3 pentru 300!

Organizația Tineretului Social Democrat din Țăndărei este una dintre cele mai numeroase din Ialomița. În șoaptă, ca să nu li se urce la cap, tinerilor de acolo li se atribuie succesul de facto al alegerii primarului Cristian Roman, dar și o bună parte din voturile cîștigate de către senatorul PSD Marian Pavel... George Manta este președintele Organizației, are 23 de ani și visează «un oraș în care tinerii să se întoarcă...». Și ca el, se jură colegii săi de organizație, sînt 300 de membri...

Sfînta naivitate a tinereții
George Manta este absolvent de facultate, activează în PSD de la 18 ani și este de un an președinte al TSD Țăndărei. A ales să se întoarcă acasă, la Țăndărei, deși ar fi putut rămîne în București, slujbaș la una dintre multinaționalele în care a lucrat pe perioada studenției. Crede în valorile generale ale social-democrației și este convins că viitorul lui este în Țăndărei, alături ce colegi, de partid, de prieteni și de tinerii care trebuie să se întoarcă acasă... «Dacă numai 2% dintre tinerii care au plecat din Țăndărei se întorc acasă și devin antreprenori, eu sînt mulțumit. Vor fi și locuri de muncă, vor fi și oameni activi de care societatea are nevoie și va exista și speranță pentru cei care au rămas...» spune serios Manta. Pentru ca tinerii să se întoarcă, George Manta spune că una dintre soluții o reprezintă organizația TSD pe care o conduce. «Am intrat în Organizație pentru că mi-am dorit să fac altceva decît să sprijin „gardul foamei“ la Țăndărei... Aici am prieteni, aici am provocări, proiecte... Știu că nu e totul perfect, că e nevoie de mai mult decît de dorința noastră... Dar, așa cum obișnuiesc să le spun colegilor, vă spun și dumneavoastră: noi, tinerii din Țăndărei, nu trebuie să lăsăm pe nimeni să ne impună percepții și decizii tactice! Și nu pentru că vrem noi funcții sau o recunoaștere înainte de vreme. Nu vrem asta pentru că nu vrem să riscăm să devenim o generație întîrziată politic. Sîntem atenți la ceea ce se întîmplă în jur și pregățiți pentru un nou fel de a face politică!» adaugă, la fel de serios, George Manta. În așteptarea unor oportunități care parcă nu vor apărea niciodată, George Manta și organizația sa de tineret își risipesc resursele și tinerețea în proiecte demne de cauze mai bune. Anul trecut, el și prieteni săi au meditat elevi de liceu care și-au dorit să meargă la facultate, dar nu au avut bani pentru profesori. Luni de zile, după preluarea Organizației anul trecut, au mers din ușă în ușă, din om în om, de la tînăr la tînăr, pentru a convinge că Organizația TSD Țăndărei poate fi altceva decît o pepinieră a viitorilor dinozauri PSD de peste 20 de ani... Au organizat evenimente, au făcut campanii cu care se mîndresc, au ajutat și s-au ajutat, transformînd TSD Țăndărei într-o Organizație cu 300 de membri activi și mîndrii că aparțin generației din care fac parte...

Un viitor fără compromisuri
George Manta nu e singur. La întîlnirea cu noi a fost flancat de doi dintre prietenii și colegii de organizație. Gabriel Popa are 26 de ani, e profesor de formație și a fost contracandidatul său la alegerile pentru șefia TSD. E cel mai vocal dintre ei și decis să convingă cu argumente pertinente că o organizație politică nu poate fi nocivă atîta vreme cît există bună credință. «Am preluat organizația de la zero, am refăcut-o, deși nu era o organizație rea, și încercăm să evităm orice formă de îndoctrinare. Nu vrem să învățăm de la exemplele din ierarhia de mai sus că se poate ajunge în funcții doar prin compromisuri... Vrem ca noi să fim propriile noastre exemple. Știm, pare imposibil... Dar totul pare imposibil pînă reușești!» ne spune el. Îl secondează George Panfir, și el contracandidat al lui George Manta la ultimele alegeri. George are 25 de ani, conduce o mică afacere și spune că nici TSD și nici PSD nu i-au oferit nimic. «Pot pleca mîine așa cum am venit. Partidul nu mi-a dat nimic și nici organizația de tineret, așa cum tot aud... Dimpotrivă, eu am oferit timpul meu, resursele mele, atunci cînd le-am avut... Și așa gîndesc, că eu trebuie să dau, nu cineva să îmi dea mie. Iar cei care spuneți că mă reprezintă, că sînt puterea, nu pe mine mă reprezintă! Și de aceea sînt aici, pentru a-i înlocui sau măcar pentru a încerca să fac asta. Nu mă înțelegeți greșit, scopul meu nu e să le iau locul și să ajung ca ei... Ci să îi înlocuiesc, din interiorul sistemului, promovînd alții mai buni. Iar dacă eu nu voi reuși, rămîne să o facă generațiile viitoare! Dar nu va spune nimeni despre mine că am stat cu mîinile în sîn!» completează George Panfir.
Deși neverosimil și rupt de realitate, discursul acestor tineri există. Și ei există, în carne și oase, visînd în fiecare zi la viitorul unui oraș care, în lipsa unor politici administrative concrete și a locurilor de muncă, a devenit un oraș-fantomă, populat de palate țigănești opulente și oameni care trăiesc în cea mai cruntă sărăcie...

5 Noiembrie 2013, 10:47 (6438 vizualizări - 1 comentariu)