dar acum, vara, stau aici afară. Trebuie să ne obișnuim, că toți ajungem în coșciug, nu putem scăpa de el... Mie mi-a venit ideea într-o iarnă, cînd am intrat în criză financiară. Am pus o plapumă înăuntru, capacul deasupra... și iarna fac focul doar o dată pe săptămînă că se face cald, înțelegeți?!». Nu înțelegem, dar el e fericit că poate povesti. «Lumea privește faptul ăsta ca pe unul deosebit. Dar nu e nimic deosebit, vă spun eu. Am fost și la doctor, la doamna... Ptiu, cum îi spune?, că am uitat... A, da! La doamna Andaluza! Și mi-a zis că nu e nimic rău. Am, fost și la preot, ca să nu fac vreun păcat. Mi-a dat binecuvîntarea, a zis că pot să dorm. Și dorm, că mi-e frică să nu fac ciocuri de papagal la coloană. Că eu am avut un accident și după aceea mi-a spus că vertebrele L4, L5, L6 sînt cu probleme. De-aia și trebuie să merg la băi, la Amara, să fac proceduri. Dar nu merg, mai bine dorm în coșciug!». Coșciugul e din scîndură, trasă la rindea. E agățat de grinzile șopronului cu lanțuri de 8, pentru scos apa din fîntînă. Pe fundul coșciugului, Viorel a desenat o cruce de lemn: «Eu am văzut un anunț la mînăstire... Zicea așa: Sfînta Cruce ne ajută, în necazuri și dureri, inima ne-o fă avută, plină de dulci mîngîieri. Și mi-a plăcut și am desenat și eu o cruce, să-mi țină de urît!».

Strigoi Viorel
Viorel Stoian este credincios și merge la biserică. Și tot acolo, la biserică, i-a venit și ideea. «Pe mine mă cheamă Stoian. Stoian Viorel. Stoian... Strigoi! Nu prea merge, dar așa mi-a venit mie ideea. Vreau să mă duc la primărie, să fac buletin nou și să mă cheme Strigoi Viorel... Nu e păcat, m-am interesat la părinte! Și așa, poate, lumea o să mă respecte și o să le fie frică de mine!». Pentru ca oamenii să îl respecte și să le fie frică, Viorel și-a umplut casa de semne și mesaje. Pe o perie de sîrmă atîrnată de un cui, deasupra ușii, scrie «Perie de dinți pentru prietenii cu două fețe!», pe un ciob de oglindă stă scris «Aici, dacă ai să te uiți, n-ai să te mai vezi!», iar pe ușa unui bufet vechi de bucătărie sînt scrise cu marker-ul roșu toate cuvintele «despicate» pe care Viorel le aude la radio: «Uite, de exemplu, de dimineață am auzit la Radio România. Adică rom și mînie. Înțelegeți! Nu e chiar așa, dar ar putea fi. Și mai sînt și altele! Lepră! Sau „infinit“, pentru care am făcut semnul ăsta, că îl știu de la școală. Sau oțet de mure, sau Hagi Tudose! Înțelegeți?!». De data asta înțelegem, că și noi ne jucăm cu cuvintele. Dar nu avem timp să aprobăm. Viorel ne poartă deja prin toată casa. Ne arată chitara, de la care i s-a tras accidentul vascular cerebral, în ’96, cînd doctorii i-au spus că are două șanse, ori să trăiască cum o vrea Dumnezeu, ori să moară, ne arată valiza de răcan, acum plină cu fotografii vechi, cu fete frumoase, decupate de prin revistele comuniștilor, un șifonier, un vis pe care l-a avut, o cruce fosforescentă... Dacă te obișnuiești, lumea lui Viorel e liniștită. Iar el liber și pașnic. La plecare ne spune că are să se roage: «Pentru oameni și ca să fie pace în lume! Că dacă o să fie pace, o să avem toți, de toate!».

1 August 2013, 15:39 (9768 vizualizări - 8 comentarii)