REPORTAJ
Toamna se numără electoratul PSD
Ziua Recoltei, Slobozia, 2013
De vreo 5 ani, autoritățile locale fac respirație artificială unei sărbători comuniste uitate. Pe vremea lui Împușcatu’ ea se numea «Ziua Recoltei» și aduna în piețele și oboarele țării tot ce aveau CAP-urile mai frumos, la prețuri modice. Roșii cît merele, vinete cît dovlecii, dovleci cît roata carului... După aproape 25 de ani, acest tip de amintiri au devenit povești. Doar festivismul de partid a rămas la fel. Anul acesta, el a fost deghizat în festivism administrativ. Cît despre Ziua Recoltei, în Piața Agroalimentară din Slobozia, pe 5 octombrie, ea a mirosit a scump și a sărăcie...
Farmecul indiscret al burgheziei de partid
Anul acesta, la Slobozia, «Ziua Recoltei» a picat mai devreme. Adică pe 5 octombrie... Dar după două săptămîni de ploaie piața e rebegită, iar clienții puțini. Degeaba au decretat autoritățile sărbătoare, degeaba au instalat scena pentru rapsozii populari locali, degeaba ordinele de concentrare date pensionarilor și angajaților de prin instituții... Noroc că, pe la 10,00, apar și autoritățile... Primarul Stoica, președintele Ciupercă, subprefectul Costică, un deputat, un senator cu familia... Într-un colț de piață, un bătînel sprijinit într-o umbrelă care pare de pe vremea ultimului război mondial se confesează cui stă să-l asculte: «Dom’le, dacă ai ști dumneata cum era odată... Mirosea, dom’le, a toate alea... Mirosea ca toamna, în grădină, nu ca acuma, a țigan... Mirosea a belșug, deși noi tot nemîncați eram! Dar, în ziua aia, parcă uitam, că vedeam de toate și puteam să le cumpărăm. Acuma nimic nu mai e la fel! Adică mai e ceva la fel, ăștia...». Urcați pe scenă la zece trecute fix, «ăștia» repetă la nesfîrșit aceleași ditirambe uzate... Primul o face primarul Sloboziei, Alexandru Stoica. E drept, el vorbește mai puțin și pare chiar stînjenit: «Astăzi avem ocazia să punem pe tarabe producția din această toamnă. Trebuie să fim pregătiți să punem ce putem, ce vrem și ce ne trebuie în cămară... Și ce putem, că și asta e o problemă. (...) Vă asigur că și anul viitor...». Discursul se pierde în zgomotul surd al mulțimii. Privim peste umăr! Bărbații sînt cenușii și nu au răbdare, femeile sînt gîrbove și nu au dinți în gură... Toți trag cu un ochi la discursuri, cu altul la prețurile de pe tarabe. Pe scena improvizată, președintele Ciupercă vinde și el un discurs electoral ponosit, ca toamna din piață: «Manifestarea de astăzi pe care Primăria și Consiliul Județean o organizează, nu este altceva decît o parte din acel efort al dumneavoastră care veniți zilnic în piață. (...) Puterea economică a acestui județ nu este mică, ea este mare și se dezvoltă și prin producție, dar și prin consum. (...) Orice este izvor de creație, de talent, de muncă și de performanță economică sau artistică, este avut în vedere de instituțiile reprezentative ale județului. (...) Vă doresc să aveți satisfacții mai mari de pe urma a ceea ce lucrați și faceți, să cumpărați mai mult (...) și să nu uitați că sînt puține ținuturi în țara asta care au un potențial productiv atît de mare!».
