REPORTAJ

Claca de 4 hectare

În ultimii ani, oficialii ialomițeni au declarat că fac demersuri pentru împădurirea a mii de hectare de teren nearabil sau degradat. În așteptarea acțiunilor concrete, apele lasă comunitățile înșirate de-a lungul Ialomiței, Dunării și brațului Borcea mai sărace... Iar, în fapt, eforturile reale sînt aproape de fiecare dată locale. Săptămîna trecută, sătenii din Stelnica au împădurit, în 3 ore, 4 hectare de teren. Un efort considerabil pentru comunitate și un exemplu că, acolo unde există voință, orice este posibil...

Clacă pe malul Borcei
E o zi de joi cu soare, după trei zile de ploaie și vînt. Se lucrează repede și bine, că așa e la clacă. «Calcă bine în jurul lui, cum calcă cocoșul găina!» strigă peste oameni primarul Costel Brateș. Inițiativa îi aparține, dar spune că oamenii au venit singuri. Sînt peste 100 și nici unul nu stă... Nici n-ar putea! Soare, soare, dar frigul îngheață mîinile, dacă nu faci treabă, îngheți. «Am învățat și noi tehnica de la cei de la Romsilva. Dacă nu presezi bine pămîntul în jurul pomului, prinde aer și se usucă.Tot Romsilva ne-a ajutat și cu gropile. Avem aici 4 hectare, vreo 3500 de pomi... Salcie, acolo în vale, unde băltește apa la inundații și plop aici, mai sus. În două ore eu zic că sîntem gata!» ne explică același primar. Are drag de ce face și ochi de șef... E cînd la un capăt al tarlalei, cînd la celălalt. Ici bate pămîntul în jurul unui plop, colo umple o groapă cot la cot cu clăcașii, dincolo dă ordin pentru mai mulți pomi la capul locului. Și oamenii ascultă fără să întoarcă vorba și fără să înjure. Doar cînd și cînd, cîte unul mai slobod de gură, spune fără să se oprească din treabă: «Haideți, dom’ primar, că știm ce-avem de făcut. Nu tot cu noi ați făcut treabă și acum un an?!». Și are dreptate. Clacă pentru împădurirea malului Borcei, în spatele sediului Primăriei Stelnica, pe un mal inundabil și ros de ape an de an, a fost și anul trecut. Atunci, sătenii au împădurit tot 4 hectare. Pomii s-au prins toți, că au muncit cu simț de răspundere. «Ca pe vremea lui Caușescu. Numai că de data asta am muncit pentru noi!...» ne spune unul, hîtru. Cele 8 hectare sînt doar jumătate din necesar. «Aici, pe fîșia asta, sînt 17 hectare. Pînă termin mandatul, le împăduresc și pe astea 9 de-au rămas... Terenul e pășune, pentru animalele din sat. În doi ani, o să se pască iar aici. Asta e și scopul nostru. Să avem pășune pentru sat și să nu ne mai ia apa din maluri...» ne mai spune primarul.

Oameni și locuri
Pe lîngă săteni, la claca pentru viitoarea pădure de la Stelnica au venit și elevii clasei a XI-a D a Liceului Tehnologic «Construcții Căi Ferate» din Fetești. Cu căștile iPhone-unilor în urechi și cu chef de lucru, cei 15 elevi de liceu au demonstrat că tinerețea e la fel de frumoasă și atunci cînd muncești. Au lucrat repede, bine și bucuroși că pot face ceva care să rămînă. «O să venim aici, cînd o să crească pomii, să facem un grătar...» ne-a spus Florin Staicu. Nicolae Zaharia are 71 de ani și nu mai visează la grătare. Oftează însă după tinerețe... «Am fost și eu ca ei, taică! Acuma să vreau și nu se mai poate. Am dat și animalele, am dat și cîmpul. Dar nu mă las, că de muncit, sîntem datori să muncim pînă închidem ochii...» ne spune și el. Însă cel mai înverșunat în muncă se dovedește nea Costică. Are 77 de ani și muncește cot la cot cu o nepoată, mai dihai decît unul tînăr. A fost brigadier la ferma de oi a IAS-ului, pe vremea lui Ceaușescu. «Ce să-ți spun eu, dom’le!? Pe mine mă cheamă Costică Lupu, așa mă știe lumea. Și muncesc aici, pe malurile astea din ’57, de la prima colectivizare... Era aici, la IAS Grădiștea-Fetești, 20 de mii de oi. Eu am avut brigadă în primire, am ieșit la pensie prin ’92. A bătut viforul în mine ca în stîlpii de telegraf. Da’ nici eu nu m-am lăsat. Acuma, am venit aici, la clacă, cu dom’ primar. Și, dacă o să fim sănătoși, o să îi vedem și săltați... Da’, de făcut, trebuia să facem și pe-asta! Că acum 50 de ani, cînd eram eu copil și umblam cu vitele pe aici, era Borcea la jumate. Acum uite cît a mușcat din mal...». Dacă stai să îl asculți, nea Costică îți povestește cîte în lună... De colectivizare, de vremea cînd era tînăr, de ce ți-e scris în frunte și ce nu știe omul. Iar dacă îl întrebi, își aminteșie și de vremurile cînd tinerii erau mulți și clăcile dese: «Veneau din toate părțile! Elevi, studenți, militari... Depănușau la porumb, puneau în coșuri, făceau treabă. N-o fi fost bun el Ceaușescu, că dacă toți spun că n-a fost, așa o fi... Dar pe vremea lui erau toate la locul lor și nu ne lua apa casele, ca acuma!».

6 Decembrie 2013, 07:36 (11127 vizualizări - 2 comentarii)