Producători de Ziua Recoltei
Lîngă tarabe, discursurile de partid și de stat se aud stins și nu interesează pe nimeni. Producătorii sînt puțini și concurența este sălbatică. La fel și prețurile, pentru buzunarele orășenilor. Merele cele mai ieftine sînt 2 lei, roșiile sînt 2,5, ardeiul gras costă și el 5 lei... Strugurii sînt de la 3 la 7 lei, după soi și buzunar, mustul se vinde cu un leu paharul. E și brînză la burduf, și pește afumat, la 30 de lei kila... Și loc pentru toată lumea. Doar pentru prețuri mai mici nu e loc nicăieri. Nicoleta Gînțu vine de la Luciu. Are facultate și o specializare în Finanțe-Contabilitate, dar a ales să vîndă în piață. O face de 14 ani, în familie: «Avem două hectare de legume, două hectare de pepeni și ceva porumb și grîu, pentru rotația culturilor. Stăm aici pînă cade bruma, cît avem produse de vînzare, apoi ne oprim... Pentru noi, cîți suntem, e de ajuns. Și ni se pare că de aici putem economisi ceva. Dar sînt și ani mai buni, și ani mai proști. Ca anu’ trecut, de exemplu... Și mai sînt și firmele, avem concurență... Dar oamenii vin la noi pentru gustul produselor, nu pentru că sînt mari și frumoase. Iar dacă ajung să cumpere o dată, clienții mei se întorc!». La trei tarabe distanță, Maria Țuțuianu știe tot ce se poate ști despre mere. Are o livadă de trei hectare la Voinești, în Dîmbovița. Vine la Slobozia de 15 ani: «Avem rude aici și trei hectare de livadă, de la socri... Acum 20 de ani trăiam la Tîrgoviște și nu-mi închipuiam că o să fac asta... Dar acum îmi place, e moștenire de familie, de la socri... La început ne-a fost frică, dar apoi ne-am luat inima în dinți și le-am luat locul. Și nici nu ne pare rău, nu m-aș vedea întoarsă la bloc. Așa că stau aici de dimineață și pînă seara și vindem mere bune. Cele mai bune de pe piață, că acum merele astea nu mai au secrete pentru noi! Și nici ăia de vorbesc pe scenă... Dar trăim cu speranța că va fi mai bine. C-așa suntem noi, românii!».
8 Octombrie 2013, 11:27 (15578 vizualizări - 20 comentarii)
Comentariile cititorilor:
(9 Octombrie 2013, 10:46)
Am fost la "ziua recoltei". Cea mai friguroasa zi de pina acum. Aud ca dimineata a cazut bruma. In piata, asa cum scrieti si dvs.preturile erau foarte mari, fata de calitatea produselor. Am fost prin piata cu o seara ininte si erau preturile mai mici decit a doua zi. In fata scenei la vreo 50m de scena era o taraba in fata careia statea primarul de la Bucu.La taraba se vindeau gogosari verzi, plini de noroi cu 45 lei, depozitati jos pe o folie.Pe scena jucau de mama focului si chiuiau niste dansatori populari, in contrast cu ce vedeai in piata: ceta, frig, oameni zgribuliti de frig sau de grijile care-i apasau cu ochii la preturile de la tarabe.Trist dar adevarat.
(9 Octombrie 2013, 08:55)
Normal, festivismul trebuie să fie la el acasă. Pe timpuri erau expuse produse de o calitate excepțională, la prețuri mult mai mici față de celelalte zile. Dacă se'ntâmpla să apară vreo gaie, adică vreo oficialitate locală sau centrală, roșiile erau șterse cu ulei, fructele erau așezate pe calități, legumele așijderea, prețurile oscilând în funcție de calitate și producător, fără prea mari diferențe, fiindcă mercurialul funcționa, așa cum ar trebui să funcționeze și astăzi, adică prețuri maximale și minimale admise, cum e și în Europa capitalistă, mai ales în Franța. În ceea ce privește ziua de azi, fanfaronada politică e în floare (de pe Bărăgan), diriguitorii dându-și coate să arate care mai de care cât e de performant în agricultura județului. Eu n-am văzut pe timpul "comuniștilor" atâția diriguitori pe cap de măr sau roșie, ca să nu zic pe cap de vacă furajată. Dar, pentru a vă destinde, vă spun ceva. Știți poanta aia: cei patru evangheliști au fost trei: Luca și Matei. Moare unul, nu mai rămâne niciunul. Așa și cu "folcloriștii" ialomițeni. Dacă valorosul și autenticul Nicu Rotaru are ceva probleme de sănătate (eu îi urez toate cele bune), pe scena improvizată apare "talentata" fosilă a obrejanului, Elena Gârbacia, aplaudată la scenă deschisă de primarul municipiului, așa cum reiese din fotografia care, sper să nu fie un trucaj. Sunt prea frumoase straiele purtate de "manechin". Gata. Puneți varza la murat și fructele la uscat.
(8 Octombrie 2013, 22:59)
mircea: N-am inteles: kitsch,sau ghici...!!!
(8 Octombrie 2013, 21:42)
falsilor! ! !
(8 Octombrie 2013, 20:50)
foarte ....palida acceasta "zi a recoltei", fum, mici si galagie...cam la asta se reduc toate serbarile de "zile.." p'aci, in rest aceleasi preturi mari....poate chiar mai mari decat intr-o zi obisnuita....asta e, n-ai ce-i face, doar chici...!!!